Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Amintiri de demult (III)

de Daniela Luminita Teleoaca

Nu vrusesem cu niciun chip s? adorm f?r? Mama. Dar nu o g?sisem! Nu o MAI g?sisem la noi Acas?! Habar nu aveam când cum pe unde se furi?ase, lucru surprinz?tor, atâta vreme cât întreaga noastr? b?t?tur? p?stra a?a de bine indiciile prezen?ei ei. Merii î?i preg?teau dalb? floarea. Fântânile nu ostoiser? s? primeneasc?. Gândul cel vechi înf??urat în molii. ?i ce?tile albe erau în ordinea lor genuin? aranjate... S? se fi ascuns?! Uff, nu era de dup? u??! Nici de dup? castanul uria?. La geam nu se mi?case perdeaua...

L-am somat pe Tata: s? m? duc? dincolo, la Bunici, acolo sigur aveam s-o g?sim!

În miez de noapte mi-a pus pelerina alb? cu franjuri albastre, o p?l?riu?? mai ac?t?rii. ?i m-ar fi vârât descul?? în Moskvich-ul nostru de poveste, de nu tot Mama i-ar fi f?cut semn de undeva de departe. Se cuvenea, deci, s?-mi pun?, dac? nu pantofiorii de lac, m?car u?orii ca fulgul balerini galbeni.

Era a doua mea c?l?torie con?tient? prin noapte!

Asta dup? ce, odat?, în timpuri sustr?gându-se istoriei, 2 mame str?b?tuser? cu 2 mogâlde?e noaptea ploioas?, cu tunete ?i cu fulgere, a unei Învieri. Ou?le chiar aveau cojile ro?ii-ro?ii. ?i coco?ul chiar strigase. Acolo, în inima larg deschis? a bisericu?ei cu ochiul cel mare în triunghiul de foc la vedere. Din Câmpina Burnazului. Cu babe una ?i una, ca ni?te curci ie?indu-?i pe moment din plouat. Cu gâturile lor de?irându-se în ritm cu liturghisitul pe nas al unui pop?. Cu plec?ciuni adânci, în momentele acelea de gra?ie în care curiozitatea îmi da ghes s? ?tiu cu orice pre? dac? mai aveau ?i altceva pe dedesubt. Reveneau subit la figurile lor de tragice eroine. Priveau în p?mânt ca ?i cum.

?i, totu?i, chiar exista ceva deasupra noastr?! Nu eram doar noi ?i atât! Cu toat? înd?r?tnicia de a privi... nu în sus, cel mult, din când în când, în stânga sau în dreapta... Cel mai probabil era o pas?re uria?? deasupra! Una care î?i desf?cuse aripile. ?i osânda ei, pe care o primise de altfel cu bucurie, era aceea s? ne acopere. A?a s? ne ?in?! Nu conta dac? o dureau ?alele. Dac? o mânca un ochi. Îi c?dea o gean?... Era, cel mai probabil, o clo?c?. Una dintr-alea fantastice, care la orice ar fi renun?at, numai la puii ei nu. De la ea trebuie s? se fi pogorât fantast co?ule?ele înviate cu ro?u. N?zdr?vana lumin?. Zbur?toare statornicit?, pas?rea elibera soare. Tot ea purta negocierile pentru iarn? de poveste ?i restul. Se întrista atunci când, oricât ?i-ar fi desf??urat aripile, r?mânea câte un loc de izbeli?te. Pas?rea tres?rea. Ca zguduit? de un plâns invizibil. Plânsul acela cel mai sângeros!

... Moskvich-ul hurduc?ise cu toba lui grunjoas?. Î?i lovise burta de vreo 2-3 burlane ?i Tata î?i st?pânise eroic o înjur?tur?. Dou?. Pomii treceau speria?i sau, poate, doar curio?i pe lâng? noi. Un cire? mi-a f?cut cu mâna. Am ie?it în sfâr?it de pe uli?a ca o prad?. În ?osea, bezmetic?, o vietate ne-a t?iat calea. Tata m-a întrebat dac? mi-era rece: îmi era bine... atâta cât îi putea fi unei viet??i s?lb?ticite care-?i caut? Mama... Dar oamenii se retr?seser? de mult. Numai mireasma înghe?at? de liliac amintea la r?stimpuri câte ceva. Era noapte.

... am dat buzna dincolo, la Bunici, înfiorând bezna cu strig?tul meu. Mai ales cu junghiul ?la n?prasnic din piept, când am în?eles c? Mama nu era de g?sit nici aici! Degeaba mi-au spus Bunicii c? Mama d?dea examene la Bucure?ti. C? mai avea unul,... c? mâine urma s? se întoarc?. Doar asta îmi repetase ?i Tata! Tot el catadicsise s? fac? drumul ?sta... în plus... Am plecat înapoi Acas?. În noaptea aceea, Tata a fost Mama mea.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro