Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

... ergo sum

de Daniela Luminita Teleoaca

Apoi, deodat?, am sim?it cât de fioros putea fi timpul! Cum se înf??i?a el sim?urilor, sufletului r?mas peste noapte f?r? ad?post. Muta?ia genetic?. Trecerea în altceva. Distan?a! Între mine ?i cei care fuseser? odinioar?. Atât de apropia?i mie! Aproape intrinseci. INDISPENSABILI! Cum eu continuam s? fiu. Departe de ei. Departe de mine. În virtutea c?rei abera?ii?! A c?rui paradox?! Am întins mâna. Pân? la punctul în care un ceva anume te pune în gard? s? nu mai continui. C? nu poate urma decât dislocarea. Pr?pastia. Purtând în tine, adic? în mine, dar mine trece adesea în... altcineva, acea minim? informa?ie cromozomial? a voin?ei oarbe de a continua, aparent paradoxal numai, te opre?ti. Adic? m? opresc. Spunându-mi cu înc?p??ânare pueril? c? va mai exista o dat? viitoare. Mai pu?in supus? fatalit??ii. Predestin?rii. ZIUA AIA ÎN CARE M? VOI PUTEA PRELUNGI PÂN? H?T DEPARTE. CÂT S? AJUNG LA MINE. LA MINE, CEA ADEV?RAT?. C? voi ?ti, voi avea suficient? for??, cât s? nu cedez. La prima voce înstr?inat?. La primul facies nemaiaducând a mine. La prima tr?dare. A mea fa?? de mine. S? cred. C? acel „prima oar?” când m-am dispre?uit ?i nu m-am mai g?sit, oricât m-am c?utat, Acas?, nu fusese decât un exerci?iu de curiozitate, care, poate, se soldase, împotriva propriei voi, cu o mic? alunecare în hybris. De dragul cunoa?terii. Al ie?irii din necunoscut. Din anonimat. C?ci, pân? la urma urmei, era vorba despre IDENTITATE. Deci, eu puteam s? m? întorc... s? m? întorc... ...c? realitatea era alta. Una ?eap?n?. S-o tragi cu forcepsul ?i nu se mi?c?. ?i, prin oricât de multe oglinzi m-a? fi perindat, nicio ap? h?mesit? nu ar fi ?tiut s?-mi tulbure chipul. Atunci cred c? m-a? fi bucurat s? m? reg?sesec, de pild?, în primul meu halat de domni?oar?. Unul..., unicul, de fapt, portocaliu cu n?sturei sidefa?i ?i cu buzunare crescute în partea cea mai adecvat? a trupului. La 12 ani. La fel cum cire?ii cresc din senin... a?a de normal. ?i po?i face miere de albine din clei de pe tulpin? de vi?ini. Când orice dup?-amiaz? se întinde cât poate fi ea de mare, c? noapte nu se mai face vreodat?. Când oamenii zac cel mult de plictiseal?. În aceast? ruin? benefic? a timpului, când gestul cuiva de a te întreba Cât e ceasul devine o am?rât? de figur? de stil ?i tu în gura mare îl suspectezi de poeticitate... DAR POEZIA SE IA! ?i iat?-m? purtându-mi DINTOTDEAUNA-MI-ZÂMBETUL. Nedistorsionat în vreun fel. De vreo furtun? de vreun rid de vreo moarte.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro