Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Închisoare (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

Atinseser? foarte probabil punctul acela paroxistic al suportabilit??ii durerii în ordine uman?. De aceea poate î?i permiteau (sau nu avuseser? încotro?!) s? existe firesc, ba chiar cu urmele unei fericiri tâmpe incrustate în col?urile gurii. În felul de a a?eza o gutuie în fereastr?, o s?mân?? la încol?it. Rufele pe culme. Undeva într-un ?inut necuprins cu privirea, doar ghicit prin obi?nuin?ele hipermilenare ale atâtor genera?ii. Acela?i lup sta la pând?. Aceea?i pas?re î?i reprima datul din cap, simulând ?i ea marea normalitate. V?zut din afar?, tabloul era banal, f?r? urmele niciunui spectaculos pozitiv / negativ (sau ne imunizasem noi, fiecare în parte... cu to?ii la un loc?!). A?a c? era distribuit în rândul produselor în serie pe aceea?i tem?. Cu acelea?i lamentabile modalit??i de (de)realizare. Se prognoza fenomenul globaliz?rii, acea uniformizare plictisitoare de moarte, concuren?? f?cându-i acesteia din urm?, chiar sfidând-o. Noul era greu de primit în limitele mereu restrângându-se ale unei civiliza?ii epuizate afectiv-temporal.

B?trâni! B?trâni ?i atât de goi pe dinafar?!

Uite, numai bluza asta mâncat? de molii a r?mas, ce-i drept cu floricele minuscule care, a?a impregnate în textil?, pot aduce, la o adic?, mireasma unui câmp întregindu-se de crizanteme! Câmpul pe care, sine die, copil fiind, ai alergat descul?ându-te la nesfâr?it, f?r? complexe, f?r? vreo team? de ierburi t?ioase sau cuvinte grele. Ici o c?pi?? cu fân, colo gustul de neratat al pilafului cu orez ?i coco? de curte... Ziua de duminic? – posibil? op?iune pentru eternitate! C?p?uni uria?e ?i col?cei miraculos sco?i din cuptoare cu foc continuu. Pentru drume?ii cu acela?i sânge ostoit! Bucurie cât încape!

B?trâni ?i goi! Pe din?untru mai ales!

C? ia de ici, ia de colo... Derizoriu cu derizoriu se pune de-o arc?, în felul ei salutar?, m?car în stadiul de provizorat,... al am?girii de sine. A?adar, cartofii înfloriser? ?i anul acela. Aveau aceia?i gândaci insisten?i de Colorado, poate numai ochii le crescuser? suspect de mult. Sau, poate, erau ochii lor dintotdeauna... Pâine era îndeajuns: saco?e întregi, mese ticsite... Numai drumul se f?cuse c?pc?un. Nu ?tii cum se petrec lucrurile, c?, în loc s-o iei înainte, ceva te-mpinge tot înapoi. Labirintul î?i proclam? constitu?iile. R?t?cit de drum, de tine mai ales r?t?cit, împ?rt??e?ti instinctual spaima. Care este, concret, „acel ceva” care te scoate din tine? (Nimeni nu are de unde ?ti c? r?t?cirea s-a produs de mult. C? niciun stimul, oricât de strident ar fi el, nu va mai putea s? disloce irealitatea.)



B?trâna îl a?teapt?. Un soi de masochism sau de iubire o face s? regizeze scenarii stranii, de o duritate inimaginabil?. Acela care duce în cârc? mai bine de 8 decenii, mai ales batjocura unei amnezii f?r? de scrupule, este omul ei! Cel cu care a petrecut ?i bune ?i rele. Care, de o vreme, nu-?i mai aminte?te nici m?car numele, ce e ?la un cu?it/m?r/chibrit/rumegu?/?oarece/cal/m?gar/arpagic... ... se treze?te în miez de noapte, odat? cu ielele... N-are carte, nu ?tie ce boal? o fi având cel?lalt – dac? de vreo boal? o fi vorba?! Poate nu e decât surzenia lui pe care, ?tie bine, o are din tinere?e! Asta trebuie s? fie, un b?trân atât de gol... tare de urechi! ?i totu?i! Omul ei ?i-a l?sat barb? de patriarh, se încinge cu o sfoar? soioas? în loc de curea, poart? conversa?ii dr?ce?ti c-un pui de m?r r?s?rit tam-nisam într-o poieni??... F?r? îndoial?, acum-pomi?orul se va face ditamai-copacul. Ca pe un vrej fermecat, î?i va g?si ?i el Calea spre Doru: nimeni nu-i va mai desp?r?i! Nu ?tie b?trâna, dar aici este unicul refugiu al b?trânului ei! Nu ?tie nici blestemata de uitare c?, a?a de prigonit, el înc? poate fi fericit, cu salata-i de vorbe cu tot, în imagina?ia-i îngereasc?... Nu dureaz? mult ?i o p?dure întreag? se r?stoarn?! De n-o fi o lume! O via??! Dezasamblat, universul reclam? inspira?ia specialistului pentru a-l redenumi adecvat – condi?ia revenirii în / la sine. Sfoara putred? se desprinde ?i b?trânul este în v?zul unei lumi, oricum oarbe... Important este c? a adus înc? o saco?? cu pâine-de-Bucure?ti acas?. Chiar dac?, de-o vreme, e a?a de nes??ioas? ?i cade ca plumbul la stomac! Pâinea noastr? cea de toate zilele... cea întru fiin??... cea s??ioas?... El este înc? stâlpul casei! De bun? seam? c? asta vrea s? spun? uit?tura femeii lui! O tentativ? de orgoliu b?rb?tesc sfâr?e?te într-o bolboroseal? jalnic?. B?trânei i se umezesc ochii. Îi îng?duie neîn?elepciunea, cum ?i propria-i neputin?? învechit?, mai ales în miezurile sufocante de noapte când, într-o dâr? de memorie, b?trânul î?i strig? neputincios copilul plecat înaintea lui. Grotesc?, durerea îl priveaz? pe experimentator de dreptul elementar la credibilitate. O sfâ?iere în pustie (Doru-Doru-Doruuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!) care, v?zut? din exterior, nu trece testul verosimilit??ii. Dar asta este, pur ?i simplu, realitatea! R?mâne.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro