Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cârna?ii din pod

de Grig Salvan

De câte ori sim?im nevoia s? ne mai deconect?m de via?a noastr? prea agitat? ?i trepidant?, mergem, eu ?i so?ia, la sora ei ?i la cumnatul meu în satul lor de la munte, unde au o cas? minunat? din lemn masiv, pe valea mirific? a unui pârâu, într-un decor de basm ?i într-o lini?te aproape des?vâr?it?. Nelu, cumnatul meu, abia a?teapt? ?i el vizitele noastre, pentru c? se cam plictise?te doar cu a lui nevast? ?i e bucuros c? mai are cu cine povesti de-ale b?rba?ilor ?i cu cine mai cinsti câte o b?rdac? de vin. L?s?m nevestele s? sporov?iasc? la nesfâr?it cum le e obiceiul, treb?luind prin cas?, preg?tind mâncare pe la buc?t?rie ori stând la cafele în sufragerie, iar noi urc?m în podul casei unde e un refugiu deosebit de pl?cut ?i o atmosfer? de tihn? ?i reculegere, pod în care ne place s? st?m la pove?ti ?i s? juc?m c?r?i ore întregi pe o lavi?? improvizat? din doi butuci peste care am a?ezat o scândur? groas? de brad pe post de banc?, scândur? pe care st?m c?lare fa?? în fa??, batem c?r?ile pân? la rupere ?i ne cinstim din când în când cu vinul lui savuros de coac?ze negre din damigeana pântecoas? care ne st? mereu al?turi ca o bun? tovar??? de petrecere. Coborâm doar atunci când, rup?i de foame, le cerem nevestelor ceva de mâncare, dac? nu cumva ne cheam? ele mai înainte, când masa e pus? pentru toat? lumea.

Dar mai frumos decât oricând e acum în podul cumnatului meu de când a t?iat porcul. În pod, taman deasupra lavi?ei noastre, cumnatul a în?irat c?rnurile s?rate, sl?nina ?i funiile lungi ale cârna?ilor gusto?i care atârn? chiar deasupra capetelor noastre. Dup? mai multe zile la aer ?i frig, cârna?ii s-au uscat h?t bine ?i nu ne putem ab?ine ca, la fiecare nou? can? cu vin, s? nu rupem din ei câte o bucat? cât palma ?i s? ne înfrupt?m din cârnatul bine condimentat ?i usturoiat care nu mai are nevoie de nimic altceva, nici m?car de pâine. Nevestele sunt nedumerite c? nu mai coborâm atât de des din pod s? cerem de mâncare ?i nici nu mânc?m cu poft? atunci când ne invit? la mas?. A?a trec zile minunate în podul casei, cu partide interminabile de c?r?i, vin de coac?ze negre ?i cârnat uscat ?i savuros, rupt cu mâinile goale din salbele de deasupra capetelor noastre.

De la o vreme nevestele sunt impacientate ?i iritate de vizitele noastre prea dese ?i prea lungi în podul casei, de aceea am hot?rât cu Nelu s? g?sim un pretext de a lipsi din cas? de la discu?iile ?i treburile lor, motivând c? mergem la ?edin?? în sat. Cumnatul meu e ?i consilier local ?i uneori ne folosim de pretextul unei ?edin?e de consiliu, dar ne furi??m prin spatele casei ?i urc?m în pod pe scara din dos. Când femeilor li s-a p?rut suspect num?rul mare de ?edin?e de consiliu, le-am mai alternat ?i cu ?edin?e la sediul echipei de fotbal din comun?, cumnatul meu fiind ?i sponsor al echipei. La întoarcerea de la ”?edin?e”, nevestele ne iau la întreb?ri:
- Ei, cum a fost la ?edin??? Ce s-a mai discutat? întreab? ele, curioase ca toate femeile.
- Discu?ii, de una, de alta... r?spunde cumnatul evaziv.
- Dar se pare c? pe la ?edin?ele voastre se cam bea, c? tare sunte?i ro?ii ca bujorii când veni?i de acolo.
- Acuma, ?tii cum e, cu b?ie?ii, mai o bere, mai un vin... o scald? cumnatul meu.

Suntem iar??i în vizit? la neamurile noastre ?i doamnele se preg?tesc pentru seara de Cr?ciun, cu mânc?ruri mai alese ?i s-au hot?rât s? preg?teasc? în sfâr?it ?i ceva ”de-ale porcului”, friptur? ?i cârna?i proaspe?i, ciorb? de peri?oare ?i sarmale tradi?ionale, ca la orice s?rb?toare. St?m cu cumnatul la o cinzeac? de prune ?i la o ?igar? pe teras?, când auzim, cu stupoare, ?ipetele Mariei, so?ia lui. S?rim amândoi alarma?i ?i d?m buzna în hol s? vedem ce s-a întâmplat atât de grav. Femeia e înc? pe scara podului, parc? împietrit? de o spaim? mare, ca ?i cum ar fi v?zut o fantom?, cu ochii m?ri?i ?i gura c?scat?, tremurând din toate încheieturile sprijinit? de balustrada sc?rii, gata s? cad?.
-Ce-i, m?i, femeie! Ce s-a întâmplat? Ai v?zut un ?oarece ?i te-ai speriat?
- Cârna?ii... îngaim? femeia.
- Care cârna?i?
- Cârna?ii din pod! Cineva ne-a furat jum?tate cârna?ii din pod! ?ip? ea ca din gur? de ?arpe. Pune mâna pe telefon ?i sun? la poli?ie, urgent! Cineva a p?truns în pod pe scara din dos ?i ne-a furat jum?tate din cârna?i! Sun? la poli?ie imediat!
Noi ne uit?m unul la altul. Ne vine s? pufnim în râs, dar la cât e de nervoas? so?ia lui nu-i momentul potrivit pentru râs ?i c?ut?m s-o lini?tim.
- Stai lini?tit?, poate n-ai v?zut bine!
- Ba, bine am v?zut! ?tiu bine ce-am avut ?i ce-a mai r?mas! Numai dac? nu cumva be?ivul de Mitic?, vecinul, a urcat noaptea pe scara din dos ?i ne-a furat bun?tate de cârna?i, c? n-a t?iat porc anul ?sta. M? duc la el s?-l iau la întreb?ri, tu sun? pân? atunci la poli?ie!
- Stai locului, nu te duce nic?ieri, încearc? s-o ogoiasc? Nelu, cumnatul meu. Cârna?ii s-au consumat...
- Consumat? Cum s-au consumat? S-au topit a?a, din senin?
Maria e de-a dreptul contrariat? de atitudinea ciudat? a so?ului ei.
- S-au consumat cu „?edin?ele” noastre în pod...
Mariei nu-i vine s?-?i cread? urechilor.
- Cum, m?i? Voi doi a?i mâncat atâta amar de cârna?i? A?a crud, f?r? pâine, f?r? nimic? Acum pricep eu de ce st?tea?i cu orele acolo ?i nici foame nu v? era.
Maria r?sufl? u?urat?, noi st?m cu capetele plecate ca ni?te copii prin?i cu o boroboa??, între timp a ap?rut ?i nevast?-mea.
- Ce-i? Ce s-a întâmplat?
Maria poveste?te toat? t?r??enia cu cârna?ii din pod. Toat? lumea izbucne?te în râs ?i fiecare ne vedem de treburile noastre, s? preg?tim o sear? de Cr?ciun de pomin?.

Grig Salvan (Benedictus) | Scriitori Români

motto: inca nu-i prea tirziu

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro