Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Var?

de Daniela Luminita Teleoaca

Uli?a noastr? era, asemenea mai tuturor uli?elor,... oamenilor ticsit? cu praf, ... vara. Cu greu puteai ghici ce s-ar fi putut ascunde dincolo. Habar nu aveam eu când se produsese prima coliziune, Impactul. Dac? f?cusem o dram?. Pur ?i simplu strâmbasem din nas. Trecusem repede mai departe. Tot repede dobândisem deprinderea de a testa realitatea tuturor celor în din?ii mei fragezi care, la o adic?, s-ar fi dovedit redutabili. Cuno?team pe dinafar? formula intrinsec? a frunzei. Golul care în van încerca s? se ascund? în graba pa?ilor cuiva. Starea aia de agoniseal? a timpului, de înc?rcare cu el pân? la refuz. Pân? la victorie! Praful se p?stra pân? ?i în monocromul fotografiilor demodate, pe care, privindu-le mult? vreme dup?, eram în stare s? le iau, înc? o dat? s? le înr?mez în inim?. Praful sau pulberea aia care, odat? lec?ia aprop(r)ierii deprins?, scânteia muzical, fantastic...

Pantofii atât de albi ai Mamei!

Conturul lor fermecat în lumea disolu?iilor! Strania lor întâietate înaintea tuturor vremurilor! Risipirea. Întoarcerea ca ?i cum. Eu a? fi fost martora vrutelor ?i nevrutelor. R?mâneam. În spatele cortului de unde se z?rea perfect croiala arhaic? f?cut? s? reziste s? reziste s? reziste. Când respira?ia era somat? s? capituleze în rând cu f?râmi?area afectiv? a sânzienelor. O vreme crescute în gr?dini pu?in cunoscute, f?r? vreun nume concret. F?r? vreo soart? anume.

?tiam c? am dreptul la normalitate! La Fericire!

A?a c? niciun praf nu putea fi zadarnic. Nicio destituire irefutabil?. ?irurile nesfâr?ite de pesc?ru?i înv??au arta discre?iei. Eliberau orizontul, l?sând s? se lumineze de via?? în punctul acela argintiu de unde fluturase prima arip?. Nu ?tiu dac? oamenii aveau chipuri triste,... acaparate. Era, mai degrab?, acel salt intuitiv – cel mai probabil împotriva oric?ror merite personale – dincolo de geamul opac al acum-ului. Când unii dintre ei trebuie s? m? fi reperat ?i pe mine... În aria unicei certitudini personale, singura adev?rat?, de care se putea molipsi cosmosul. C? verdele exist?. Este acolo la locul lui. Chiar ?i în fieful prafului. Asemenea pantofilor imacula?i, niciodat? demoda?i ai Mamei. Asemenea croielii care îmbr?case timpul. Nu-l mai l?sase s? umble brambura. Gol. Dezn?d?jduit. Pe afar?.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro