Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Toussaints (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

Mama aducea constant rufe proaspete de afar?. Asta, dup? ce tot ea le prinsese acolo sus. G?sise motivul acela s? o fac?. Cele dou? culmi traversau, asemenea unor meridiane, centrul cur?ii noastre înalte, planet? în miniatur?. Dar cât de mult o invidiam! Ea trecuse de mult, înc? de la început, toate probele! Mic? fiind, l?sase m?r?cinii s?-?i împlânte ghimpii colora?i în t?lpile ei de lapte. O imortalizase Bunica. O poz? alb-negru într-o buc?t?rie ce-?i schimba, la r?stimpuri greu de calculat, forma, culoarea, destina?ia, timpul. Bunica era o dur? ?i jum?tate. Legat? la ceaf?. Cu ochi sfredelitori prin care ? atât de novice, ai fi b?gat mâna în foc! ? nu trecuser? lacrimi vreodat?. Acolo, în inima b?t?turii noastre, se pogorau iernile vajnice. Tot acolo se f?ptuiau cele, mai mult sau mai pu?in de cuviin??, ale Ignatului. ?i tot acolo am v?zut-o eu pentru ultima dat?, într-un vis negru, pe Mama. Într-unul care avea s? se adevereasc?. Purta ro?u. O gaur? adâncindu-se. ?i parc?... parc? nu m? recuno?tea... Am ?tiut de atunci... orice loc f?r? de durere însemna atâtea alte pierderi... Tata era, dup? toate probabilit??ile, cel mai fricos. El se speria ?i de puiul de ger adus în cas?, la gura j?raticului. Ca o fiar? anume, f?r? alternativ?, nevoit? s? se domesticeasc?. S? ias?, mai apoi, în rând cu omul, la fratele mare, de deasupra culmilor... O privise mereu pe Mama ca pe eroin?. Ce s-ar fi f?cut f?r? Ea?! Ceva din fricile lui barbare se aciuase ?i în noi, ??tia mici. Nu ne încumetam a recunoa?te: ce ne-am fi f?cut f?r? Ea? Petrecând 2-3 nop?i n?prasnice, în miezul câmpului de lupt?, hainele noastre fle?c?ite î?i f?ceau intrarea victorioas?... Altele! Le priveam de depaaarte în intimitate... Mai ales pe Mama o priveam. ?i bolile noastre începeau s? se vindece. Îndr?znind, le miroseam mai apoi îndelung. Identificam mâinile Ei r?mase. Ne era spaim? c?, într-un fel sau altul, gerul avea, odat? ?i odat?, s? sfâr?easc?.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro