proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Fragment din romanul în lucru ,,Grig sau r?bdarea ?ipând”

Copil?ria

(…)
Printre primele amintiri ale lui Grig erau: o c?ru?? care-l zdruncina grozav, cortul plin de fum ?i de copii zdren?uro?i, balta în care-l p?c?lise Tache s? intre – spunându-i c? apa-i mic? - ?i din care ie?ise cu greu la mal, cântecele ce le cânta Dada, ?i pe care le ?tie ?i acum. Le-a murmurat de nenum?rate ori plângând - dup? ce-l adusese taic?-su la Bucure?ti - ca s? poat? suporta mai u?or schimbarea brusc? din via?a lui.
Cum copil?ria epoate cea mai pl?cut? perioad? a vie?ii, datorit? faptului c? nu con?tientizezi greut??ile, amintirile respective îi erau dragi lui Grig. Chiar dac? odat? ajuns în capital? avea un confort incomparabil cu cel din primii ani de via??, s-a acomodat cu greu.
Î?i aducea aminte când venise taic?-su ?i-l luase din ?atr?, de fapt se trezise la Sinaia, la tanti Olga, îl luase când era adormit. Acolo a petrecut o vreme cu taic?-su ?i cu maic?-sa, nu-l putea aduce din ?ig?nime direct în capital?. La Bucure?ti îi trebuise mult timp s? se obi?nuiasc? cu locuin?a, nu-i pl?cea s? stea închis între patru pere?i, noroc c? aveau apartament cu trei camere. Nici cu maic?-sa nu se în?elegea la început, vorbea în alt? limb? pentru el, doar cu taic?-su putea s? comunice, dar acesta era mai rar pe acas?.
A plâns o vreme c? vrea la Dada lui, dar încet-încet s-a obi?nuit chiar ?i cu numele la care trebuia s? r?spund?, în ?atr? i se spunea altfel. Îl sup?rau regulile pe care trebuia s? le respecte: s? m?nânce cu furculi?a, s? mestece cu gura închis?,s? spun? s?ru’ mâna anumitor persoane ?i multe altele care-l exasperau. Era ?i o regul? care-i pl?cuse de la început, sp?latul. Când dorea s? mai scape de grija lui, maic?-sa îi umplea cada cu ap? ?i-l l?sa s? se b?l?ceasc?. ?i acum, dup? 25 de ani, când e obosit ?i stresat câteodat?, doarme ?i dou? ore în cada plin?. Mult timp a dormit pe jos, a?a fusese înv??at în ?atr?. Nici acum nu e prea încântat de canapeaua din sufragerie, cu toate c? mai adoarme uneori pe ea când se uit? la televizor. În dormitorul lui are pat special, un Biedermeier pe care are doar o cerg? groas? de lân? pliat? de mai multe ori.
Când împlinise vreo 10 ani, maic?-sa încercase s? îl conving?s?-?i schimbe patul, dar taic?-su intervenise:
- Las?-l Lino, c? ?i C?pitanul, Dumnezeus?-l ierte, dormea pe scânduri, cic? f?cea peniten?? c? omorâse pe unul, involuntar.
- Vrei s? fac? ?i copilul peniten???! Ripostase sup?rat? maic?-sa.
Grig care nu ?tia ce înseamn? peniten??, dar ?tia c? taic?-su e locotenent, întreb?:
- C?pitanul era mai mic sau mai mare în grad decât dumneata?
- Mai mare! R?spunse taic?-su dup? o perioad? de ezitare, amintindu-?i vremurile în care luptaser? împreun? voluntari în Primul R?zboi Mondial, pe când împliniser? abia 16 ani.
- Grig,fericit c? taic?-su îl asociase cu cineva mai mare în grad decât el, nu mai dori sub nici o form? s? renun?e la patul lui de ,,C?pitan” în care se sim?ea destul de bine.
Despre Corneliu Zelea Codreanu, c?ruia i se spunea C?pitanul, avea s? afle în liceu c? fusese conduc?torul Legiunii Arhanghelului Mihail, organiza?ie care atr?sese pe lâng? protipendad? ?i intelectuali cum erau Mircea Eliade ?i Emil Cioran. Îi p?rea r?u c? nu-l întrebase pe taic?-su ce leg?turi avusese cu acesta. Oricum pe atunci era prea mic s? con?tientizeze importan?a unei astfel de confesiuni. ?i nici nu ar fi fost de preferat, legionarii ?i simpatizan?ii acestora au fost mult? vreme prigoni?i dup? ascensiunea comuni?tilor. Dar cu preceptul lui Codreanu, c? ,,ultimul glon? ar fi destinat unui tr?d?tor nu unui du?man” era ?i Grig de accord chiar dac? nu o sus?inuse niciodat? public. O astfel de afirma?ie l-ar fi costat scump în vremea respective când orice cuvânt putea fi interpretat. Nici nu avea cui, cercul lui de prieteni era restrâns: Vlad ?i Magda ?i nici unul nu f?cea politic?.

Dac? cu maic?-sa nu se în?elegea, la început, dar cu copiii din bloc nici atât, ce-i drept nici nu-l l?sau ai lui singur pe afar?. Primul copil cu care a luat contact în capital? a fost Vl?du?. Deseori, venea la el ?i se jucau împreun?, chiar dac? ini?ial nu puteau comunica verbal. Dar copiii nu au nevoie de vorbe s? se-n?eleag?! Alteori, venea o doamn?, cu un copil mic, la care el doar se uita. Copilul era Magda ?i abia înv??a s? mearg?.
În primele luni de la venirea în Bucure?ti, a vrut s? fug? de câteva ori, dar ai lui au prins repede de veste. Când vedea ?ig?nci cu fuste în ora?, nu-?i putea desprinde privirea de la ele, dar nu avea nici o sc?pare din mâna maic?-si care se înv??ase minte dup? prima lui tentativ? de evadare. Taic?-su care era mai mereu la garnizoan?, când venea acas?, vorbea cu el numai ?ig?ne?te. A?a ajunsese Grig s?-?i p?streze accentul ?i dup? doi ani de stat în Bucure?ti, fapt ce o enerva la culme pe maic?-sa care se chinuia din greu s?-l înve?e române?te.
- B? s? fii mândru c? e?ti ?igan ! Îi spunea taic?-su, în dialect, de câte ori venea acas?. El, când vedea c? taic?-su e de partea lui, nu d?dea prea mult? importan?? st?ruin?elor materne de a vorbi corect române?te.
Când a mers la ?coal?, în primele zile nu a vorbit deloc, începuse s?-i fie ru?ine de accentul lui. Nu r?spundea nici atunci când era întrebat. Dar, o parte din colegii de clas?, locuiau în bloc cu el, ?i ?tiau c?-i b?iatul locotenentului St?ncescu, ?i nu îndr?zneau s? râd? de el. Oricum pân? a început r?zboiul, când taic?-su a fost trimis pe front, nu a avut probleme cu colegii, nu cutezase nici unul s?-i spun? c?-i ?igan.
În prima lui vacan?? mare, în 1938, la sfâr?itul clasei întâi, a privit cursa de automobile ce s-a desf??urat la Sinaia. Atunci l-a v?zut prima dat? pe fostul-viitor rege Mihai – ce avea titlul de Mare Voievod de Alba Iulia, poate îl mai v?zuse la paradele militare la ?osea dar era mai mic ?i nu prea d?duse importan??.
Imaginea primului automobil v?zut i se întip?rise bine în minte.Era în ?atr? pe atunci. Îl impresionase ?i domnul elegant ce îl conducea ?i care îl pironise câteva clipe cu privirea. L-au nedumerit ploconelile pe care le f?cea Dada în fa?a respectivului ?i cuvintele ciudate pe care aceasta le rostea ?i pe care atunci el nu le în?elegea, cum nu în?elegea nici de ce vurdona str?lucitoare, merge mult mai repede decât vurdonele lor, cu toate c? nu avea cai. Ajuns în Bucure?ti, de multe ori, când îl privea pe taic?-su, îi revenea în minte figura domnului cu automobil.
Î?i aminte?te ?i cortegiu funerar al reginei Maria. Era prima înmormântare la care participa, ?i cu toate c? avea doar 8 ani pe atunci a re?inut zvonul c? regina s-ar fi interpus între împu?c?turile fiilor s?i ?i ar fi c?p?tat o ran? ce i-ar fi adus moartea, adev?rul nu s-a aflat niciodat?, îl ?tiau doar cei din familia regal?. Poate erau doar inven?ii.
Se jucase ?i el deseori cu pistolul lui taic?-su dar f?r? gloan?e. Avea s?-?i aminteasc? de momentele respective, la stagiile militare din timpul facult??ii.

Într-o dup?-amiaz? de septembrie, pe la începutul clasei a III-a, când se preg?tea s? plece cu maic?-sa prin ora? pentru a-i mai cump?ra câte ceva pentru ?coal?, taic?-su care tocmai venea de la garnizoan?, l-a oprit acas?. Apoi a spus:
- Vezi Lino poate nu ajungi pân?-n General Berthelot!
Chiar dac? îi pl?cea s? vorbeasc? cu taic?-su, ar fi vrut totu?i s? mearg? în ora?. Nici un copil din bloc nu avea o mam? a?a frumoas? ?i elegant? ca a lui. Maic?-sa, când s-a întors, era foarte agitat?. Aflase c? Armand C?linescu, primul ministru, fusese împu?cat de legionari. Lui îi spusese deja taic?-su.
În zilele urm?toare, a aflat, de la colegii mai mari, c? legionarii care-l asasinaser? pe primul ministru zac mor?i în fa?a Radiodifuziunii. Radiodifuziunea avea sediul pe atunci în General Berthelot. Trei zile au fost l?sa?i în strad?, drept pild?. F?r? nici un rezultat. Peste un an, a fost asasinat ?i Nicolae Iorga. Pentru el, copil fiind, erau doar ni?te nume f?r? nici o rezonan??. Nu erau rudele lui. L-a întrebat, totu?i, pe taic?-su ce sunt legionarii. ,,Oameni!” - De ce omoar?? Taic?-su, cu privirea pierdut?, i-a pus mâna pe um?r dar nu i-a dat nici un r?spuns.
(…)

Vurdon (dialect rromani) – automobil, ma?in?, c?ru??