proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Sunt mic?. Mic? r?u de tot. Chit c? am cu 5ani, 3 luni ?i cin?pe zile mai mult decât al?ii: cred cu ardoaree c? tot ce zboar? se m?nânc?: în ruptul capului n-ar putea vreun cineva s? m? conving? de contrariu! Mi-am pus ochelari de cal, i-am aruncat de-o vreme pe cei de soare, doar Soarele meu e?ti tu ?i nici prin gând, a?a-i, nu ?i-ar trece a m? pârli vreodat?, dar?mite a m? arde!? Î?i dau tot sufletul meu, toate secretele personale, mie însemi ascunse. Toate sl?biciunile! Fac în ciud? cu brio tuturor naivilor ce au fost convin?i c?... ce aveau în gu?? ?i-n c?pu??: nu m? cunoscuser? ??tia pe mine! Ne întâlnim: discrepan?i, descul?i, ferici?i în incon?tien?a care ?ine loc de realitate: nu e vina noastr? c? purt?m în adn formula ispititorului carpe diem, cu termen de garan?ie limitat. ÎMI SPUI „MITITELULE!” ?i eu te cred pe cuvânt: o clip? nu pun la îndoial? iubirea-?i uria??, care ?i-a rupt în doar câteva s?pt?mâni multe dintre sacourile ŕ la papa. Cine mi-a mai zis mie-a?a?! Doar Bunica m? alinta Cocu?a, iar eu, fericit?, necunoscând înc? alfabetul, al lumii, al oamenilor, cântam U?a-u?a, se d?-n leag?n ?i Cocu?a... îîî... Lenu?aaaaa! Bunicii îi tres?lta inima, pitit? în buc?t?ria mic?, atunci când eu o credeam pe afar?... ?ie-?i tres?lta... de-adev?ratelea?! M? lipeai de tine ?i eu – mai r?u ca o înghe?at? în plin? canicul?! Du-m?, du-m?, du-m? ?i în infern, dac? sunt cu tine, n-ar fi prea mare baiul! Î?i luceau pistruii: î?i acopereau gândurile: îmi luau ochii: nu mai eram eu. Deh, omule, adic? femeie, asta era ?mneaei iubirea!
Sunt mic?. Mic? r?u de tot.... N-am cunoscut înc? b?rbat, vorba c?r?ilor sfinte: te cred unic: te cred UNICUL! Ufff, repede de tot, s? nu se piard? lumea!! Cine ?tie de n-o fi valabil ?i pentru tine: uhh, tu nu prea avuse?i 5 ani, 3 luni ?i cin?pe zile „la dispozi?ie”!!! E?ti un neterminat, ce mai! – vorba lu? m?-ta, care de ceasul mor?ii se d?, olteanca, sau vorba lu tac?tu, din mahalaua Teilor citire: ?ie femeie î?i trebuie, b?? Cum de unde ?tiu? P?i tu, acoperitule de pistrui ?i de altele, mi-ai spus, când erai convins c? tot ce zboar?... sau poate c? nu... Munteanc?, doar cu unele dâre, greu reperabile, oltene?ti, Mama r?mâne încremenit?: Doar n-oi face una ca asta!? ?i Mama e Scorpioanc?, nu se pune oricine cu dumneaei! Îmi atenuez verdictul: ... îîîî... un coleg de la institut, plin de co?uri, ... de pistrui,... nici nu miroase prea bine (înghit). ?i Mama nu crede! C? nu e ea leoaica ?inându-?i capetele în nori ca mine... Ne facem c? nu auzim, c? nu în?elegem. R?mânem, la un moment dat, doar noi doi: d?-o dracului de lume: Ia-?i crucea ?i urmeaz?-mi! – mi-ai suflat din vârful limbii de ?arpe. Ia-?i crucea ?i urmeaz?-mi! – am fredonat... poet? ce eram... (?i greu avea s?-mi treac?...). Ne-am trezit pe un deal plin cu maci. Nu ?tiam c? era ?i culoarea sângelui. Nu voiam a ?ti: lumea se resemantiza sub privirile autorilor ei.