proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Din -u? nu te mai scoteam. În pofida grimaselor Mamei, a trudei ei nev?zute de a m? face s? în?eleg: nu era bine! Îi ar?tasem o poz? cu tine: eram convins?: un f?t-frumos se pogorâse, asemenea unui duh, în lumea cenu?ie, neinspirat?: trebuia s? fiu pe faz?, nu puteam lipsi tocmai eu de la petrecerea destinului. Doar tu, Mam?, nu de mult m? f?cuse?i p?rta?? visului t?u straniu, de departe venit, nu din gând de om, nu din imagina?ie de lume: el m? strigase, m? strigase! Eu nu f?cusem, deci, decât s?-?i confirm vestea trimis?, s? te pun în fa?a inevitabilului, a ceea ce de atâta vreme fusese clasat, tocmit, rânduit, dat spre a se întâmpla. A?adar, gata, pân? aici cu nefericirea! ...din -u? nu te mai scoteam. Nu te mai. Î?i tr?geau la piept câteva flori odraslele. ?i cântecul lumilor r?sufla strangulat. Bunicii î?i adormeau str?nepo?ii într-o unduire aparte a nop?ii. Parc? niciodat? iernile nu se înserase cu atâta gaz, cu atâta fric?... M? înc?p??ânam! Nu-mi aminteam s? m? fi numit vreodat? altfel decât Corazonita. Literele tale trepidaser? pe o coal? banal? A4: C O R A Z O N I T A, când fulgii deveniser? stropi, l?crimaser? o fereastr?: erai singur, singur de tot: a? fi putut fi pentru tine o rena?tere... cu ce pre?? Nu m? îngre?o?ase rezonan?a de telenovel?: totul era, desigur, un basm curat, unul intrat, f?cut s? r?mân? în realitate. Mai curând, o poveste grav?, angrenându-ne în propriile articula?ii, în propriile dezmembr?ri. Primul nostru Cr?ciun împreun? a mi?cat câteva dintre resorturi. Lumea trecea gr?bit?, nu avea ea timp de vreo nostalgie, clipa se cuvenea stoars? la maximum, exploatat?. Lumea se sustr?gea..., era ?mecher?! Cele câteva firicele firave ale timpului ?i-au g?sit loc în celulele noastre, foarte probabil una dintre textilele cele mai permeabile. Am primit mu?c?tura fiarei h?mesite, pe care o crezusem pa?nic?, inofensiv?, de-a casei. Am ales, am fost obliga?i s? alegem un teren neutru, dar cât mai valora „neutralitatea” când zarurile fuseser? de mult aruncate?! Am purtat alb. Alb cu negru. Cerceii din chihlimbar d?rui?i, într-un gest ce avea s? ias? din memorie, de tine, în ziua Sf. Nicolaie. Î?i tremurau degetele. Am fost convins?: de emo?ie: era numai unul dintre multiplele tale simptome nevrotice. Mi-ai spus gâfâit: „Mâine trebuie s? plec?m.” Iar eu înc? aveam atâtea de tr?it!