Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Bagheta. Nemagic?

de Daniela Luminita Teleoaca

Atinsese?i iubirea. Sub ochii mei, m?rindu-se-mic?orându-se, iar m?rindu-se, o f?cuse?i un soi de jivin? suspect?, la îndemâna soartei, gata oricând s? o scoat? în afara legii: amor SACER, în sensul ?la pe care îl atribuia acestui epitet Agamben... Din boala de moarte, atâta vreme z?g?zuit?, a dealurilor dobri?ene de pe la noi de Acas?, se porniser? ape. M? auzi, Mam?????...??? Aduceau cândva cioburi verzi, urme de plant? fermecat?... Luaser? acum orice dâr? a chipului adev?rat. Pove?tile mele cu prin?i ?i prin?ese suportau piezi? hipertrofieri, disolu?ii. S? fii lucid?, ca prea mult s? nu te ia prin surprindere cele ale vie?ii! – îmi tot suflase un timp în ureche antifonat? vocea, destul de probabil, a unui înger. Dar eu m? ?ineam de salcia-asta cu aceea?i înver?unare prometee, chit c? nu-mi mai vedeam, nici m?car nu-mi mai sim?eam, capetele degetelor, a?a de autarhic? se instaurase (în)dep?rtarea. Iar „salcia-asta” era în mod cert, devenise f?r? a-mi da de ?tire, „salcia-aia”. ?i, totu?i, cine-mi putea lua Visul?! Cu ce drept?! Uhh! Interac?iunile dintre semeni se dovedeau, cât ai bate din palme, atât de urâcioase! ?i iat? cum din chipul t?u tandru din poza ar?tat? Mamei încep s? se desprind? rând pe rând fâ?ii, buc??i. Îmi ar??i, îmi creezi lumea DIN PUNCTUL T?U DE VEDERE într-un demers à l?envers, al c?rui sens scap? Însu?i Creatorului: ere nesfâr?ite zgâindu-m?, nu în?elegeam de ce Copacu-mi se opintise din a cre?te drept. ?i cum firele de iarb?, alt?dat? prietenoase, îmi înh??au gleznele, m? luau cu tot... Rândunicile nu mai repetau de plecare: ceva le prinsese zborul, trecerea înspre via??. Ca sub t?v?lug, r?bufnea, la intervale macrocosmice, ?ip?tul sugrumat al unui avorton cumva predestinat. M? sim?eam o TR?D?TOARE, o uciga??! Cum de fusesem atât de oarb?, de iresponsabil??! ... mult prea sensibil??! Uit?-te ?i tu la lumea asta, cum trece dânsa u?oar?, neîmpov?rat?, cum o deprindere ?i-a f?cut din a bea vin negru, din a se îndopa cu pastr?m?, în cinstea oric?rei tr?d?ri, a oric?rui fapt a?a-zis grav. Î?i atinge pântecele, vrea cu orice pre?... nu doar s? supravie?uiasc?.


Devenisem de mult trup ?i suflet din Iubire. Orice ofens? adus? Ei nu putea fi decât sfidarea suprem?, prejudiciul capital mie adus. Eram, poate, pu?in altfel decât mul?i al?ii. R?mâneam. Asumându-mi f?r? nicio ezitare statutul speciei minoritare, pe cale de dispari?ie...


M? privise?i str?in: homo oeconomicus financistus al zilelor... cât de ale noastre? Se cuvenea s? m? plec, s? m? trezesc la realitate: era în firea, în destinul omului, într-un fel sau altul, s?-?i achite d?rile la stat, s?-?i rezolve problemele hormonale, cu atât mai bine dac? menit fusese lâng? o femeie frumoas?, dup? care li se frângea ?i altora gâtul... Hei, iubire, gelozie...?! Azi puteam fi împreun?, mâine... nu se ?tie niciodat?... Te iubesc-ul ?sta rostit pe o margine de pat alunecând?, pe la patru pe înseratelea, avea, desigur, valoarea lui de adev?r..., cu termen de garan?ie limitat. Mult mai important cum facem rost de pâinea pentru mâine, cu totul alta decât hrana cea de toate zilele..., hrana spre Fiin??... Ai scuipat printre din?ii ascu?i?i: te iritase al dracului gestul meu nevinovat de a scutura o textil? c?zut? accidental pe covor: r?spândeam, f?r? doar ?i poate, microbii ?ia nenum?ra?i care de-abia a?teptau s? te înha?e pe tine, ca homo sacer ce nu fusese?i z?mislit. „Mâine trebuie s? m? scol devreme: avem audit la minister!” – ?i-ai înghi?it tu o înjur?tur? ?i instantaneu te-ai dedat sfor?itului porcesc. Înc? o noapte în care eu m-am zvârcolit. Cât se poate de singur?.


Et si tu n?existais pas... mi-a sunat straniu, eronat. L?un pour l?autre pouvait signifier l?enfer. Il le signifiait vraiment! Restait.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro