Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Melancolia

de marin badea

Pe ambele p?r?i ale tuturor înc?perilor ce alc?tuiau acel întreg de form? dreptunghiular?, pere?ii erau v?rui?i într-un galben calcaros, m?cinat de vreme, de mucegai, de plictis ?i depresii. Nu în?elegeai cum era posibil s? plou? ?i în interiorul acelor camere îmbâcsite, un fel de bazar de burghez sc?p?tat ?i ajuns în pragul aliena?iei din cauza malnutri?iei în condi?iile unei apeten?e absolut boln?vicioase. Pregnant era mirosul coconilor, de molii roind în jurul ferestrelor înalte, de mu?te de b?legar ?i de cadavru. Un a?a aer dens ai sim?it numai la internatul mixt ?i, mai târziu, în c?minele studen?e?ti situate în apropierea unei ape cu miros de acru ?i de ierburi fermentate, când luau liceenii vacan??. Umblai printre ?i sub paturile suprapuse, prin ?ifonierele de lemn furniruit ?i date cu lazur? groas? pentru lemn, s?rit? pe alocuri, desf?când, de-a valma, sertarele comodelor metalice, ca de spital. Cotrob?ind dup? lucruri de nimic, uitate în frenezia plec?rii. Creioane chimice, normale sau colorate, Pelikan, Faber-Castell, Bic. Pixuri cu gel sau cu past? normal?, deja uscat?. Stilouri, Flaro Vega SM, Hero, ACM Gigant sau Unic, cu peni?? dur?, de iridium, cu cerneluri dintre cele mai diverse, neagr?, ro?ie albastr?. C?r?i ?i caiete. Borcane cu untur?. Cu peltea. Cu marmelad?. Muceg?ite la suprafa??. ?omoioage de vat? hidrofil?. Suluri de hârtie igienic?. Ulterior desenai, pe foi de dictando, case construite pe creste. Palate miniaturale, cu pere?i din travertin, ardezie sau limestone. De-a valma, cochilii ?i valuri ale unei m?ri închipuite ?i pe care ai ajuns s? o cuno?ti mult mai târziu, la cump?na vie?ii, dus de un suflet la fel de zbuciumat ca ?i al t?u. La fel de neiubit. De lipsit de speran??. De sens. ?osete totdeauna desperecheate. Fesuri tricotate. Din lân?, din mohair, din cânep?, pline de lindeni. Mirosul de acru reu?ea s?-l acopere pe cel al gazului lampant, care te izbea numai la intrare, într-un fel de antreu f?cut din u?i f?r? ferestre ?i a?ezate în unghiuri drepte, alc?tuind, la rându-le, al?i pere?i le?ina?i în lungile zile cu un soare arz?tor ?i apocaliptic, în verile acelei stepe c?piate precum o iepuroaic? înainte de a-?i devora puii, pentru a gr?bi o nou? perioad? de rut. Te exilau în una din camere, iar tu f?ceai acela?i lucru: desf?ceai sertare, vitrine, rafturi, dulapuri. Pip?iai poli?e ?i unghere, xilogravuri înf??i?ând c?priori în buza unui râu cristalin ?i de un albastru ireal, susurând nep?s?tor, p?pu?i cu cap por?elanat, cu toalete extravagante, cu glugi din dantele, rochii strânse-n corset, cu funde, broderii ?i volane coborând pe crinoline generoase ?i grele. Cu pantofi cu platforme atât de înalte c? p?reau catalige. Cu botine cu pene Diy. Firetate. Uneori matlasate. Încheindu-se cu mici ?nururi în form? de ?ireturi de m?tase de Kashmir, înf??urate în jurul unor n?sturei de rubin, de malachit sau citrin. În întunericul acela ?ters, desf?ceai o bucat? de lemn, de form? ovoidal?, pe care era desenat un chip inexpresiv, cel mai probabil o copil? cu tr?s?turi mongoloide, zâmbitoare, c?reia nu-i puteai ghici vârsta. În interior era aceea?i copil?, dar de o în?l?ime mai mic?. Îi spuneai acelei juc?rii n?zdr?vane Ceapa. Oricâte straturi îi d?deai la o parte, p?rea c? vei g?si, la nesfâr?it, p?pu?i identice de lemn, din ce în ce mai mici. Niciodat? nu ai reu?it s? le numeri pe toate. Îns? nu aceast? juc?rie te atr?gea. Nici pâlnia din zamac, de culoare bordo, frumos curbat?, sem?nând cu un cap?t de trompet?, a gramofonului. Nici vechile discuri de vinil, cu chipuri de femei litografiate pe fe?e, p?rând c? privesc într-un punct abisal, bentonic, cu ro?ea?a obrajilor evident artificial?, dat? de boneta Glamour, cu pistruii elimina?i cu ajutorul ghe?ii carbonice, p?rul buclat ?i coborând pân? la umeri, îngu?ti, albi sidefiu ?i extrem de fragili, rujate cu past? de arsenic ?i cinabru, plumb sau mercur, cu sprâncenele frecate cu antracit. Î?i f?ceai curaj, în cele din urm? iar, din acea pâlnie, notele muzicale luau o form? material?. Ma l'amore no / L'amore mio non può / Dissolversi con l'oro dei capelli / Fin ch'io vivo sarà vivo in me / Solo per te. Lina Termini, din Agrigento, zulufat?, cu buze hialuronice ?i pome?ii ridica?i prin acela?i procedeu medical, p?rând ve?nic mirat?, p?trunde în universul acela nostalgic ?i ticsit în care, de-a valma, s-au refugiat ?oareci, vase, carafe ?i ceainice din ceramic? pictat? sau din cupru argintat. Al?muri. Vaze din cristal albastru cobalt. De Bavaria. Famiulle Verte. Din bronz masiv, cu foi?? de aur. Dinsticl? de Murano sau pur ?i simplu grosiere, din sticl? ordinar?, groas?, în stil art-deco. Sfe?nice ?i tacâmuri, ornice de perete, pendule de podea. Fructiere pline cu struguri, mere, caise, toate cerate. Bastoane cu capete de filde?, înf??i?ând animale fantastice, unicorni ?i dragoni. Covoare grele, lucrate manual, f?cute sul, de Tabriz, aduse din timpul marii fugi din Basarabia, la terminarea r?zboiului, dup? acea iarn? a foametei, când cei nevolnici, copii auti?ti sau n?scu?i cu picioarele strâmbe, luetici ori atin?i de tuberculoz? sau poliomielit?, b?trâni senili sau oligofreni erau uci?i. Fier?i. S?ra?i ?i mânca?i. Ca pe porci, într-un amestec de carne, oase, tendoane cu hamei, sorg sau alac. Te sim?eai tu însu?i un intrus, un ?oarece mult mai mare, îmbr?cat în pantaloni scur?i ?i f?r? chilot pe dedesubt, uimit de asemenea puzderie de lucruri. Cel plecat dintre pirostrii ?i din camere cu o singur? fereastr?. ?i aia opac? ?i sprijinit? de gratii. Un fel de închisoare de suflete. De copil?rie. De liliac care se usuc?, pe din?untru, înc? de mic ?i nu mai poate înflori nicicând. A?a l-ai g?sit. Printre cilindri cositori?i de fonograf. Printre macaturi ?i broderii, role de pânz? neagr?, din bumbac, cu granula?ie medie, pe sasiu cu ram? de lemn natur. Cu passpartout-ul al?turi. Cu palete ?i cu?ite dintre cele mai diverse, Royal & Langnickel, Divolo. Între acuarele ruse?ti, roz chinacridona, albastru cobalt, albastru regal, sienna natural?, ro?u carmin ?i galben l?mâie. Umbr? ars? ?i galben vene?ian. Mediu impasto ?i c?rbune lichid. Fulgi de foi??. Vopseluri acrilice ?i culori pentru lemn. Stând drept ?i cu tr?s?turile fe?ei netr?dând nici un fel de emo?ie. Parc? a?ezat s? serveasc? o mas? copioas?, cu toate bun?t??ile: supe-creme de linte în amestec cu crutoane, de broccoli ?i smântân?, o plant? nemaiîntâlnit?, atât de rar?, în acele vremuri, c? p?rea greu de conceput c? poate exista în realitate, por?ii generoase de friptur? de vit? argentinian? cu garnitur? de sparanghel tras la tigaie, în ulei extravirgin, deserturi din caramel ?i vanilie, din torturi cupol?. P?rea încremenit. Abia spre final l-ai ghicit stând în acea înc?pere neaerisit?, unde te refugiai, de câte ori mergea?i în vizit? la doamna Coca, cea care prepara cafele amare, în ibrice al?mite persane ?i servite în ce?ti fine, por?elanate ?i aduse din China, c?utând s? ghiceasc?, de fiecare dat?, în za?ul acestora, când se vor întoarce americanii. Dac? vor mai veni vreodat?. Dar trebuie s? vin?, doar n-o s? ne lase a?a, cu nenoroci?ii ??tia pe cap! So?ul doamnei Coca, gol-pu?c?, doar un chatelain îi atârna la brâu, p?rând un ?oarece crescut enorm, ca ?i tine, dar dolofan, suculent, l?cuit, din camera cu vechituri, murise de cel pu?in o s?pt?mân?.

Aria se aerise?te din partea opus? locului de dat foc. Învâr?i m?tura din nuiele, un m?nunchi de r?chit? ajuns? la adolescen?? ?i retezat? de-a curmezi?ul, fie cu foarfeca de gr?din?, fie direct cu secera r?mas? f?r? mâner, ruginit? ?i ea ?i atât de tocit? de parc? toat? via?a a suferit de bruxism. Înainte o ba?i de salcâm; a?a o scuturi de frunze, de praf, de scame, de am?r?ciuni, de le?uri ?i de toate p?catele lumii. E deja o rutin?, zilele se scurg lungi ?i parc? nesfâr?ite, la fel ca ploile toamnei, când viile devin s?lbatice ?i nevrotice, precum fetele mari n?scute cu platfus ?i r?mase nem?ritate, cu fructe otr?vitoare, de m?tr?gun?, când graurii sunt înc? febrili, zburând în cârduri sferice ?i g?l?gioase, la fel de luminate precum o camer? f?r? ferestre ?i-n care arde un rest de fitil într-o can? de seu. La asta te gânde?ti când dai n?val? spre popâlnic, cu toate acele trunchiuri tinere ?i în?l?ate peste un stat de om, ascu?ite spre vârf, împungând, de-a valma, nori altostratus coborâ?i peste step?, urmând s? vânturi studeni?e, l?starii de tamarix care încep deja s? se desprind?, vestind iarna, spicele digitate de pir, tulpinile deja uscate de topinambur, de buh?, de costrei ?i m?sel?ri??, mere putrezite ca gingiile celor bolnavi de scorbut, frunze de plopi în?ira?i lâng? gard, ca ni?te stâlpi de iluminat peste care s-au a?ezat ciori fosforescente, de sem?n?tur?. Pare o p?dure în miniatur?. Acolo te refugiezi de fiecare dat? când îl a?tep?i pe unchiul care vine în lipsa tatei, în timp ce sora mai mic? este la ?coal?, p?c?lit?, în fiecare diminea??, cu o can? de ap? îndulcit? cu o lingur? de zah?r ars, în loc de ceai, ?i un rest de pâine. Vine împleticit, ca ?i tat?l t?u, dar mult mai spre sear?, când întunericul devine pregnant. Tu?e?te înfundat de parc? ar bolborosi fântânile dup? ce seac?. Respira?ia lui miroase a urin? de capr? dup? gesta?ie, a mâl în care a putrezit m?tasea-broa?tei, a tescovin? ?i a zer uitat, zile întregi, la soare, pân? face viermi. Mintea î?i zboar? la ora?ul acela despre care ?i-a povestit ea, Anversa degli Abruzzi, când a venit pe când tu abia ajungeai cu cre?tetul la iv?rul u?ii din camera cu godinul luat dintr-o cas? vecin? ?i p?r?sit?, atât de însingurat? încât s-a decis, în cele din urm?, s? cad? în interior. A?a cum fac oamenii când nu mai pot sc?pa de gânduri. Sora ta înc? se mai leg?na pe marginea patului, cu un deget în gur?, cu unghiile roase pân? ce sângerau pu?in, ca dâra ro?iatic? l?sat? pe limb? de fâ?iile de candida, dup? ce le desprinzi. Era un fel de pendul care a uitat s? se mai opreasc?. S-a uitat la tine ?i ?i-a spus ciao bella, dup? care ?i-a întins, râzând, o p?pu?? de cârpe ?i f?r? un ochi. Cic? s-a desprins în timpul transportului. Dar tu s? nu î?i faci griji, ea vede exact cu ochiul care-i lipse?te. O cheam? Graziela ?i are 8 ani. Mânânc? Gelletti con latte Fresco 100% Italiano. Voglia di Panna e Cioccolato, Cracker - salati, senza granelli di sale in superficie. Artebianca - cantucci al cioccolato, Parmegiano Reggiano - tresori del gusto. Gran Biraghi. Crem? Appennino. Formaggio Piemontino, Salssione - Montalcino Salumi ?i, în general, toate bun?t??ile lumii. Gelato con latte condensato. Gelato con sciroppo di glucosio ricetta. Gelato con frutti di bosco. Pentru c? ea este o prin?es?. Numai vou? v-a adus o pung? cu covrigei cu mac, luat? din chio?cul g?rii unde opresc doar trenurile de naveti?ti, tiri?tii când vor s? se descarce, tat?l t?u dup? o zi de munc? petrecut? prin sat, pe la gospodari, dup? ce a spart r?d?cini cu un topor cu coada rupt? de la jum?tate. Dup? ce a spoit cu lut cote?ele godacilor ve?nic h?mesi?i, cu var stins amestecat cu cenu??. Dup? ce a stropit merii ?i duzii cu piatr? vân?t?. Dup? ce a c?rat b?legar. Dup? ce a aruncat, peste troace, ap? de calcar ?i a împr??tiat, pe la col?urile grajdurilor, în locuri greu de p?truns, boabe de rodentox, pline de birtex. Sunt atât de otr?vitoare c? sângerezi pân? mori. Se opre?te c? vrea s? mai bea un pahar. Unchiul îi ?tie bine obiceiurile a?a c?, pân? în amiaz?, când toat? aria e luat? la întors, vânturat? ?i primenit?, în acea p?durice de salcâmi tineri, din spatele casei, unde te ascunzi de fiecare dat?, vine ?i-?i întinde o bucat? de ziar în care a înf??urat 4 cartofi ?i dou? aripi de pui, deja sleite. E un om cumsecade. Preotul din sat îl pune, de fiecare dat?, la vecernie, în primele rânduri, c?ci are voce groas? ?i înalt?, u?or auzit? de Dumnezeu-milostivul. De-acolo vine de fiecare dat?, în fiecare zi, fix la aceea?i or?. Î?i d? jos pantalonii sub care nu mai are nimic, nici un fel de cârp? care s?-i acopere spurc?ciunea. Î?i cere s? faci lini?te, ???t! Se aud doar stolurile de grauri dând n?val? peste boabele stafidite din viile l?sate în paragin?. Singur?tatea e un fel de copac care cânt? din scorburi. Un arbore de fum crescut peste un ?an? n?molos, care bolborose?te. Un arbore de m?tase care a crescut într-o carier? de calcar. Atât e de strident? la acea or? din zi. Singura care prive?te e Graziela. Zâmbe?te fericit?. Unchiul î?i freac? pula pân? ce se înt?re?te. Te mângâie cu ea pe buze. Tot ce trebuie s? faci, în schimbul acelor bun?t??i învelite în foaia aia de ziar jerpelit ?i care înseamn? câteva ore de lini?te înainte de culcare, când tat?l t?u vine beat, sprijinind gardurile, înjurând, unde dracu e curva aia de m?-ta, auzi la ea, ?i-a ref?cut via?a ?i m-a l?sat pe mine cu voi pe cap, alte dou? curve, este s? îl pupi u?or ?i cu smerenie. A?a cum faci când termini rug?ciunea ?i te închini la un copil ?inut în bra?e de o m?mic? mâhnit? ?i cu privirea extrem de blând?, de vi?ic? dus? la t?iere. S?-l mu?ti ca ?i când ai m?run?i un rest de ciocolat?. S?-l la?i s? ?i-o bage în gur?. Uneori uit? de tine ?i parc? e în alt? lume. R?sufl? greu ?i se împinge tot mai mult, pân? când sim?i c? te sufoci. Se scutur? tot, precum copiii nevrotici în plin? criz? obsesiv-compulsiv?. Un lichid cremos ?i se scurge pe gât. Are gust de lap?i de pe?te putrezit în lumina amiezii. Când se întunec?, vine ?i tat?l t?u, vreme în care ai fiert cartofii, ai perpelit cele dou? aripi de pui, ai m?turat, ai scuturat. Ai ars frunzele strânse în locul de dat foc, peste sat ridicându-se un miros în?ep?tor, de ardei iute pus în jarul sobei, s? goneasc? moliile, armatele de lib?rci ascunse prin cr?p?turile pere?ilor de tule. Umbrele. Strigoii. Fricile toate. Ai scris temele cu sora ta cea mic?. A?i înv??at poezia, toate trei, tu, sora ta ?i p?pu?a. Foicic? dulce poam? / Toat? lumea are mam?, / Melcul, iedul, ursulic?, / Puiul cel de rândunic?. // Fuge noaptea ?i dispare / La tot puiul bine-i pare / C? din nou e diminea?? / ?i-?i vede mama la fa??. Ai aprins candela ?i ?i-ai ?ters corpul cu o cârp? umezit? peste care ai frecat un rest dintr-un s?pun de fa??, Bambini Felici, l?sat tot de mama ta. L-a aruncat pe pat. Mai sp?la?i-v? ?i voi, fetelor, c? ar?ta?i ca ni?te ?ig?nci jegoase. Nu ai mai recunoscut-o. Prima dat? a spus c? pleac? pentru câteva luni. S? strâng? bani pentru a cump?ra lemne, peste iarn?. S? mai ridice o camer?, a fetelor, adic? a voastr?. Poate s? îndrepte ?i gardul ?i s?-l împerecheze. De-atunci au trecut anii ca ni?te bivoli tr?gând c?ru?e prin toat? pustietatea câmpiei, c?utând loc de ad?pat ?i pu?ina umbr? a salcâmilor, dup? ce devin usca?i din picioare, ca lumân?rile care se sting ?i ridic?-n pangare un fum greu ?i negru, înec?cios. Avea p?rul de culoarea petalelor de mac când se usuc?, unghii lungi ?i l?cuite ca pielea m?slinelor tinere, pantofi cu toc înalt, geant? pe um?r, hain? de hermin? ?i o rochie de crepon t?iat? mai sus de genunchi, nu altfel decât azzurro. P?rea o str?in? care nu a plecat, pentru câteva luni, s? aib? grij? de o b?trân? muribund?. Acum lucreaz? la Ristorante Bar Pizzeria Le Gole. Are un alt copil, Alfonso, f?cut cu Giuseppe. Din?ii i-au crescut la loc. Nu ai habar cum s-a întâmplat asta. Tat?l t?u vine ?i nu-i place mâncarea. A?a face de fiecare dat? când e s?tul de b?utur?. Miro?i ?i tu toc?ni?a. Ai fiert-o sub pirostrii, sub care ai pus trunchiuri uscate de ciulini, tezechi ?i cioc?l?i. Are un gust în?ep?tor, ca de sod? caustic?. El o r?stoarn? pe mas? parc? ghicind c? ai stors în ea zeci de boabe de m?tr?gun?, poate crap?, lua-l-ar dracu de jivin?! Strig? din tocul u?ii la sora cea mic?, treci, f?, la culcare, c? abia la anul e rândul t?u! Tu ?tii ce vrea. Te întinzi pe cel?lalt pat ?i deschizi picioarele. Lumina candelei pâlpâie ?i umbre joac? pe pere?i. Te p?trunde brutal ?i se apuc? s? dea din cur pân? când în?elegi c? mama ta nu a plecat cu adev?rat, e infinit de bun? ?i de în?eleg?toare. Sora ta î?i pune perna pe urechi, s? nu vad? ?i s? nu te aud?, s? nu mai aud? nimic. Doar Graziela-p?pu?a vede tot fix cu ochiul care-i lipse?te. În cele din urm?, imitându-?i mama pân? s? plece, îi ?ii tu locul, e?ti la fel ca ea, e?ti ?i tu o mam? bun?, mama ta bun?, extrem de bun?, gemi u?or ?i apoi din ce în ce mai tare, când îl sim?i ?i pe el c? se scutur?: aah, aaah, aaaah!

Mi-a? dori s? te bucuri ?i tu de aceast? zi. Ca un om normal. Ca un p?mântean de rând: cu rate la banc? ?i salariul pe card. E absurd s?-mi doresc asta, cât? vreme ?tiu c? e imposibil. Dar, pân? la urm?, tot ce-mi doresc e s? te bucuri, nu conteaz? din ce cauz?. Îmi doresc s? zâmbe?ti. Poate vei face asta citind aceste rânduri, scrise doar pentru tine. Uite, î?i d?ruiesc din timpul meu, din aten?ia mea, din gândurile mele. Cred c? unitatea de m?sur? a iubirii este timpul. Timpul pe care îl petreci cu cel?lalt. Timpul pe care îl prime?ti. Timpul în care îl ?ii de mân?. Timpul pe care îl visezi. Timpul în care taci pentru c? ?i el tace simultan cu tine. Timpul m?soar? iubirea. ?i, de?i nu sunt, în via?a ta sunt mai prezent? decât alte realit??i obi?nuite. ?i tu ?tii asta. ?i eu ?tiu asta. ?i ne-am obi?nuit amândoi s? ?tim c? undeva, într-un spa?iu nedefinit, cineva are un gând bun pentru cel?lalt. Str?inul pe care l-am ?inut de mân? acum o mie de ani, e înc? aici ?i îmi zâmbe?te. Simt asta ca ?i când zâmbetul t?u ar fi electric. Ca ?i când ?i-ai trimite energiile s? m? înconjoare. Când m? mâhnesc f?r? motiv, atunci sunt sigur? c? tu, în cel?lalt cap?t, e?ti la fel: absen??. ?i-am mai spus: am avut ceea ce pu?ini au. Am cunoscut ceea ce pu?ini au norocul s? cunoasc?. Am visat a?a cum pu?ini o pot face. S? nu fii trist. Te rog. S? nu fii trist ?i mai ales s? nu te sim?i vinovat. De nimic. Nu e vina ta c? e?ti construit astfel: extrem de sensibil ?i atent la detalii. C? e?ti însetat de iubirea care ?i-a fost refuzat? cândva. C? nu ?tii cum ?i nu po?i ?i nu ai puterea s? î?i aliniezi sentimentele ?i dorin?ele la principiile care î?i ghideaz? via?a. Nu e?ti vinovat de nefericirea mea. Nici de fericirea mea nu e?ti vinovat. A? fi vrut s? fi fost mai mult, poate ai fi zâmbit mai mult. Am recitit ceea ce mi-ai scris ?i te-am urât. Aveam senza?ia c? î?i ba?i joc de via?a mea ?i implicit de mine. Am plâns. M-am înfuriat. Te-am alungat cum ?i cât am putut. Pentru c? a?a sunt eu, ca toate femeile, superficial?. Nu v?d în profunzimea lucrurilor. ?i nu pentru c? nu a? vrea sau c? nu a? putea s? fac asta, ci pentru c? e foarte greu. E teribil de greu s? vezi dincolo de suprafa??, de m??ti, de umbre, de realit??ile banale ale vie?ii. ?i doare. Mult! Scrisoarea ta mi-a venit ca o grenad? în fa??. A explodat ?i n-am mai v?zut nimic altceva. Nu tu, ci eu m-am pripit. Am judecat totul din punctul meu de vedere. Am fost egoist?. Recunosc. Am realizat mai târziu cât de copil?reasc? a fost reac?ia mea la toate. ?i-am mai spus: uneori m? port ca un copil. A?a sunt eu. Cred c? pân? la urm? va fi a?a cum am anticipat cândva: vom fi la fel ?i peste 20 de ani. Doar c? mult mai b?trâni. Sau doar umbre ?i oase. Poate mai în?elep?i ?i mai r?bd?tori. Poate nu. Realizez c? mi-am dorit s? te schimbi. S? nu mai fii tu. Tu cel care mu?i mun?ii, de?i îmi spui c? ai ajuns la vârsta la care crezi c? nu merit? efortul ?i c?, mai mult, nu vezi sensul în a schimba ceea ce a fost alc?tuit cu atâta migal? ?i perfec?iune. Tu, cel care por?i un r?zboi, cu tot mai rare clipe de pace, de dragoste, de ur? ?i de nervi, de atâ?ia ani. Mai precis de o mie! ?tiu, rândurile astea sunt lipsite de logic?. Lipsa asta de coeren?? cumva te va face ?i mai atent ?i ?i mai critic. Îmi asum aceast? incoeren??, a?a cum mi-am asumat tot ceea ce a urmat dup? ce te-am ?inut de mân?. O zi frumoas?, dragul meu...

În mahala, botezat?, atât de elocvent, ?ig?nie, fiecare persoan? era ?tiut? dup? nume urmat imediat de un apelativ care-i descria fie profesia, când era cazul, fie o tar? a caracterului. Totdeauna era o atmosfer? ca de duminic?, mai ales c? mul?i dintre ei nu lucrau decât în astfel de zile, când ie?eau la strada mare, la bordur?, cum spuneau, în c?utare de poten?iali clien?i. Era baba Manda Semin?ereasa, asta fiindc?, dintr-o tav? de tuci, în dup?-amiezi, ie?ea cu ea, stând ciu?, pe dou? pietroaie suprapuse, s? vând? extrem de rar semin?e de bostan, asta la mijlocul toamnei, când se sp?rgeau viile, de cele mai multe ori de floarea-soarelui, un produs uzual al tinerilor care mergeau la cinematograful din centrul ora?ului, de lâng? parcul Marelui Fluviu. Era prev?zut cu loje ?i balcon, un fel de stadion cu tribune etajate, ca acelea din ora?ele vestice, cum vedeai, uneori, la un televizor alb-negru, Venus 5 sau Heru Eifel, Lux-s sau Opera. Timp de o or? ?i jum?tate, erai într-un alt univers, r?mâneai captiv în pove?tile care rulau pe pânz? imens? ?i care, ulterior, se scurgeau direct pe str?zile pavate cu piatr? bazaltic?, prin co?urile de gunoi, r?scolite de câini vagabonzi, prin cafenele unde totdeauna era un aer gros, de ?ig?ri simandicoase, Diplomat, Amiral sau Casino sau Select, Virginia ?i Snagov, s?rutul actorilor, de cele mai multe ori la final, un fel de happy-end a?teptat ?i electric, era întâmpinat cu aplauze ?i fluier?turi. Pe holuri, te uitai ?i tu, uneori fascinat, de cele mai multe ori curios, la litografia unui individ cu o privire ?ireat? ?i cu musta?? în stil de mafioso sicilian, din Marsala Palermo sau Siracuza, descoperind toat? buza de sus, cu p?rul gelat ?i dat pe spate. Reu?eai s? legi literele între ele: Clark Gable. Îns?, pe ecran, era altcineva, Rhett Butler, un aventurier lipsit de scrupule ?i care iubea o femeie care nu în?elegea c? ?i ea îl iube?te, într-un mod deloc sofisticat, pur ?i simplu instinctiv. Jean-Paul Belmondo, dintr-o alt? litografie încadrat? de o ram? aurie, cu motive florare, era, îns?, cu totul altcineva: François Capella, în Borsalino, un film cu gangsteri îndr?gosti?i de aceea?i femeie, de Lola.T totdeauna, la mijloc, era vorba despre o femeie. Alain Delon era ba Rocco Parondi, al lui Luchino Visconti, ba fostul pu?c?ria? Eddie Pedak, al lui Ralph Nelson. Burt Lancaster, Sean Connery ?i Clint Eastwood, John Wayne, pistolarul, un ?inta? perfect, tr?gea din picioare, cu un Colt 1873 Peacemake, în cutii goale de mâncare de fasole mexican?. Femeile erau pe peretele opus, într-u gest de misoginism cultural dus la extrem. Katharine Hepburn ?i Ingrid Bergman. Ava Gardner ?i Greta Garbo. Elizabeth Taylor ?i Marilyn Monroe. Grace Kelly, cea care, în final, chiar s-a m?ritat cu un prin?. Toate cu priviri languroase, uneori lubrice, înc?rcate de promisiuni. Baba Manda tot timpul tr?gea dintr-o ?igar? c?ruia-i rupea cap?tul acela alc?tuit dintr-un ?ir de hârtie creponat?, închipuind un filtrul f?r? nici un fel de utilitate practic?, ar fi trebuit s? reduc? nivelul gudronului, al nicotinei. Uneori se înfunda ?i se apuca s? tu?easc? îndelung. În final, ca un fel de eliberare, scuipa flegme verzi-ro?iatice, ftizice. Le amesteca, de-a valma, cu coji ?i miezi, un leu cornetul. Semin?e cochete, pentru un b?iat ?i dou? fete, altfel via?a nu are sens! Era Gic? Frizerul, rotofei, ve?nic asudat ?i respirând greu, ca dup? o fug? intens? cu vardi?tii pe urme. Folosea numai ma?ini manuale. Strela, Marschall ?i Roem. Briciuri Ruhr Gold ?i Bonsa Solingen, pe care le trecea, dibaci, pe un rând tocit de curele din piele de vi?el, Timor sau Prima Rindleder. Peste pietre Dragons Tongue, Mino Sharp sau Shobudani, adus? direct din Japonia. Era doar frizer de ocazie. O f?cea numai din pasiune ?i doar dac? cel care urma s? se ferchezuiasc? era mire în acea zi. Îl stropea cu ap? de agar. Concurentul acestuia, slab, atins ?i el de oftic?, Filon, Filon Frizerul, evident, folosea un aparat de tuns manual, Omega, foarfece cu din?i desperechea?i ?i înc?rca?i de lindeni, p?m?tufuri atât de tocite c? mai mult î?i iritau obrazul. Dup? fiecare ras, folosea piatr? vân?t? ?i ap? de colonie. Jubileu, Idila sau Violete, toate produse de fabrica Miraj. Tundea n?zdr?vanii mahalalei, copii cu sau f?r? p?rin?i, crescu?i de bunici, m?tu?i sau de familii str?ine, a?a cum erai tu. Ajungeai, la ceea ce numeai acas?, o d?r?p?n?tur? acoperit?, de-a valma, cu pl?ci de asbest ?i carton gudronat, peste care tot r?zbea ploaia, sâmb?ta, de la c?minul s?pt?mânal, aflat undeva, la dracu-n praznic, într-un sat de care nu ?tiai c? exist? pân? s? ajungi acolo. Te aducea Sile ?oferul. Conducea un autobuz Karosa, ro?u la baz?, crem în partea superioar?. Filon Frizerul nu era atât de mofturos. Era trezit inclusiv noaptea, de mu?terii, s? ferchezuiasc? mor?ii c?rora, din reflex, le d?dea cu gaz lampant în p?r, s? fug? p?duchii, pentru doi firfirici. În restul timpului, se ducea la strada principal? care t?ia, ca o opera?ie de ulcer, tot ora?ul acela stingher, molcom, colorat, de la un cap?t la altul, la cârciuma ?tiut? drept a lui Dr?gu?in. Servea tescovin?, mastic? sau rachiu, în func?ie de chef ?i de tovar??ii de pahar, care-l cinsteau acontând dichisiri dup? o r?posare proxim? ?i pe care ?i-o intuiau, în aburii be?iei, cât mai apropiat?. Ca mâine! Damele l?sau, pe marginea ?oiurilor, urme ro?ii de ruj, uneori sidefate, în func?ie de vârst?, din care sorbeau sambuca sau rom jamaican. Dup? ce se îmb?tau, urmau fie s? fie futute direct din picioare, pe vreun gang sau sub un acoperi? care ascundea un loc întunecat, fie s? fie b?tute pân? erau umplute de sânge, pân? la le?in. De cele mai multe ori, lucrurile se întâmplau chiar a?a. Doar ordinea nu era întotdeauna aceea?i. Era Grasa, pe care o sup?ra ve?nic tiroida. Era Lunga. Î?i furau reciproc b?rba?ii ?i, dup? ce erau deconspirate, dup? nop?i de p?ruial? ?i-ntr-un acces de furie melodramatic?, în func?ie de cine era cea p?r?sit?, înghi?eau tablete întregi de Seconal Sodium, de Fenobarbital ?i Digitalin?, urlând c? au palpita?ii. Era chemat? moa?a mahalalei care ajungea din ce în ce mai rar, s?tul? de astfel de certuri, cum tot boscorodea ea, pentru un cap?t de pul? belit?. E doar o simpl? bradicardie, nu moare, d?-o dracu de curv?! Da?i-i ap? cu zah?r. Era Gig? L?barul. Venea la co?melie dup? fiecare nor care se scutura mai intens, s? vad? pata, zicea el. Pata era într-un col? al primei od?i. Sub ea era a?ezat ligheanul de spurc?ciuni, cel în care urinai peste noapte. Î?i aducea ?i sora cu el, la vreo 4 ani s? fi fost copila. Tu aveai vreo cinci. V? d?dea capace. Î?i belea genele, dându-le peste cap, c? p?rea un fel de moroi. Ca s? nu v? mai sperie, accepta?i, în cele din urm?, s? v? dezbr?ca?i. Ea se întindea pe pat ?i tu te puneai deasupra. Dup? care te-apucai s? dai din cur, mimând actul sexual. Ei îi cerea s? geam? ?i s? dea din cap dintr-o parte în alta, ca în plin? criz? epileptic?, a?a cum face m?-sa, când e chinuit?. Se masturba privind fix la gaura aceea din tavan, care sem?na cu un fel de portal prin care p?trundeau viespile din d?r?p?n?tura de c?c?stoare lipit? de cas? ?i la care tu ajungeai extrem de rar. Te fereau s? nu cazi fie direct prin gaur?, fie printre rosturile ?ipcilor a?ezate drept podea. Era Sile Bombonarul, vindea acadele pe b??, f?cute din zah?r caramelizat ?i colorat cu tempera. Petric? ?oricel, o mân? floc?it? de om, ?ambalagiu de ocazie pe la cumetrii s?race ?i botezuri de orfani, petreceri de împ?c?ri ?i de zile onomastice. Ochi Bulbuca?i, suferind? de proptoz?, ?tia s? toarne cositorul ?i s? dea de deochi. Anton L?utarul, cel care dormea în dup?-amiezi, când eu s?pam, la marginea trotuarului, într-un p?mânt mai sterp decât cel peste care a c?zut o bomb? cu hidrogen, uscat ca lut?riile, la mijloc de veri, ca pietrele de andezit dup? închegarea magmei. Ie?ea nevast?-sa, zl?t?reasa Maria, ?i m? aten?ia s? nu fag zgomot, ???t! Vezi c? doarme al meu ?i nu e bine dac? se treze?te! E ?i bolnav, sufer? de reflux. S?pam, cu un cu?it bont, tot mai adânc. Acolo urma s? îmi îngrop mama care era o p?pu?? de cârpe cu un bold înfipt în inim? ?i cu un altul care-i str?pungea capul. Vremea se scurgea în lini?te, într-o armonie greu de în?eles. În mahala înc? nu se aflase c? un om, Neil Armstrong, fusese pe Lun? ?i a ?i revenit. Cui dracului s?-i pese de atâta lucru când nimeni nu se gândea c? iernile, pe-aici, sunt geroase, uscate ?i devenite de sticl??! Tot ce puteai pune pe foc erau ?ipcile din gardurile vecinilor ?i brichete aduse de corturari, la schimb cu f?in? de mei, de grâu sau de sorg.

marin badea (grupex_2007srl) | Scriitori Români

motto: -

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro