proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

"Cât? vreme tr?iesc, moartea nu exist?! Când nu mai sunt, moartea nu exist?! Deci, ori sunt, ori nu mai sunt, moartea pentru mine nu exist?. E silogismul unui filosof antic grec de care am putea s? ne folosim ca sprijin moral în lupta pentru a îndep?rta frica de moarte.
Teoretic, silogismul e impecabil. Din p?cate îns?, spaima de moarte n-are nici o leg?tur? cu logica, teama e implementat? adânc în geneticul ?i comportamentul organismului viu, ca instrument de ap?rare a integrit??ii sale corporale. Prin urmare, oricât am încerca s? argument?m lipsa de ra?iune a fricii de moarte, ea e imposibil de eradicat din str?fundul fiin?ei noastre!
Norocul nostru este c? suntem fiin?e cu set?ri duale: avem implementat? frica de moarte, dar în acela?i timp ?i un instinct al vie?ii perpetue, care s? eludeze realitatea mor?ii. Tr?im ca ?i cum am tr?i ve?nic, în sinea noastr? ne sim?im nemuritori, moartea nu e niciodat? a noastr? ci a altora, sim?im doar adierea ei din când în când în jurul nostru ?i panica mor?ii apropiate, dar ca o tr?ire pasager?, dup? care iar ignor?m moartea, ca ?i cum ar fi doar un personaj de poveste, un fel de sperietoare, un bau-bau pentru copii".

A?a începusem s? scriu în caietul meu de însemn?ri, în zilele în care moartea bântuia pe-aproape de mine, dând iama prin vecini, luând pe rând, la anumite intervale de timp, pe to?i cei trei membri ai familiei din spatele casei mele. Mai întâi, într-o prim?var?, murise b?trânul, cel care ridicase cu mâinile lui casa ?i gospod?ria pe loc gol, construise acareturi ?i crescuse tot soiul de animale de curte, ridicase hambare în care toamna depozita cereale, grajdurile de vite ?i ?opronul cailor. Dup? ce s-a dus b?trânul, s-a mai îngrijit o vreme de gospod?rie feciorul, care a mai ad?ugat ?i el alte dependin?e, o mic? ferm? de p?s?ri, un bazin de irigat gr?dina...
Dar la sfâr?itul unei veri dogoritoare, dup? câteva luni de suferin??, s-a dus ?i el. Înc? destul de tân?r, în culmea vie?ii, aparent în plin? putere, dar ros pe din?untru de o boal? incurabil?. A r?mas b?trâna mam?, care s-a luptat de una singur? cu gospod?ria, a încercat s? men?in? ?i s? apere avutul, zb?tându-se zi ?i noapte, f?când economii la sânge, adunând la ciorap bani albi pentru zile negre, ca ?i cum la cei 86 de ani ar mai fi avut de tr?it cel pu?in înc? pe atâ?ia.
Apoi, într-o toamn?, s-a dus ?i ea. Dup? ie?irea convoiului mortuar din curte, totul a r?mas de izbeli?te, au venit ni?te rude îndep?rtate care au mai luat fiecare ce a mai apucat de prin cas? ?i ograd?, au vândut tot ce s-a mai putut vinde, au f?cut ?i casa de vânzare ?i apoi au plecat, l?sând totul într-o stranie încremenire. Casa n-a cump?rat-o nimeni nici pân? azi.

De la geamul b?ii mele se vede casa ?i ograda lor ca-n palm?. Am privit-o de sute de ori pe geam, încât imaginea a devenit una banal?, de neb?gat în seam?. Pân? într-o diminea?? în care m-am trezit cu mintea tulbure, dup? o noapte zbuciumat? ?i plin? de co?maruri ?i cu un sentiment ciudat de prezen?? a mor?ii prin preajm?. M-am dus la baie, buimac de somn ?i am deschis larg fereastra. ?i am v?zut parc? pentru prima oar? groz?via, un loc înfior?tor, straniu ?i încremenit, ca un decor de teatru r?mas pustiu dup? încheierea reprezenta?iei. Mi-au trecut fiori reci pe ?ira spin?rii privind pe rând geamurile întunecate ale casei, veranda, plin? parc? de umbre ciudate, curtea pustie prin care nu mai mi?ca nici m?car vreo pisic? r?t?cit?.
?i atunci parc? mi s-a ar?tat chipul mor?ii. Iat?, aceasta e moartea, încremenirea din care a disp?rut via?a, dar în care parc? s?l??luie?te duhul mor?ii. Sim?eam acest duh prezent în tot decorul din fa?a geamului meu, un duh greu ?i amenin??tor, care se uita la mine încruntat ?i-mi f?cea dojenitor cu degetul, ca ?i cum mi-ar zice: „Iat?, asta te pa?te ?i pe tine! În zadar ai ridicat case ?i acareturi, în zadar te zba?i s? aduni avere, s? construie?ti alte ?i alte dependin?e, pustiul ?i degradarea se va alege de tot ?i de toate, ve?i muri cu to?ii, moartea se va instala peste tot!”

Cu o spaim? grea ca un bolovan r?sturnat în suflet m-am întors în pat, cu fa?a la perete, de?i era ora de sculat ?i de plecat la munca cea de toate zilele. Dar un sentiment de spaim? ?i z?d?rnicie pusese st?pânire pe sufletul meu. Nevasta a observat schimbarea mea ciudat?, mi-a stins c?rbuni, c? m-o fi deocheat vreuna cu ochi r?i, mi-a adus medicamente de toate felurile de prin sat, mi-a bandajat capul cu alifii ?i lo?iuni, poate voi reveni la starea mea normal?, c? aveam atâtea de f?cut în aceste zile de var?: de strâns fânul din livad? ?i legumele din gr?din?, de turnat beton în padocul câinilor, de reparat lemn?ria ?i de adus lemne pentru iarn?, de construit o pergol? frumoas? pentru var?, s? st?m cu to?ii seara la mas?, vara când vor veni copiii ?i nepo?ii în vizit? la noi.
Dar eu, nimic! Am z?cut vreo dou? zile în pat, apoi m-am sculat ?i am umblat zile la rând pe lâng? Some?, pe dealuri ?i prin p?duri. Nevasta era speriat? r?u, oamenii din jur nedumeri?i, ?u?oteau pe la col?uri c? am cam luat-o razna, ori mi-o fi f?cut cineva farmece de m-am schimbat a?a dintr-o dat?, eu, „om cu scaun la cap”. I-am spus nevestei c? vreau s? desfiin?ez geamul de la baie ?i s? zidesc locul, ceea ce a speriat-o ?i mai r?u. "Ce-?i veni cu geamul ?sta? E singura lumin? de zi la baie!" "Nu-l mai suport, prin el am v?zut chipul mor?ii!" Nevast?-mea e gata s? le?ine. "Ce-ai v?zut? Ai halucina?ii, ai început s? vezi fantome?" Zic: "Nu, e doar o fantezie de-a mea. Lini?te?te-te, nu-l desfiin?ez, doar schimb sticla transparent? cu una mat?."
So?ia se mai lini?te?te, de?i am surprins-o discutând cu o vecin? cum c? eu a? fi v?zut chipul mor?ii la geamul de la baie. Ce ?tiu ele? Chipul mor?ii nu e neap?rat un craniu cu dou? oase încruci?ate, nu e neap?rat un schelet ambulant ori un cadavru livid în putrefac?ie. ?i nici m?car celebra fantom? neagr? cu coasa la spinare. Chipul mor?ii poate fi un loc banal, dar încremenit în timp, loc în care via?a nu exist? sau în care via?a de alt?dat? a încetat s? mai existe!

Dup? câteva zile de la schimbarea geamului de la baie am început s? m? lini?tesc ?i s?-mi revin la normal. M-am apucat din nou de munc? mai abitir ca înainte, s? nu m? prind? venirea toamnei ?i iernii cu toate lucr?rile neterminate.