Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

?iganc?. ?i bab? pe deasupra: SEXagenar?

de Daniela Luminita Teleoaca

(PS: Orice potrivire cu persoane / întâmpl?ri reale nu este decât pur? coinciden??. A?a stând lucrurile, nimeni nu se va putea ofusca prea r?u, nici amatorii de „picanterii” nu-?i vor satisface vreo sete, alimentându-?i scenarii care mai de care bizare.)


Locuie?te la vreo 20 de km de capital?. Singur?. M? rog, de ochii lumii... Eeee, e mai bine a?a! Nnnnnnu-?i aminte?te s? fi fost m?ritat? vreodat?. La ce bun, când via?a e-a?a de scurt??! De irepetabil?! Are diplome cu duiumul: cic?! Trup scheletic, înfierbântând cel mai probabil închipuirile ?i-a?a-du?ilor-cu pluta, cu capul. Nu-?i face mneaei vreun proces, vreo culp?: doar ?i Domnul a zis: Bucura?i-v?! Cre?te?ti ?i... ohhh, nu v? înmul?i?i, c?ci al dracului trebuie s? fie a se multiplica una ca de-alde tine! S-ar umple p?mântul de scorpii! Negre-pu?itoare în ceru gurii. ?i dincolo de. Merge la Ierusalim. Nu?? ce tot face p-acolo! Rochiile ei, ni?te furouri la mâna a doua, prin care ?i-au zgâit pro?tii ochii, lipsa de vedere cronic?. ?i-au zgâit,... au venit mai apoi acas?, ?i-au luat nevasta la b?taie... c? de ce e prea gras??! F?r? de scrupule au posedat-o pe dolofan?, ?inându-?i între picioare jigodia scheletoas?. Poart? nume împ?r?tesc – n-o s?-l ?ti?i voi vreodat?,... nu de la mine! – c-o fi bambina argentina zambina kakina... – dam? de budoar ie?ind formal s?-?i cumpere pâine sare chibrituri: în lipici ?i capot... nu de cas?. Î?i vântur? târti?a, în ograda unuia, în ograda altuia, c? doar ne dete Domnul liberul-arbitru! Ei, ?i ce dac? are omu? familie!? Î?i îndeas? vreo 2-3 perne, s?-i ?in? de?ir?tura posteriorului. Costeliv?, ca o iap? expirat?, trude?te la un ihaaaa-ihaaaa! din tinere?e. Nici sari-ul neam n-o mai ajut?: sare peste ?â?e, sare-sare, o încol?ce?te asemenea unei funii ce f?r? de grai îi ?ip?: Nu ?i-e de ajuns, cucoan?, nu ?i-e? Fanatic?, repro?eaz? r?d?cinilor ingratitudinea. Chelio?i burtico?i libidino?i, subteranii juni mi?un? s?-?i scoat?, moale, trupul la suprafa??. El, mai ales, pipernicitul, c?ruia, într-un imbold... nu de-al în?elep?ilor, i s-a n?z?rit c? astfel ar putea cre?te o ?âr? m?car, în umbra dens? a tufei de vene?ia. Butoneaz?. Sare nevrotic: ?i-a uitat din nou telefonul pe mas?! N?v?le?te la baie: cu-o mân? se ?terge la cur, cu ailant? îi arat? ei daravela. Iese. Într-un final iese. Ca ?i cum nimic grav nu s-ar fi petrecut: minte minte minte. Chipul i se strânge într-un bulg?re de p?mânt niciodat? însufle?it, umanizat, prin suflare divin?. ?ontâc-?ontâc, într-o târ?âial? jalnic?, nu se las?: zambinabambinakakina îl a?teapt? acolo la sfâr?itul lumii, cu picioarele-i jig?rite desf?cute.




*
În lumea materiilor încinse, în care Spiritul este cel mult o figur? de stil, mi-am asumat luciditatea, marea singur?tate din l?untrul ei. Atunci când vezi buba ?i, ca-ntr-o burt? a mor?ii, îi înfigi scrisul în pântece: înve?i viu s? fii, când restul î?i strig? nefiin?a. Sunt eu ?i cu mine, s-o fi sup?rat, poate, Dumnezeu, c?ci n-am ?tiut s?-mi iubesc vr?jma?ul. N-are decât.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro