proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

De mai mult? vreme, sunt unul dintre numero?ii admiratori ai activit??ii marelui artist fotoreporter Emanuel Tânjal? - „zeul suprem al fotografiei române?ti”, cum mai este el denumit - c?ruia am avut norocul s?-i v?d o parte din cele mai frumoase imagini fotografice publicate de-a lungul multor ani prin diferite ziare ?i reviste din ?ar?, dar ?i pe cele selectate din unele expozi?ii interna?ionale ?i reproduse cu câ?iva ani în urm? în paginile unor c?r?i de mare succes, fiind l?udat ?i în str?in?tate.
Sunt fericitul posesor a dou? din aceste c?r?i -„Jurnalul unui fotograf” (200 pag.), ap?rut? în anul 2013 la marea editur? „Humanitas” din Bucure?ti, ?i „Amintiri despre ?ara Pierdut?” (235 pag.), ap?rut? în 2019 la „Editura ?coala Ardelean?” din Cluj-Napoca - ambele cu zeci ?i zeci de splendide reproduceri fotografice. Desigur, planurile artistului nu s-au oprit aici, dup? marele succes al autorului la edi?ia din 2019 a Târgului de Carte Gaudeamus cu volumele „Lumea filmului românesc” ?i „Amintiri despre ?ara Pierdut?”. Evident, proiectele lui vor continua...
To?i cititorii acestor originale c?r?i au avut în plus surpriza s? descopere c? autorul lor este ?i un distins scriitor român, deosebit de talentat, un adev?rat artist al cuvântului, captivându-ne prin istoricitatea momentelor, prin originalitatea lor, prin frumuse?ea descrierilor surprinse în obiectiv ?i al splendidelor peisaje române?ti înf??i?ate. De aceea, înc? mai demult, autorul a fost solicitat s? lucreze ?i s? publice la mai multe ziare ?i reviste, precum România liber?, Flac?ra, Satul socialist, Cinema, Formula As, Prezent,Vacan?e la ?ar? ?.a.
Analizând atent opera lui, am constatat c? acest artist vizual face art? nu doar de dragul artei, ci înc? ?i mai mult, de dragul unor concepte ?i principii s?n?toase informative, pe care le exprim? clar prin numeroase mijloace ?i suger?ri artistice subtile, de înalt? ?inut? etnic?, patriotic? ?i moral?. În centrul artei lui se afl? ideea, crezul ?i convingerea pe care ne-o impune, c? o oper? de valoroas? art? vizual? trebuie s? transmit? spontan un mesaj puternic celui care o prive?te, cu imagini realiste, conving?toare ca documente de viitor, ?i s? genereze într-un fel sau altul o reac?ie de vizibil ata?ament din partea privitorului. Citindu-i ideile despre arta de ieri ?i de ast?zi ?i, mai ales, v?zându-le acum fixate ca tablouri oficiale, începem s? în?elegem bine c? arta contemporan? fotografic? nu trebuie s? fie nicicum nebuloas?, abscons?, f?r? sens ?i ?el, ci s? decrie deschis o lume real?, vie, durabil? ?i interesant? nu numai pentru prezent, dar ?i pentru viitor.
Orice ie?ire cu aparatul de fotografiat pe teren, a fost început? cu o idee practic? ?i fezabil?, ca un moment sacru, cu o tem? util?, dinainte aleas?, din esen?a c?reia s-a dezvoltat apoi un concept spontan, urmat de partea de execu?ie tehnic? precis?, în conformitate cu un plan inteligent pe care artistul Emanuel Tânjal? se vede treaba c? l-a respectat, de la un cadru la altul, cu precau?ie ?i sfin?enie - ?i de aici secretul marilor lui succese unanim recunoscute. Asta nu înseamn? c? uneori artistul, când s-a sim?it furat ?i de momente irepetabile, de tentante imagini nea?teptate care i-au ie?it în cale, nu a profitat de ele, trecând pe lâng? asemenea clipe nep?s?tor, ci inclusiv în astfel de momente unice, a trebuit s? decid? a nu le piarde ?i atunci le-a surprins imediat pentru raritatea ?i noutatea lor, fie ele ?i ca documente de moment. A?a se explic? diversitatea tematic? a imaginilor înregistrate, bog??ia ?i valoarea lor incontestabil?. Miile de fotografii f?cute au devenit trepte str?lucite care l-au propulsat spre glorie.
Dar oare ce ?tim despre via?a ?i parcurgerea acestor trepte? Nu prea multe (decât c? el voia s? ?tie tot ?i c? a studiat la Facultatea de Jurnalism ?i ?tiin?ele Comunicarii care i-a fost de mare folos). Oricum, am fost to?i convin?i c? artistul nostru fotoreporter are informa?ii din mai toate domeniile, dar rareori a fost nevoit s? le etaleze, întrucât acest maestru Emanuel Tânjal? sau Manu, cum i se adreseaz? num?rul imens de prieteni pe care îi are, este o fire nu numai prietenoas? ?i misterioas?, ci ?i plin? de o modestie proverbial?, vorbind foarte pu?in despre propria-i persoa?, l?sând în schimb ca opera lui s? vorbeasc? - ?i vedem c? ea vorbe?te mai pu?in prin cuvinte, ci în primul rând prin vibrante imagini conving?toare (iar acestea, din fericire, sunt foarte multe ?i foarte diverse). Într-adev?r, precum ?tim c? se spune, o imagine complex? poate gr?i mai bine decât o mie de cuvinte... Totu?i, atunci când Manu se apuc? s?-?i descrie, prin propriile-i cuvinte, chiar ?i numai câteva subiecte tridimensionale înregistrate grafic, p?i atunci fiecare imagine în parte se transform? într-o adev?rat? poveste sau istorie captivant? care-l transform? pe maestrul fotograf într-un povestitor cu care ?i Creang? ?i Sadoveanu s-ar mândri; aceasta deoarece fiecare fotografie a lui începe s? devin? un mic document pre?ios, o concentrat? pagin? istoric? neperisabil? ?i nea?teptat de atr?g?toare, c?p?tând o via?? ?i valoare ascuns? la care nici nu te-ai fi gândit. Mai mult decât atât: vorbind cu atât patos ?i m?estrie despre ?irul nesfâr?it de scene-amintiri prinse pe filmele lui de celuloid ?i transpuse apoi pe hârtie, toate la un loc, vrând-nevrând, constat?m c? au devenit în timp ni?te „c?r?mizi istorice” vii care au dat na?tere minunatelor c?r?i pomenite mai sus - „Jurnalul unui fotograf” ?i „Amintiri despre ?ara Pierdut?” (dar ?i altele), care l-au transformat pe fotograful-vr?jitor într-un foarte original scriitor ?i jurnalist, iubit de to?i care l-au cunoscut sau citit.