proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Convingerile ei, conving?toare pentru moment, adoptate instantaneu ca propriile convingeri care simplific? via?a, îmbun?t??esc perspectiva, demoleaz? restric?iile care te ucid lent de dou? luni jumate, poate ?i datorit? firescului din vorbe, firesc iscat din credin?a ei c? exact a?a va fi... dar oare chiar credin?a în reu?it? sau dorin?a este cea care-i face vorbele mai calde decât de obicei?... ?i apoi vine iar acea senza?ie dezastruoas?, care-?i distruge clipa de bucurie ?i senin a sufletului, extrem de rar? dup? pr?bu?ire, senza?ie însp?imânt?toare prin umilin?a care-i urmeaz? întotdeauna, implacabil, de neocolit. Nu sim?i nimic dinainte, dup? opera?ie nu mai sim?i nimic prevestitor, ai citit c? este ?i acesta un efect al suferin?ei medulare, un fel de moarte a întregului fascicul de nervi care pleac? din zona lombar?, ai sperat ca un disperat s? fie doar o chestiune de timp, s?-?i revin? senza?iile care anun?? nevoia de defecare ?i urinare, s? scapi de supliciul înlocuirii pampersului împu?it ?i al igieniz?rii zonelor ascunse în chilotul acela de unic? folosin??, cu lacrimi ?uvoi te-ai rugat în nop?ile lungi de veghe pân? la epuizare, te rugai cu patim?, cu speran?? romantic? în împlinirea rug?ciunilor tale, nu cereai decât s? ?tii când ?i s? ai timp s? te ceri pe scaunul de lâng? pat, dar dup? dou? luni ai în?eles nevoia st?ruin?ei în rug?ciune, disperarea te-a cuprins din nou, sperai s?-?i revin? senza?iile, dar singurul semn pentru tine este un fel de c?ldur? în zona ?alelor sau a pubisului, apoi mirosul, oribilul semn c? te-ai sc?pat pe tine, urmate de pr?bu?irea în propria t?cere, dorin?a dispari?iei instantanee prin eutanasiere, suferin?a f?r? leac, umilin?a ?i dezgustul propriei neputin?e.
Îi prive?ti imobil? chinul, ro?ile din fa?? trec greu peste prag, nu-l aju?i ?tiind c? va trebui de un milion de ori s? fac? singur asta, prive?ti din spate cum se trage de tocul u?ii, ro?ile din spate trec mai u?or, fiind mai mari, auzi u?a de la intrare care are un sunet al ei la deschidere, ?i-ai propus s?-l aju?i s? înve?e a se descurca singur, nu s?-l sco?i din încurc?turi, u?a se închide cu zgomot, va înv??a s-o închid? încet, trebuie s? facem o ramp?, s? poat? ie?i în gr?din?, termini de t?iat ciupercile, le tragi cu dosul cu?itului de pe toc?tor în crati??, cam tocit cu?itul, trebuie s?-l ascut, la p?trunjel e bun ?i ?sta mic cu lam? sub?ire, cârna?ii sunt fier?i, sfârâie deja, îi întorc ?i-n dou? minute opresc.
?tiu Doamne c? nu-i chinul meu ca al T?u, suferin?a mea nu se apropie de a Ta, dar pentru un rob mic ?i p?c?tos ca mine este mult prea mult, este destul ca s?-mi ur?sc via?a, s? nu-mi doresc decât s? mor, Doamne, ascult?-mi ruga ?i-mi ia via?a în clipa asta, aici în c?ruciorul ?sta blestemat, car mortuar pentru trupuri însufle?ite, dar cu suflete în agonie. ?tiu c? n-o vei face, m-am prins de asta, nici nu mai plâng când te rog, chiar dac? sunt absolut sincer ?i cred cu t?rie c? asta ar fi cea mai bun? cale de a m? sc?pa de suferin?? sau de p?cat. ?tiu Doamne c? ce-i bun pentru mine, nu-i calea Ta, Doamne, pe Tine Doamne nu te-ngrijoreaz? suferin?ele mele p?mântene, Te-ngrije?ti de sufletul meu de peste veacuri, dar Doamne, suferin?ele Tale fizice, oribile, de neiertat, au ?inut o s?pt?mân?, eu m? chinui de dou? luni, ?i doctorii spun c? doar cu mila Ta, Doamne, voi fi mai mult decât o jum?tate de om, abia peste doi, trei ani. Sau niciodat?!
Ai trecut pragul u?ii de la intrare, paradoxal mai pu?in înalt decât cel de la buc?t?rie, te-ai întors pe loc, cu fa?a c?tre cas? întinzându-te serios s? prinzi u?a pentru a o închide în urma ta, relizezi gre?eala de a o fi deschis prea mult, n-o mai ajungi, treci pragul în sens invers, doar cu ro?ile din fa??, tragi u?a care-?i love?te col?ul suportului pentru picioare ?i genunchiul stâng, nu te doare deloc, dar nu realizezi asta, te retragi câ?iva centimetri ac?ionând doar roata dreapt? a c?ruciorului care începe o mi?care de pivotare în jurul balamalelor u?ii, la?i clan?a din mâna stâng? pentru a-?i folosi ambele mâini la corectarea traiectoriei c?ruciorului, u?a începe o mi?care înceat? de deschidere, îndep?rtându-se din nou, nervii t?i încep s? cedeze, apuci clan?a cu mâna dreapt? corectând cu stânga pozi?ia c?ruciorului, treci în for?? pragul ac?ionând ambele ro?i, reu?e?ti în ultima clip? s? apuci clan?a, trântind cu furie u?a grea, metalic?, lovitura ac?ionând suportul piciorului stâng, pân? la prima treapt? sunt doar treizeci de centimetri, traiectoria curb? împrimat? vehiculului cu ac?ionare manual? suspendându-?i roata mare din stânga, în secunda c?derii libere ridici cu disperare privirea în sus, izbitura capului de muchia zidului scund care m?rgine?te cele dou? trepte fiind inevitabil?, curmându-?i orice ur?, disperare, zborul oprindu-se în întuneric ?i lini?te.
Ionaaa!, îl strigi pe fereastra întredeschis?, menit?, împreun? cu hota s? scoat? aburul din înc?pere, Ionaaa! hai la mas?!, ai fi putut merge s?-l chemi personal, sunt câ?iva pa?i, dar î?i dore?ti s? exerseze toate ac?iunile pe care trebuie s? le deprind?, ascul?i atent?, strigi din nou mai tare, un început de spaim? nedefinit?, neîn?eleas?, arunci prosopul pe mas?, deschizi u?a de la intrare, abia atunci spaima se instaleaz? pe deplin, agresiv, cu adev?rat, în mintea ta obosit? de ultimele dou? luni ?i preocupat? de viitorul imprevizibil pe termen lung. Singur?, aproape singur?, el aproape incon?tient, gemete la atingere, miros de rahat, asta era, de-aceea a ie?it din cas?. Nu-l mi?ti din loc, prinzându-i capul ca-ntr-o casc?, palpezi centimetru cu centimetru, f?r? nicio durere, treci peste fa?? cu mâna dreapt?, cu stânga sus?inându-i capul în zona urechii, ?ip?t de durere la atingerea zonei, îndep?rtezi c?ruciorul r?mas peste el, peste picioare de fapt, te a?ezi în genunchi întorcându-l de umeri, pe spate, reu?ind la palparea lateral? stânga s?-i delimitezi zona traumatismului, deasupra urechii stângi, te lini?te?ti într-o oarecare m?sur?, como?ia cerebral? nefiind atât de grav?, de vreme ce ?i-a revenit deja din întunericul min?ii, dac? l-o fi tr?it.
Te ridici privind c?tre poart?, distan?a ?i re?eaua de pomi ap?r? locul de priviri str?ine, Simioane, merg pân? în cas? s? opresc focul la mâncare, apoi vin ?i te duc în baie s? te cur??, te mai doare ceva în afara capului? Iona a sc?pat teaf?r din burta balenei, îl cheam? iar Simion! a r?spuns el cu ochi abia deschi?i, cotul ?i um?rul... Verific la întoarcere, replica ta arat? c? mintea ?i-e întreag?, cotul... vedem noi... cârnatul fumega, ciupercile sc?zuser? de tot, am deschis geamul larg tr?gând perdeaua într-o parte ?i m-am întors la invalid.
Nu mai m?nânc nimic, prea mult am mâncat, m? voi stinge încet, f?r? suferin?? sau p?cat, asta este cea mai bun? solu?ie, î?i spuneai zvârcolindu-?i jum?tatea trupului, mai mult capul, pe betonul din fa?a casei, s-a a?ezat din nou lâng? tine întinzându-?i piciorul drept care r?m?sese îndoit la c?dere... tu l-ai îndoit?... pe dracu, eu, dac? l-a? putea mi?ca, nu m-a? c?ca pe mine, ce-ntrebare idioat?! A?a-i, a fost o prostie, iart?-m?, te voi târî pân? în baia de pe hol, te trag cumva în v?ni??, apoi te sp?l cu du?ul, nu ?tiu exact cum voi face, trebuie s? înv?? ?i eu, amândoi avem de înv??at... înva?? repede, s-ar putea s? nu-?i mai foloseasc?... târâtul pe sc?ri apoi pe hol, realizat în trei etape împr??tia mirosul excrementelor între?inând tensiunea, dup? fiecare etap? îl a?ezi pe gresie, deschizi u?a pe care nu ?tii de ce-ai închis-o, treci pragul ridicându-l de sub?iori, îl a?ezi din nou, închizi u?a, s? nu ias? c?ldura probabil, îl ridici ?i-l tragi pân? la u?a b?ii, încerci s-o deschizi cu cotul, n-ai de ales decât s?-l a?ezi pe gresie, fiind prea aproape de u??, îl tragi lateral, a?ezându-l pe-o parte, inspectezi baia îndep?rtând obstacolele din calea c?tre v?ni?? ?i din spa?iul de manevr?, blochezi u?a anticipat, apreciind corect c? altfel te va încurca, baia fiind mic?, prea mic? s? încap? un om culcat, întins pe jos, acum începe greul, îi sco?i pantalonul de pijama acolo, în fa?a u?ii, mirosul se împr??tie ca un nor radioactiv, îi sco?i ?i bluza... ce slab e?ti, numai piele ?i os, trebuie s?-?i fac mâncare bun?, intri în v?ni??, nu mai ajungi s?-l ridici, ie?i din v?ni?? trecând în fa?a lui, nu reu?e?ti s?-l reazemi de ceva, ?ine-te, te rog de marginea vanei, pân? trec în spatele t?u, reu?e?ti, reu?e?te ?i el, îl înfuleci peste margine, slab, slab, dar tot greu, îl tragi complet lipindu-l de cei doi pere?i, în col?, te love?ti cumplit de bateria du?ului, nu te doare nimic, doar neputin?a, sim?i c? te-ai înc?lzit peste normal, începi s? transpiri, sco?i bluza r?mânând cu sutienul, ai scoate ?i pantalonii, dar ?i se pare neadecvat, r?u faci, urmeaz? câteva opera?ii în cursul c?rora te uzi de mai multe ori cu du?ul direct pe pantaloni, desfaci pampersul cerându-i cooperare, a doua oar? ridici vocea, dac? nu m-aju?i m? duc dracului ?i te las aici cu rahatul sub tine, treze?te-te Iona nebun ce e?ti, nu mai plânge!, cine plânge nebuno?, nu striga, c? arunc rahatul pe tine, crezi c?-mi pas??, aici r?mân pân? la sfâr?it, pornesc apa rece ?i a?tept... s? dispari! Tu e?ti nebun?, nu eu, tu ai nevoie de osanalele unui an de înv???mânt, trebuie s?-?i mai tr?ie?ti pream?rirea dirigintei f?uritoare de destine, m?car un an, iar eu, dac? nu m? abandonez pentru totdeauna acestei vie?i de mizerie, abonându-m? la mila ta sau a altcuiva, ?i asta din vina unor incompeten?i în halate albe, sunt nebun. Rahatul ?sta este al lor, nu al meu, oricum, înainte de a-mi apropia sfâr?itul, îi dau în judecat? pentru malpraxis. Extirparea unei tumori benigne care duce la parez? dubl?, doar prostie, asta e! Cu doi la sut? ?anse de recuperare, i-a? bate pe cei doi chirurgi de i-a? face ca mine... poate doar s? pl?tesc un smardoi... ?i tu-mi cer s? fiu fericit... ?tii ce m? sperie? Nu c? „s-ar putea” este foarte mic, doi la sut?, ci c?„ niciodat?” este enorm, nou?zeci ?i opt la sut?... exclud mizeria asta cu c?catul pe mine, nu ?tiu de ce, dar cred c? de asta voi sc?pa într-o vreme, dar ... niciodat? plimbare, niciodat? munc? în gr?din?, niciodat? condus ma?ina, realizezi c? niciodat? nu-mi voi mai vedea camerele de la mansarda casei acesteia, care mi-a sec?tuit via?a, niciodat? pescuit... dar tu n-ai nicio treab?, de fapt, nu ?tiu ce mai cau?i aici.