proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Cam a?a s-ar intitula urm?toarea istorioar?, nemijlocit legat? de ini?ierea propriilor mele determin?ri în calitate de Ego. Înc? mic cum eram pe atunci, ?tiam to?i mahalagiii no?tri, la fa?? ?i pe nume.
În adâncul gr?dinii ne învecinam cu alde P?tra?c?; badea Grigore cu ?a?a Dochia (?i fat? Mura de sama mea); nanu Yrelav Nucaru cu nana Jenea ?i armata lor de fete ?i b?ie?i. În spatele nostru avea cas? baba Ma?a cu fiica Zina, iar în spatele lor – Costache Parfeni cu ?a?a Zinovia ?i odraslele: doi b?ie?i ?i dou? fete, mult mai mari ca eu cu fratele. Mai la vale de dân?ii, peste drum tr?ia baba Tudora (tare bune usc?turi ?i perje cocea în cuptor, nu mai rele ca la baba Ma?a) cu nepoat?-sa Ghini?a. În fa?a noastr? tr?ia ?a?a Gafini?a (o fiica de-a babei Ma?a). În fa?a ei avea cas? badea Gheorghe cu ?a?a Ioana, iar mai la vale de dân?ii erau ?ic?ii.

Peste drum de casa noastr? aveau gr?dina Neculai Andreievici cu ?a?a Zoia, o curajoas? rusoaic?, înc? dup? r?zboi venit? cu el s? tr?iasc? în sat. Tot acolo le erau ?i urma?ii.
Prima la dân?ii era Tanea, apoi Valea, Tolea, Vitea de-o sam? cu fratele Ukil, Nata?a de sama mea, Mi?a (de anii fratelui Mi?a), ?i Anea (de ?â?? ca ?i Andrie? a nostru). Fa?? de mine, fetele mai mari chiar c? erau mari, dar nu cu totul, înc? le mai vedeam târâind gen?ile de la ?coal?. Prieteni din fl?c?i nu avea nici una. Asta o ?tiam precis, c? le urm?ream. M? bucuram, c?-mi era drag? de amândou?, da mai mult de Valea. Dac?-mi d?dea voie m?car cineva s? m? însor în anul cela, pe dânsa o luam. Ce tupeu de mascul!.. E clar, acuma nu mai e ce fusese odat?, dar atunci, pentru prima mea dragoste eram gata s? sar ?i-un gard de c?tin?, s? jupoi orice copac de coaj?, s? apuc de coarne ?i buhaiu satului.
Valea într-adev?r era fat? frumoas?: bine format? la corp, atr?g?toare, prietenoas?, zâmbitoare, blând?, deschis? (pentru mine). Avea p?rul blond, lung l?sat pe umeri, rochia larg?, destul de scurt? ca s?-i pot admira picioarele rotunjele... Când o vedea unchi?orul Colea din vale, aproape fl?c?u în clasa patra, îl apucau poeziile: ”Mo? Vasile croitoru...” Valea apuca în mân? ce nimerea, î?i f?cea vânt ?i arunca din toat? puterea dup? neobr?zat.

Cazul s-a petrecut toamna târziu, c? teteia aduse oile de la cioban. ?in minte c? eu am alergat la fuga ?i i-am deschis poarta mic?. El mi-a ar?tat-o pe cea mare. Eu m-am opintit, dar n-am dovedit-o. El a apucat-o cu dou? degete de un col?, a dat-o u?urel la o parte ?i a mânat în ograd? turmuli?a cu berbec azman. Într-o sâmb?t?, mama ?i tata au plecat, c? la Tartaul, c? la Fl?mânda... c? la o nunt?, c? la o cum?trie... Pe Andru??lu l-au luat cu ei, pe noi ne-au l?sat cu ?a?a Finica. Eu cu m?tu?a n-aveam treab?, m? l?sa s? fac ce-mi tr?snea... ca la dânsa divali. Dup? ce ne-am r?fuit cu ?oale, iorgane ?i ce mai era frumos aranjat în cas?, eu cu fratele mai mare am pus gugiurile pe noi, am înc?l?at ciubotele ?i – tulea pe poart?.
Afar?, nici cald nici frig, nici glod nici om?t. P?rea c? iarna uitase de noi, sau o mâncase lupul în Rusia. În drum alergau vecinii: Tolea, Vitea, Aneta, Maru?ca lu ?a?a Ioana (de o sam? cu mine)... Era ?i Nata?a ?a?ei Zoia cu bucat? de turt?-n mân?, de care-mi pl?cea mie. Parantez?: ( Idee n-aveam, din ce motiv mama nu ne cocea niciodat? a?a bun?tate. Odat?, sim?ind mirosul de copt din m?hal?, o rugasem s? fac? ?i ea turte cu sod?. N-a vrut. A pus o felie de brânz? într-o farfurie ?i m-a trimis la ?a?a Zoia, s? o schimb pe turt?. Opera?ia a reu?it. O turt? am mâncat-o pe loc, alte dou? le-am dus cu mine acas?. Tot eu le-am h?lit ?i pe acelea, c? Ukil lipsea, da ceilal?i înc? nu se pricepeau la bun?t??i).
– Vrei turt?? – întreb? Nata?a, observându-m? înghi?ind noduri grele.
– Vreu – am r?spuns, întinzând mâna înainte de vreme.
– Du-ti ?i ceri de la Valea, ea a s?-?i dei, ad? ?i la mine una – m? îndrum? fata, împingând pe gur? buc??ica r?mas?. –Valea-i sîngur??
– Esti ?i Tanea, da tu ceri di la Valea. A?a ?i procedai. Mi-am dat drumul pe hudi?? ?i am intrat la ?a?a Zoia. Am b?tut la u??, cum ne înv??a ?i mama. S-a ar?tat Tanea.
– ?i vrei? – întreb? ea în sec, f?r? s?-mi zic? m?car buna ziua.
– Valea-i acas?? – r?spunsei eu cam fâstâcit.
– Poate ?a?a Valea, c? nu-i de-o sam? cu tine.
– N?ta?a, tot Valea spune...
– Da?.. Poati ?i eu i-s ”Tanea”? A s?-i dau eu ii!. Valea, ai fl?c?u la u??!
– Las?-l s? intre – r?sun? glasul iubitei. Îmb?tat de mirosul coptului, într-o secund? m? trezii. L?sai gugiul pe umeri, d?dui freza în dreapta, scuturai pantalonii, m? desc?l?ai ?i intrai, cu inima în b?t?i. Pe masa de tacâmuri se în?l?au dou? teancuri de turte rumenite. Valea, ro?ie la fa??, st?tea asupra plitei, schimbând o turt? coapt? cu alta crud?. Când a întors spre mine ochii ei dulci, m-am topit, uitând ?i dup? ce am venit.
– Da-i frumu?el b?ietu ista a lu ?a?a Catea, îi zise ea Tanei.
– Sam?n? cu fuliganii din vali, îi r?spunse ultima, lini?tindu-m? cu un zâmbet sub?ire. – Ukil mai tari-mi pla?i.
Auzind cele spuse, m-am încurajat pu?in, am ?i surâs, dar tot cu limba legat? am r?mas. M-a salvat Valea.
– Vrei turt?, Ego? – Vrei, pe ochi te v?d c? vrei, hai ia o bucat?.
Confuzionat la culme, am în?f?cat jum?tatea de turt? ?i... – hai spre u??, s? ies, c? în cas? nu mai înc?peam. Afar? mi-am amintit de cineva.
– Vrea ?i N?ta?a o turt? – deschisei ?i eu gura în sfâr?it.
– S? vin? sângur? s?-?i ia, c? nu-i cucoan? – strig? Tanea din cas?.
– Da Ukil a vostru... îi în drum ?i el?
– Da, ?i el, ?i Olimpiada, ?i Aneta ?a?ei Ioana...
– Trimete-l s?-i dau turt?, numai pe dânsu…
– Da! – strigai eu aprins, rupând-o spre poart?. La minute num?rate, fratele zbura la vale, ?i eu cu Nata?a din urma lui, c? bucata Valei numai m? stârnise. Fratele a dat buna ziua, s-a apropiat de mas?, a luat o turt? întreag?, a rupt-o în dou?, mi-a dat mie o bucat?...
– Cu brînz? ave?i? – întreb? el ap?sat, cu ochii în aluatul de pe mas?.
– Anu ista n-avem oi, r?spunse Tanea cu p?rere de r?u. – Dac? n-avem oi, n-avem ni?i brânz?.
– Acu? v? aduc eu, noi avem o gr?mada – a spus hot?rât fratele ?i s-a precipitat s? ias?. Eu – dup? el!.. s? nu r?mân în urma faptei. În poart? la noi am dat de ?a?a Finica.

– M? r?p?d p?n în sat, acu? vin. Voi întra?i în cas? ?i ave?i grij? de Mi?a cu Clemen?a – ne avertiz? ea ie?ind la drum.
Noi am intrat în cas?. Nu ne-am mai desc?l?at. Subalternii no?tri se distrau pe pat, fiecare cu joaca lui. Eu am deschis dulapul cu farfurii ?i am ales castron mai m?ri?or (Ukil avea vas de la Tanea, eu de la Valea –nu). Pe urm?, ne-am dat noi drumul în hrub?: el primul, eu al doilea. Acolo am g?sit bacul cu brânz?, l-am ?i deschis, plin ochi. Primul b?g? mâna în z?r el. Scosase un huchium bun, îl trânti în castronul Tanei ?i se înl?tur?. Eu f?cui la fel. A mea bucat? mi se p?ru mic? fa?? de a lui. Am mai scos una, înc? mai mare, dar nu mai înc?pea în castron. A trebuit s? o las.
La ?a?a Zoia ajunser?m cu bine. Dragele se bucurar?, cu turte iar ne osp?tar?, ne ?i l?udar?. Amândou? ne mâncau cu ochii pe amândoi, f?r? s? mai în?eleg care ?i a c?rui ”mascul” era.

În timpul s?pt?mânii, mama ?i-a dat drumul în pivni?? dup? mur?turi, s? scoat? ?i o bucat? de brânz? la m?m?lig?. În bac, deasupra z?rului pluteau felioare. Calupurile mari, t?iate de mânu?a ei pe la prim?var?, nu mai existau.
Dup? mai multe întreb?ri ap?sate, cu ascu?ite mustr?ri amestecate, mamica noastr? s-a dus la vorb? cu fetele, c? ?a?a Zoia era plecat? cu b?rbatul la Ucraina, nu pe o zi-dou?. N-am mai aflat cum s-au l?murit ele între dânsele, da nici nu m-am mai interesat. Nu era momentul de a o z?d?rî pe mama cu întreb?ri, ?i înc? de care...

Pe un timp, vecin?tatea se stric?,
dar la a treia s?pt?mân? se întrem?,
pomana noastr? – cu alta se recuper?.
Nara?iunea turtelor s-a terminat,
iar primul meu amor de neuitat
nici pân? la cr?ciun n-a rezistat,
cu viscolul furtiv din nordul înghe?at,
spre blândul sud, pe ?leah s-a vânturat,
de parc? n-ar fi fost ?i nici nu fu vreo dat...

În realitate, dojeana de pe urma turtelor nu era atât de temeinic?, cum mi se p?rea mie, de?i uneori îmi stârnea ri?ine.
În prim?var?, la apropierea zilelor de pl?cinte, mama î?i amintea de ciobanii din sat, la care s? procure brânz? bun? ?i ieftin?. Degiaba-?i fr?mânta ea min?ile. Jupânesele lor ?ineau la pre? mai tare ca la ziua de pa?te. Aveau dreptate. Mai bun? marf? ca la ele nu se g?sea în tot satul. Mama sc?rpina fruntea ?i cump?ra. Scotea o hârtie verde de sub fa?a de mas?, i-o punea în palm? fratelui ?i-l trimitea la badea Vasile Ciobanu, f?când a ciud? din m?sele.
Istoria a r?mas între noi ?i mama. Teteia nici într-un caz nu trebuia s? ?tie de ea. Pân? la urm?, tot a aflat el. A tot râs cu gura deschis?... Înc? nu ne vedea el buni de curea.

Repede ne trecuse gustul de turte, numai nu ?i de pl?cinte, mereu întrebate ?i a?teptate, indiferent de ”gaura” bacului din fundul hrubei. Într-o diminea?? trecu pe la noi Colea, cu treab?.
– Da di ?i nu e?ti la ?coal?, m?i Coli?or? – întreb? mama, deseori îngândurat? de studiile cumn??eilor.
– Eu înv?? dup? ańiaz?, ?a?? Cati, ai uitat?
– Iart?-m?. Te-am încurcat cu Ilii. Dac? v? v?d tot timpul împreun?, se pare c? sânte?i într-o clas?. Da el pe unde-i?
– La ?coal?, ?a?? Cati. Unde poate s? mai ?ie, la oara asta?
– Iar am încurcat. Parc?-s bat? de diminea??. ?as-ta Finica, m?m?i-ta, ?i fac?
– Vor s? fr?mânti pl??inti.
– Când? – se interes? Ukil, aprins la obrajii tr?d?tori.
– Când a s? ?ie gata? – d?dui glas ?i eu dintr-o parte.
– Mâine diminea?? s-apuc? de învârtit. A s? ?ie gata pi la amiaz?.
– Cînd s? vinim, ca s? nimerim? – preciz? fratele. – Data trecut? am a?teptat jium?tati de zî.
– Cum a s? vede?i fum gros pi hogiac, mai a?tepta?i juma di ?ias ?i da?i-v? drumu divali.

Colea s-a dus în treaba lui, noi (cel pu?in eu) am r?mas z?d?râ?i, cu a?teptarea în frunte. Ziua a trecut greu. Nu ?tiam ce s? mai fac, s? o v?d odat? dus?. Noaptea am visat cuptoare, t?v?li, mese învârfonate...

A doua zi, de diminea??, nu-mi g?seam locul. R?bdarea m? ap?sa pe gât. De mâncarea din cas? nu m-am atins deloc. St?team în chiler cu ochii încleia?i în fereastra de la drum, de unde se z?rea o bucat? din casa m?mu?ii.
Ca înadins, afar? era cea??. Situa?ia m? îngrijora. N-aveam eu mare baz? în geamul cela, udat dinafar?, aburit din?untru. Nici fratele nu retr?ia, s? fac? ?i el m?car ceva în sensul indicat. Umbla cu mâinile în buzunare ?i se hlizea, ce însemna c? râdea de patima mea.
A trebuit s? ies din cas?, s? caut punct de observa?ie mai de n?dejde.
În fundul podului, deasupra chilerului era r?sufl?toarea – o ferestruic? nesticluit?, dus? în sus înc? o dat? ca mine. Am g?sit un ?uhal gol, l-am pus sub ferestruic? ?i l-am umplut cu cioc?l?i de popu?oi. Apoi am pus al?turi un co? întors cu fundul în sus ?i m-am c???rat pe ?uhal. Am dat cu ochii drept în casa bunicii (taman ?i negura se topise). De fum negru, nici pomin?. Asta însemna c? de foc înc? era devreme. Care gospodin? bag? pl?cintele în cuptor din draga diminea??? – R?spunsul m? lini?tea, r?bdarea m? epuiza.
M-am dat jos din pod. Am trecut pe la gojinea??, m-am uitat la purcei, am fug?rit o g?in? neobr?zat?, din co?terea?? sc?pat?; am trecut pe la oi s?-mi v?d cârl?na?ii, m-am dus în gr?din?, am venit înapoi... Pe urm?, iar m-am suit în pod, iar m-am dat jos... Mama a observat. Spre amiaz?, când mai sc?pase de treab?, s-a luat pe furi? dup? mine, poate afl? vreun secret. Pe undeva, înc? era ?i ea în mintea copchiilor, nu o dat? o v?zusem învârtind titirezul pe podele.
– Da ?i treab? ai tu ai?i, dragu mamii, di ti primbli toat? ziua pi scar?, di sus în jios, di jios în sus?.. – întreb? ea, când nu-i mai conveni s? r?mân? ascuns? în gura podului.
– Azi m?mu?a fa?i pl??inti – am zis eu, înghi?ind nod cât pumnul.
– Îmi pari ghini, da ?i ari asta cu r?sufl?toarea di la pod?
– Vreu s? aflu când a s? ?ie gata.
– Da crezi c? ai s? vezi t?v?lili di ai?i?
– Nuuu! – ... Fumu s?-l v?d, când s? dei foc la cuptior.
– Aaaa! A?a da! Brava! Hai d? s? ti s?ruti mama odat?-n frunti. Da, n-ai spus c? vrei pl??inti... V? f?cea mama... Sau a m?mus-ti îs mai buni?
– Nu-u-u, mam?! Ai uitat c? n-avem brînz??
– Da ?i strigi a?a? Voi a?i dat-o di poman?, nu eu...
– Iese fumu! – strigai eu tare, mai s? cad de pe ?uhal.
– Ei hai, duti, duti r?pidi, s?mân?ioar? di divali... Du?e?i-v? cu Ukila? amândoi di mânu??, numa s? nu v? întoar?i?i pi întuneric.Vini?i divremi, noaptea-i plin? râpa di câini dizlega?i...

Am ajuns noi în vale, repede. ?a?a Finica mai arunca hripc? în cuptor. J?raticul încins, trosnind cu îndr?zneal?, momentan înghi?ea vreascurile sub?iri. Din adâncul cuptorului, spre gura sobei se întindea o limb? lung? ro?ietic?. Când s-a terminat hripca, s-a stins ?i flac?ra.
– Gata focu? – a strigat m?mu?a îe?ind dintr-o odaie mare, legat? cu basma alb?-n frunte, cu ?or? înflorat prins din gât pân?-n picioare.
– Gata mam?, da uit?-ti ?i m?tali!
– Hai c?-i gata, ajiunji para p?n la mini... M?tu?a, ca la comand?, a pus mâna pe v?trar ?i s-a apucat de tras j?raticul în gura sobei. Asta însemna c? venise timpul de b?gat pl?cintele.
Noi c?ram t?v?lile, m?tu?a Finica le punea pe lopat? ?i le trimitea în fundul cuptorului, împingându-le una în alta, s? încap? toate. Apoi eu cu fratele am ie?it, s? nu le?in?m de la ce pierdea gura închis? a cuptorului.
Ne-am uitat la câine, la oi, la Joiana, la vi?elul sub?irel, de afar? sim?ind adiere de mirozna ?i el. La drum s-au auzit motoare. La poart? s-a oprit un tractor, apoi înc? unul, ?i o ma?in?. Numai cum s-a deschis poarta, a ap?rut ?i ?a?a Finica în pragul u?ii de la cas?. ”Hai la pl??inti!” – a strigat ea cu toat? gura, fluturându-ne tare din mâna. Eu... – s?-mi cad? c?lcâiele, nu alta.

În cas?, în odaia mare st?tea mas? lung? lat? cu dou? scaune (tot lungi, înguste) în p?r?i. Da pl?cint?raie în?irat? pe m?soiul cela, întregi - întregu?e, numai scoase din t?v?li, rumenite frumos, cu brânz?, curechi sau bostan. Pofti?ii nu s-au mai a?ezat, nici s? le taie cineva n-au mai a?teptat. Au rupt cu mâna ?i s-au apucat de înfulecat. Asta am f?cut ?i eu. Ne-am adunat o gr?mazea. Era teteia, badea Vitea, badea Vasile, badea Gri?a de la Chi?in?u nimerit ?i el pe acas?, badea Ivan venit pe o zi-dou? de la ?coala lui din Cahul...
Eu mestecam repede, înghi?eam lacom ?i înfoiam mu?chii – cu a?a brigad? eram gata s? zbor ?i la lun?. La trapeza ceea de pl?cinte badea Gheorghe era unica lips?, ?i aceea motivat? de armat?. Soldatul, precis c? sughi?a, când m?m?i-sa îl pomenea.