Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Micul Paris cu circ italian ?i prin?es? austriac?

de Sorin Stoica

El clovn, ea înger cu sânge albastru. Poveste de dragoste n?scut? moart? ca democra?ia în Rusia. S?rac ?i burghez?, locuitor de rulot? ?i prin?es? de castel, element ?ters ?i fiin?? str?lucitoare, dou? suflete antagonice pe deasupra dar gemene pe din?untru, pierdute într-un amor de poveste, asta erau Iancu ?i Josefa, bucure?teni de început de secol XX. S-au v?zut prima oar? la Cap?a, pre? de câteva secunde, pe când ea cobora cu stil din automobilul Lanchester al familiei, condus de ?oferul împachetat în catifea iar el intra s?-?i caute patronul cu gând s?-i cear? zece parale în avans din încas?rile spectacolului de a doua zi, c? ar fi b?ut o mastic? acolo, între meseni ai lumii bune, unde visarea nu costa nimic iar culoarea ?i frumuse?ea veneau la pachet. Iancu, bufonul-?ef al Circului Sidoli, a tu?it, când d?dea s? intre, a toamn? rece ?i umed? iar Josefa, mai sperioas? ca o ciut? pe furtun?, a întors capul ?i l-a privit. ?i el pe ea, dar aplecând capul a iertare. Fulgere de emo?ie s-au pornit între ei ?i r?sufl?ri t?iate s-au n?scut. Inexplicabilul care aliniaz? întâmpl?ri teribile i-a luat de mân? acolo ?i i-a unit. Ei i-a pl?cut sfiala ?i aerul lui decadent ?i romantic iar el a fost prins de dulcea?a ?i de fragilitatea ei. De frumuse?e nici nu se sinchise?te povestitorul s? spun?, era peste tot. Opt secunde mai târziu a disp?rut fiecare pe drumul lui, a?ezând întâmplarea în amintire. ?i a doua zi iar. ?i a treia, ?i a patra... F?r? s? se uite la ceas ?i f?r? s?-?i propun? veneau la Cap?a ?i se vedeau pe acela?i trotuar, ca din întâmplare dar exac?i cu bun? ?tiin??, ca o coinciden?? dar punctuali ca o b?taie de inim?. Într-a cincea zi ?i-au vorbit. Nici el n-a vrut s? ?tie cine e ea, nici ea cine e el, doar au clevetit nimicuri ?i au râs a încântare. Au mers pe bulevardul acela al atrac?iei f?r? semafoare ?i f?r? limit? de vitez? oprind sear? de sear? la trotuar, pre? de fix 79 de zile, s? umple portbagajul de pasiune ?i iubire. Se iubeau prin c?m?ru?e închiriate cu ora ?i nimic nu se întrebau unul pe cel?lalt. Abia într-a doua s?pt?mân? s-au prezentat, politicos, el cu o roz? frumos a?ezat? pe gâtul ei alb iar ea cu o mângâiere dintr-acela care opresc timpul ?i întineresc orologiile. Le-au sunat minunat numele lor ?i atunci s-au iubit mai cu râvn?, prevestind epilogul. Când circul ?i-a ridicat poalele cortului c?tre un nou turneu, Iancu s-a dus ?i el; când automobilul Lanchester a demarat pentru ultima oar? din fa?a c?m?ru?ei de pe S?rindarului 26, ultimul lor cuib de amor, Josefa dus? a fost ?i ea înapoi în lumea ei de evantaie de m?tase ?i de ?erbet de fagure de miere abisinian?. ?i azi se poveste?te de ei pe la col?uri de castel, prin case de bilete la circuri. Despre cum de s-a dus ca un fum ditamai pasiunea, despre motivele neîntoarcerii circului Sidoli la Bucure?ti ?i despre dispari?ia automobilului Lanchester de pe calea Victoriei înc? nu se poveste?te. Doar o ?iganc? urât? din parcul G?rii de Nord st? pe la apusuri ?i vorbe?te cui vrea s-o asculte de o reîncarnare care st? s?-?i arate bijuteriile pe trotuar la Cap?a, dintr-un moment în altul, negre?it.

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: S? m? la?i!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro