Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Pseudotragedie antic?

de Chitul Grigore

Aurelian Popâr?ac era vl?guit. Umblase aproape o or? prin Muzeul de istorie si arheologie iar acum sim?ea c? se sufoc?. So?ia lui, Augustina, îl târâse dup? ea, oprindu-se la fiecare vitrin? sau exponat, pentru a-?i face selfi-uri.
- Mai bine ai citi ce scrie pe etichetele informative, îndr?zni Aurelian.
- O s? le citeasc? prietenii mei, dupa ce le postez pe Faceboock, i-o reteza scurt so?ia.
Profitând c?, pentru a nu sc?pa nimic nefotografiat, nevasta îi r?m?sese în urm?, b?rbatul se a?ez? pe o b?ncu?? de odihn? aflat? într-o sal? mare unde erau expuse busturi ?i statui antice, mai mult sau mai pu?in întregi. O senza?ie pl?cut? de relaxare îl cuprinse imediat ?i regret? c? nu putuse lua cu el m?car o doz? de bere rece, de la toneta din pia?a din fa?a muzeului, unde cu greu apucase s? dea pe gât dou? beri, în timp ce nevasta st?tea la coad? la bilete. Încerc? s? deslu?easc? ce scria sub bustul de marmur? alb? al unui aristocrat roman, dar nu reu?i. Pleoapele îi erau grele iar privirea înce?o?at?. Închise pentru o clip? ochii, iar când îi deschise tres?ri. În fa?a lui, un tân?r, îmbr?cat cu o tunic? alb? strâns? cu un brâu, se înclin? adânc ?i îl întreb?:
- M?rite Cezar, ce porunci?i pentru baia de sear??
- Ce poruncesc? – se mir? Aurelian. S? se dea ap? cald? la tot cartierul!
- În?l?imea voastr?, conductele care duc la termele cartierului s-au spart la scurt timp dup? ce au fost montate. Dac? d?m drumul apei calde prin ele, o s? face?i doar du?uri reci.
- Cine a fost acest constructor neispr?vit care a risipit banii cet??enilor romani?
- Inocen?iu Galinaceus, fiul senatorului Profitus Vero, prietenul În?l?imii voastre.
- „Quod licet Iovi, not licet bovi” – suspin? Aurelian, mirat c? poate vorbi cursiv în latin?. Asta e. „Gaudeamus igitur” ! Voi face doar eu baie, iar plebeii vor mai a?tepta o rectificare bugetar? sau un alt r?zboi.
- St?pâne! Eu voiam, de fapt, s? ?tiu ce dori?i s? pres?r?m în apa din balnearium: petale de trandafir sau flori de lev?n?ic??
- Eu folosesc gelul de du? Palmolive cu lapte ?i ulei de m?sline.
- Lapte de m?g?ri?a sau de capr?, Lumin??ia voastr??
- Poate s? fie ?i lapte de pas?re dar s? aib? maxim 1,5% gr?sime...
- Înc? o întrebare, Sl?vite Cezar: pe cine binevoi?i s? chem?m ast?zi s? v? spele pe spate, pentru masaj ?i pentru tot ce mai e nevoie?
- S? vin? Aisha, sclava asirian?. Am verificat data trecut? ce competen?e are!
- ?i dac? onorata so?ie a Lumin??iei voastre, Augustina, o s? protesteze?
- Dac? protesteaz?, pretorienii s-o închid? în camera ei, f?r? ap?, mâncare ?i telefon mobil.
- ?i dac? o s? fac? scandal, Sl?vite Cezar, ?i o s? v? sparg? iar bustul de marmur??
- Atunci: „Alea jacta est!”, plus? curajos Aurelian, ca un adev?rat Cezar ce era. Pretorienii s-o închid? în cu?ca cu lei.
- Nu e periculos, În?l?imea voastr?? Sunt vreo 20 de lei, în total.
- Nu. Toat? via?a nu i-au ajuns leii, oricâ?i i-am dat! N-apuc? ea s?-i termine pe to?i, pân? îmi fac eu baia, surâse sardonic Aurelian, moment în care sim?i c? cineva îl zgâl?âie insistent de um?r...
- Aurelian, ce faci, mototolule, dormi la muzeu? De asta te-am adus eu aici?
Glasul so?iei avu asupra lui efectul unei g?le?i cu ap? turnat? brusc în cre?tet.
- Hai odat?, mi?c?-te mai cu talent, continu? Augustina, ironic?, ?i d?-mi 50 de lei, ca s?-mi iau un suvenir la ie?ire, c? a?a trecem noi prin via?a asta ?i nu l?s?m nicio urm? pe unde am trecut..
- Imediat, dr?gu??, suspin? Aurelian, cautând febril prin portofel, în timp ce în urechi auzea, ca un laitmotiv: „Vita nostra brevis est, Brevi finietur”...

Chitul Grigore (DOMNUL GOE) | Scriitori Români

motto: EXCELSIOR

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro