Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Confuzia

de Chitul Grigore

Pe o banc? din parcul din curtea spitalului or??enesc, într-un halat maro curat dar cam sp?l?cit, Parfenie Cotineac se ohihnea la umbr?. Avea 67 de ani, p?rul alb, fa?a rotund? ?i o burt? respectabil?. Era internat la sectia „Cardiologie” din seara zilei anterioare ?i înc? i se f?ceau teste ?i analize.
Un tanar, în jur de 25 de ani, ?aten, sub?irel ?i destul de agitat se apropie pe alee ?i îl întreb?:
- Permite?i?
- Cum s? nu, tinere, stai lini?tit, c? loc este destul.
- Mul?umesc, domnule.
- Sunte?i cu cineva sau sunte?i bolnav? – încerc? un dialog Parfenie.
- A?tept s? nasc? so?ia.
- Oh, asta-i o veste foarte bun?!
- A?a ar trebui, spuse îngrijorat tân?rul, dar se pare c? o s? fie o na?tere prematur?.
- Nu-i bai. De-aia sunt doctori în spital, s? aib? grij? ?i cei mai mici. Nu te mai framânta atâta, c? pari cam obosit.
- Azi noapte am ajuns acas?. Am lucrat la o ferm? în Spania. N-am mai fost venit în ?ar? de aproape ?apte luni.
- Tare greu cred c? ?i-a fost. Uite-a?a ne trece via?a, alergand dup? bani la tinere?e ?i cheltuindu-i apoi pe doctori la b?trâne?e, concluzion? b?rbatul mai în vârst?.
- Da’ matale de ce suferi? – se sim?i dator s? întrebe tân?rul.
- M-a durut pieptul ?i asistenta medical? de la dispensarul nostru s-a speriat c? am f?cut un infarct, asa c? m-au adus cu o Ambulan?? la spital, la Cardiologie.
- ?i ce-a?i avut?
- Se pare ca-i doar o nevralgie intercostal?.
- ?i de ce nu v-au externat înc??
- Un pacient din salon a facut stop cardio-respirator ?i a murit. Doctorul ?i asistentele s-au ocupat numai de el. Dar, dac? n-ai zile, n-ai ce face. Acum astept s?-l duc? la morg?, dar trebuie s? stea acolo câteva ore.
- Atunci mai a?tept?m pu?in împreun?, spuse tân?rul...
....Filofteia Cotineac, o femeie voinic?, ro?ie în obraji, foarte hot?rât?, urc? la etajul I, unde aflase c? este sec?ia „Cardiologie”. Pe culoar întâlni o asistent? pe care o întreb? unde îl poate g?si pe doctorul cardiolog de gard?. B?tu la u?a camerei acestuia ?i intr?.
- Buna ziua, domn’ doctor!
- Buna ziua, r?spunse Aristotel Ghenoiu, un doctor cardiolog b?tran, cam uituc, ie?it la pensie, dar care mai f?cea g?rzi din cauza lipsei de personal. Nasul îi era borc?nat ?i destul de ro?u, pentru c? îi pl?cea s? mai trag? câte o du?c? dintr-o sticlu?? cu votc? pe care o ?inea în geanta lui de piele.
- Sunt nevasta pacientului Parfenie Cotineac, internat de ieri la „Cardiologie”.
- Eu fac doar g?rzi, se scuz? medicul. Nu am salonul meu cu bolnavi interna?i.
- Nu conteaz?, domn’ doctor, tot pe mâna dumnevoastr? sunt. Eu a? vrea s? v? ocupa?i cât mai bine de so?ul meu, insista femeia ?i îi strecura în buzunarul halatului un plic.
Doctorul se învior? brusc ?i întreb?:
- În ce salon este so?ul dumneavoastr??
- În salonul 7. A fost adus ieri sear? cu suspiciune de infarct miocardic.
- Salonul 7... Îmi pare r?u, dar pacientul care a fost internat cu infarct miocardic a decedat azi dup? mas?.
- Vai de mine, Parfenie, s?racul! – izbucni Filofteia ?i o lu? la fug? spre salonul 7.
Ie?it? pe holul sec?iei, Filofteia se trezi subit fa?? în fa?? cu so?ul ei, care tocmai urcase sc?rile.
- Parfenie, tr?ie?ti? – strig? surprins? femeia.
- Dup? cum vezi, r?spunse calm b?rbatul. N-am facut infarct, ci doar o nevralgie intercostal?.
- De ce nu mi-ai r?spuns la telefon?
- Mi s-a desc?rcat bateria ?i n-am avut la mine înc?rc?torul.
- M-ai b?gat în toate sperie?ile, mai b?rbate, iar doctorul asta m-a b?gat în toate boalele.
Nervoas? foc, Filofteia porni rapid spre cabinetul cardiologului...
În timp ce-?i astepta nevasta, Parfenie îl v?zu trecând pe hol pe tân?rul întâlnit în parcul spitalului.
- Ei, ?i-a n?scut so?ia?
- A n?scut un b?ie?el de 3 kilograme ?i jum?tate.
- S?n?tos?
- Da.
- Felicit?ri, fericitule t?tic!
- Singura problema e c? doctorul ginecolog mi-a spus c? b?iatul s-a n?scut la termen, adic? la 9 luni.
- Asta e ?i mai bine, plus? Parfenie.
- Nu e chiar a?a de bine, pentru c? eu n-am fost acas? acum 9 luni, ci acum 7 luni...
... Filofteia intra din nou în cabinetul cardiologului, surprinzându-l în timp ce tr?gea o gur? din sticlu?a lui secret?.
- Un tonic cardiac, se scuz? Aristotel.
- Domn’ doctor, so?ul meu n-a murit ?i nici nu a f?cut infarct, a?a c? v? rog sa-mi da?i înapoi plicul, îi spuse, privindu-l chiorâ?, femeia.
Doctorul, pu?in confuz, b?g? mâna în buznar, f?r? tragere de inim?, ?i îi restitui femeii plicul.
- ?sta nu-i plicul meu, zise ironic? Filofteia dup? ce privi cu aten?ie plicul.
- Cum v-a?i dat seama? – întreba curios doctorul.
- Eu v-am pus în plic o sut? de Euro ?i în plicul ?sta sunt trei sute de lei...

Chitul Grigore (DOMNUL GOE) | Scriitori Români

motto: EXCELSIOR

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro