Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

O coaj? de pâine

de Grig Salvan

E o diminea?? de iulie, însorit?, dar înc? r?coroas? ?i pl?cut?. Stau în balconul meu dinspre parc ?i-mi savurez cafeaua de diminea??, mai înainte de a începe canicula ?i de a m? retrage în camera mea de lucru, la umbr? ?i cu ventilatorul pornit.
Prin parc trec la ora asta doar persoane gr?bite, fiecare spre locul s?u de munc? sau spre cine ?tie ce alt? ?int? necunoscut?, numai de ele ?tiut?. ?i porumbeii, mi?unând pe alei ?i pe sub b?nci în c?utarea hranei cea de toate zilele. Doi dintre ei, un mascul p??ind ?an?o? ?i cu pieptul umflat ?i o femel? sub?iric? ?i sprinten?, tocmai au g?sit o bucat? de pâine, un cap?t rotund al unei franzele, pe care se chinuie s-o ciuguleasc?, dar se pare c? pâinea e deja foarte înt?rit? de c?ldura verii ?i în plus se leag?n? mereu pe partea rotund? f?r? ca p?s?rile s-o poat? apuca bine cu ciocul. Mi-e mil? de zbaterea lor zadarnic?, dar n-am ce s? le fac, asta-i via?a, o lupt? cu ?anse mai mari ori mai mici de supravie?uire.
De sub umbra unui castan apare Gelu Cor?bean, boschetar vechi ?i cunoscut de toat? lumea din zon?, în hainele lui ponosite, negre în ciuda soarelui de var?, cu barba de apostol pân? pe piept, cu p?rul vâlvoi ie?ind în ?uvi?e rebele de sub p?l?ria pleo?tit?. Gelu a fost cândva inginer apreciat la Fabrica Mecanic?, azi desfiin?at?. Dup? ce ?i-a pierdut locul de munc? ?i-a pierdut ?i so?ia ?i apartamentul. A c?zut în patima be?iei ?i a ajuns un cer?etor. Tr?ie?te de ani buni într-un fel de bârlog improvizat la subsolul unui bloc, tolerat de locatarii care-i mai dau din când în când ceva resturi de mâncare.
Gelu se opre?te în dreptul celor doi porumbei, privind ?int? la coaja de pâine pe care ace?tia se chinuie zadarnic s-o f?râmi?eze. Îmi închipui cât e de fl?mând la prima or? a dimine?ii ?i c? doar foamea l-a scos din bârlog la o or? atât de matinal?. Îmi închipui cât î?i dore?te o coaj? de pâine, fie ?i una uscat?. Se apropie de cei doi porumbei ?i se apleac? s? apuce coltucul de pâine, dar masculul, viteaz nevoie mare, î?i ap?r? bucata de pâine lovind nervos cu ciocul în mâna celui ce vrea s?-i fure mâncarea.
Iat? imaginea frust? a luptei pentru existen??, îmi zic în sinea mea, om ?i animal în lupta direct? pentru o coaj? de pâine. Pentru c? în clipa asta omul îmi pare coborât la nivelul de simplu animal în ve?nica disput? pentru hran?.
În cele din urm?, în ciuda loviturilor furioase de cioc, Gelu reu?e?te c? captureze bucata de pâine. Iat?, îmi zic, la fel ca întotdeauna, cel mai tare câ?tig?. Asta-i via?a. Dar p?s?rile nu renun??, privind ?int? la cel care le-a furat pâinea de la gur?.
Omul scoate un briceag din buzunarul hainei peticite ?i începe s? taie f?râme mai mici din coaja de pâine uscat?. Dar nu le duce la gur? ci le arunc? celor doi porumbei, care reu?esc de data asta s? le înghit? instantaneu. Ba mai vin înc? vreo trei porumbei la festinul nea?teptat. Meticulos, Gelu taie de zor f?râme m?runte din bucata de pâine, spre delectarea cetei de porumbei care roiesc ferici?i în jurul lui.
?i tot a?a pân? când omul termin? de f?râmi?at toat? bucata de pâine, f?r? s? p?streze m?car o îmbuc?tur? pentru el. Dar prive?te, zâmbind în barba-i c?runt?, la ceata vesel? a porumbeilor care-i arunc? ?i ei priviri parc? pline de recuno?tin??.

Grig Salvan (Benedictus) | Scriitori Români

motto: inca nu-i prea tirziu

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro