Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

S? fi avut ?i noi toamna noastr?

de Daniela Luminita Teleoaca

... una cu brume ample ?i fum adev?rat, cu spaime înecate în crizanteme... ?i timp care nu mai începe... nu mai... Un barcagiu, atâta vreme r?t?cit, s? ne fixeze pe harta inimii reperele (acolo, ca la orice debarcader, se trezesc întâmpl?rile...). Muzicali, s? ne dârdâim visul, atunci când dintr-un prag cineva strig? ?i din zbor se opresc frunze pesc?ru?i alte miracole. Toate, acolo în centrul b?t?turii personale, exact în locul în care semnifica?ia se ia la trânt? cu austera defini?ie ?i iat? cum Noi suntem Unul, Unul-?i-Acela?i! R?mânem! S? alerg s? alerg de o mireasm? revendicat?, c? va fi aburul ceaiului, povestea florii de tei d?ruit? târziul dimine?ii în aur s? prefac?... Sau mâinile tale fi-vor! În sfâr?it, nu a? vrea eu cu orice pre? s?-mi pun gândurile în ordine, ca printr-o gr?din? a? merge pe fieful Anotimpului, f?r? nimic premeditat, f?r? de prea multe a m? sinchisi. Trunchiul ar?arului l-a? auzi, stilul vegetal de a c?uta dragoste: în grimasa lui mi-a? împleti r?suflarea, corpul spiralându-se. Pa?nici, pa?ii nu dea la o parte c?derea, avalan?a st?rilor de ruginiu înr?mate! S? se însereze... s? se însereze... cu felinare mute în poezia lor, tain?-spovedanie de n?dejde aduc?toare greului p?mântului... Când ultimele coropi?ni?e î?i pierd ne?tiut trupul dinaintea ascu?i?ului plugului. A ochilor mei neiert?tori de feti??. Îmi reprim scabrosul: Malaika aud la Pacific! Tandru-hot?rât, îmi strâng marginile creponate ale rochiei de împ?r?teas?. În?eleg de acum: buzele îmi sunt f?cute s? fie, pârguitoare s? r?mân?, chipul meu înspre lumin? s? se dezveleasc?.

Se a?terne pace: pe cale de a ne na?te, z?bovim în pântecele Anotimpului, cu auzul altfel ciulit la nestingherita trecere a tramvaielor frunzoase: într-un fel sau altul suntem ?i noi acolo, cu oamenii mult prea pu?in oameni în luciditatea lor, sau poate mult prea boga?i, atât de ferici?i în ve?mântul aromat al amintirii ce nu se d? mor?ii... nu se d?...

Cel mai probabil, undeva, la cap?tul lumii, cineva coace castane: îmi r?v??e?ti p?rul: aproape c? le?ini.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro