Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Mama cu oase de sticl?

de Daniela Luminita Teleoaca

O vedeam, mai mult o sim?eam acolo în adâncul patului ei ?intuit?. Cu ochii înc? p?strând amintirea albastrului, la r?stimpuri periculoase l?sându-?i privirea c?tre o fereastr?: Doamne, fere?te, nu fie prea mare ispita! Atunci ie?ea tiptil, pe vârful picioarelor imaginare, din realitate. Se înfiin?a într-o lume mai blând?, în care nu mai conta prea mult dac? te durea au ba, dac? erai putred de bogat sau nu aveai dup? ce bea ap?, dac? aproapele î?i rostise catifelat numele sau, printr-o sentin??, te îndep?rtase... Mai ales dac? oasele tale erau sau nu din sticl?...

Caut? ce caut?: d? de ea când era suficient de mic?, încât via?a s?-i par?, s? fie, s? r?mân? o poveste, bun?oar? ca în seara aia în care to?i ai casei se gr?biser? tainic la un spectacol... Uli?a era plin? de rumegu? – a?a parc? îi spuseser? oamenii mari c? se nume?te... ?i-a cufundat sim?urile, pa?ii..., a dat lumea cu fermecata pudr? a Copil?riei: deloc n-a crezut c? murise un copac! C? actul avea s? se repete... În fieful costuma?ului de balerin?, ursule?ii chicoteau pa?nic, ca sco?i dintr-o fabric? a vie?ii: imponderabil?, î?i ?inea la picioare p?mântul, cât era el de gras ?i de b?trân! Tata iar împr??tia ploaia – s? nu carecumva s-o contrazic? vreunul: tata era un magician, era Magicianul ?i gladiolele se rev?rsau nestingherit înspre cer...



Opac?, o privesc... o privesc, m? simt atât de îmbibat? de materie, când trupul ei str?veziu las? gr?dini s? se oglindeasc?, clinchetul de smarald al p?durilor, p?s?ri ale paradisului, te iubesc-ul. F?r? s? mai z?bovesc, o implor: Înfiaz?-m?!

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro