Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Da?i câte un pandi?pan s? ajung? la toat? lumea

de Sorin Stoica

Mâncase ultima oar? o pr?jitur? la un târg de Sf. Maria din satul ei dintre dealuri. ?tia ?i dup? o jum?tate de secol cum ar?ta, ce gust avea, ba chiar ?i cât costa: era o felie de pandi?pan c?reia vânz?torul, un olog de r?zboi care-?i rotunjea pensia de veteran mig?lind la dulciuri în bordeiul din spatele prim?riei, îi ridicase un mo? de fri?c? într-unul din col?uri, s? par? o pr?jitur? "ca la boieri mari", cum el însu?i îi facea reclam? din to?i r?runchii, de nu se mai auzea nici tiribomba cum icne?te plin? de ?ânci la fiecare rotire. Felia de pandi?pan cu fri?c? avea gust de pâine cu miere de salcâm ?i costa zece bani. Maica Tita ?inea perfect minte ?i anul: 1952. I se p?ruse o buc??ic? de Rai, a?a de mult îi pl?cuse pr?jitura me?terit? de olog ?i nu mai avu ocazia s? o mai m?nânce vreodat? ba pentru c? ologul a dat ortul popii nu mult dup? aceea, ba pentru c? nu a mai trecut mul?i ani pe la vreun târg de Sf. Maria, ba pur ?i simplu pentru c? maica Tita a înfundat pu?c?ria comuni?tilor de atunci ?i pân? în 1965, acuzat? de colaborare cu partizanii anti-sovietici din mun?ii Nuc?oarei ?i ai Br?detului imediat dup? r?zboi, de?i ea se jurase la anchet? c? nu f?cuse altceva decât s?-i dea din joi în Pa?te un blid de mâncare ?i un a?ternut curat unei veri?oare care fugise în p?duri cu un soldat chipe? cu nume de pantofi evreie?ti. Dar asta era deja trecut ?i nu o mai durea deloc. Pe maica Tita o durea altceva acum: amintirea irepetabilului pandi?pan cu mo?ul lui de fri?c?. Gustul acela un pic s?lciu, r?mas undeva tare mult în urm? cu tinere?ea, frumuse?ea ?i visurile ei de jun? plin? de via??, n-o sl?bise niciodat?, parc? hr?nind-o în cele mai grele momente ?i ?inându-i aprins? flac?ra speran?ei într-o libertate jinduit? plin? cu pr?jituri ?i târguri cu tiribombe. Libertatea veni dar, ca un f?cut, f?r? pandi?pan ?i f?r? târguri cu tiribombe. La ie?irea din deten?ie maica Tita se pomeni trist?, însingurat? ?i s?lcie ea îns??i cu lumea, împrumutând f?r? s? vrea calitatea pe care o adorase la pr?jitura ologului din '52. Îi trecur? anii, planurile ?i sclipirile din ochi în pu?c?rie ?i i se schingiuise ?i pofta de via??. Afar?, nimic nu-i mai era ca înainte. Nimic cu o singur? excep?ie: pofta de pr?jituri. În bordeiul ei pric?jit de pe malul Vâlsanului abia dac?-?i putea face câteva bucate s? nu moar? de foame, dar?mite dulciuri. Tr?ia din mila vecinilor de azi pe mâine, de la Cr?ciun la Pa?te ?i viceversa. Când ?i când primea cl?tite sau gogo?i dar nu le asocia cu un desert ci cu merinde care-i astâmp?rau foamea. Într-o zi de început de var?, îns?, visând ?i jucându-se cu imagina?ia a?a cum înv??ase în temni??, hot?rî s?-?i fac? ea pr?jituri din nimic. Doi meri b?trâni doborâ?i de furtun? în fundul gr?dinii i-au dat (se pare c? era într-o duminic?) eclere cum auzise c? se fac la ora?, la cofet?rii adev?rate. Pe rândul pe care pusese hrean i-au ap?rut ?i savarine însiropate, de pe r?zorul de lâng? gardul cu ?ipirig a cules negrese iar din spatele c?pi?ei din care î?i hr?nea cele trei capre peste iarn? a luat un ditamai pandi?panul aburind, plin de ciocolat? ?i pufos de mureau norii de ciud?. T?iat felii, i-au ap?rut chiar ?i mo?uri de fri?c? în col?uri. A?a a fost g?sit? ?i maica Tita în diminea?a de Sânziene: tot cu mo?uri de fri?c? pe la col?urile gurii dar f?r? suflare în fundul gr?dinii, fericit? nevoie mare judecând dup? zâmbetul larg cu care trecuse la cele ve?nice. Probabil c? mâncase prea mult pandi?pan ?i f?cuse ocluzie intestinal?, sau savarine, sau negrese, sau eclere, sau toate la un loc. Dar asta e mai pu?in important. Ce se poveste?te cu înc?p??ânare de atunci e apari?ia unui pandi?pan minunat cu gust de pâine cu miere de salcâm pe o tarab? dintr-un oarecare târg dintre dealuri, ba chiar se spune c? ?i un olog ar fi fost v?zut dând târcoale. Ori asta e într-adev?r o ?tire.

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: S? m? la?i!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro