Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

S? se dea cu por?ia, s? ajung? la to?i

de Stanica Ilie Viorel

Suntem f?cu?i s? ducem cu noi obiceiurile. Iar noi, ??tia c?rora p?mântul le-a fost luat ?i pus la gr?mada Colectivului, avem obiceiuri mai greu de în?eles de cei din genera?ia de dup? mileniu.

Luau ei p?mântul, luam ?i noi de cam peste tot. Pescarii din cherhana, zidarii de prin ?antier, strungarii de prin uzin?, croitoresele din fabric?, fermierii, logic, din ferm?, vânz?torii din depozite, ??ranii… ??ranii ?i noi, fii de ??rani, luam de pe câmp. Atât de mult se lua c?, s? se ia, devenise banal. Atât de banal încât, la concuren??, se ?i da. D?deam câteva monede ?luia de la intrare la cinematrograf, na?ului în tren, paznicului, poterei, doctorului, înv???torului… chiar ?i femeii de servici. D?deam ?i luam. ?i ne-a r?mas obiceiul. A?a a fost c?, dup? ‘89, ficior tân?r ce eram, am mers acas?, în permisie, prin ‘94. Locuiam într-un or??el mic, ceva mai mare decât un sat. Ne ?tiam unii cu al?ii. ?i, cum ajung eu, zice un amic:

- B?i,Nelule, tu mai ai ma?in??

- Am, zic. C? aveam o dacia d’aia, zâmbetu’ lu’ Iliescu.

- P?i atunci punem de-o afacere.

- Ce afacere?

- A aranjat Tric? cu paznicul de la gr?din?… ?tii, b?, câmpu’ ?la din spate de la fabrica de bere.

- Da, m?, ?tiu.

- Anu’ ?sta au pus ?i ceap?. ?i e f?cut?. Mergem la noapte s? lu?m câ?iva saci. Te bagi? C? n-avem transport.

- B?, e treab? sigur??

- Da m?. Mergem, înc?rc?m ?i gata.

- Bine m?…

?i a?a a r?mas. Pe la un?pe noaptea ne întâlnim to?i trei. Scot bancheta din spate ?i plec?m. ?ia doi s-au a?ezat în spate, direct pe podeaua ma?inii.

Trecem pe lâng? fabrica de bere, mai merg câ?iva metri ?i trag ma?ina pe dreapta. Opresc motorul, sting farurile

- Ce faci, b?, de ce-ai oprit?

- Nu merg mai departe,b?. Nu vezi ce drum plin de gropi ?i noroi? Nu bag eu ma?ina pe drumul ?sta. Merge?i ?i aduce?i sacii la margine ?i îi c?r?m apoi la ma?in?.

Ies ?ia, se pierd în întuneric. Nici fir de lumin?. Dau drumul la radio. Stând a?a, în a?teptare, aud b?t?i în geam. Întorc capul, pu?in speriat, s? v?d cine o fi. Ce s? v?d… Era unul cu o lantern? deschis?, mi-o înfigea în ochi.

- Asta-i ma?ina?

- Asra, zic, crezând c? ?la e paznicul cu care era aranjamentul.

?la stinge lanterna ?i se îndreapt? c?tre spatele ma?inii. Deschid u?a ?i, f?r? s? ies, m? uit dup? el. O namil? de om, într-un halat d’?la de uzin?, se d? în spatele ma?inii ?i aud cum deschide portbagajul. Apoi fluier? scurt. Atunci, v?d cum din curtea fabricii iese un stivuitor plin cu ni?te cutii de carton. Se opre?te stivuitorul în spatele ma?inii ?i ?la de pe stivuitor, împreun? cu namila, mut? cutiile în ma?in?. Zdr?ng?neau în ele sticlele. M? uit la ei, m? scarpin în ceaf? “ce naiba fac ??tia!? Aia e bere” îmi zic, în timp ce se auzea cu trosneau arcurile de la greutate.

- Mai vii o dat?? întreab? namila gâfâind.

- Mai vin…

?la pleac?. Pleac? ?i stivuitorul. Plec ?i eu, pe grab?. Ajung în fa?a casei, trag lâng? poarta mic? ?i pe fug? descarc ma?ina a?ezând cutiile în curte, lâng? gard, jos pe p?mânt. Abia mai suflam dup? ce le-am mutat. M? sui la volan ?i repede la fabric?. Namila m? a?tepta lâng? stivuitorul plin cu cutii. Aceeasi poveste. Încarc? ?ia ma?ina, eu m? uit prostit la ei.

- Gata! Meri s?n?tos…

- Doamne ajut?, zic.

?ia pleac?. La fel ?i eu. ?i iar, pe fug?, descarc ma?ina. Dup? ce am desc?rcat-o m? duc în cas?, beau ni?te ap? ?i ies. Ai casei dormeau. M? sui la volan ?i m? duc înapoi, la fabric?. Ajung, trag pe dreapta, cobor din ma?in?. Apare ca o umbr?, Tric?:

- Unde ai disp?rut, satan?!? De juma de ceas st?m dup? tine. Am ie?it la margine cu sacii ?i ma?ina nu era aci.

- Hai s? aducem sacii, b?! Las c? v? spui eu. Hai, c? e târziu.

Aducem sacii ?i umplem ma?ina. Se pun ?ia doi pe scaunul din fa??, înghesui?i, unul în bra?e la altul. Opresc la Tric? la poart?. Desc?rc?m acolo sacii cu ceap?; îmi r?mân ?i mie doi saci în ma?in?.

- Eu merg pe jos, du-te!

- Bine, m?. Ne vedem mâine, pe sear?, la mine. V? spui eu mâine, ce ?i cum.

În ma?in? duhoare de ceap? ?i de transpira?ie. Ajung acas?, deschid poarta aia mare ?i bag ma?ina în curte. Duc sacii în spatele casei, apoi car cutiile cu bere în beci. Când am terminat era deja dou? spre diminea??. M? sp?l ?i tiptil m? duc în camera mea.

A doua zi, c?tre sear?, ?i alte dou? zile apoi, ne-am întâlnit, ?i-am petrecut. Atâta bere n-a v?zut strada nici la nunta popii, când ?i-a m?ritat fata.

Când s-a terminat permisia, mi-am luat medical.

Nici azi, când v? spui, nu ?tiu cui era de folos berea aia.

Stanica Ilie Viorel (TEGO) | Scriitori Români

motto: Fiinta-sangele rauri,rauri de ganduri.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro