proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Dac? din aurul de la mine de pe coate, nu se întinde o mân? lung?, înspre tine, noaptea, sub pled, tu, nici s? râzi, nici s? plângi. ”Nici-nici” e un nume de împrumut de pui slab, vine cumva de la Nietzsche, eu zic c? Nietzsche era un mare filosof de neîn?eles, azi, de coatele mele cu care azvârlu, perne, prin Dun?re, prin Dumnezeire, apoi prin tine, dar asta nu în zi de Post, de Cr?ciun sau de Pa?te, când parc? de pe coamele dealurilor coboar? caii albi, cu peri de?i ?i lungi, toate albe, pe sub turla mare de aur, înalt?, pe unde mormintele tac, nu url? parc? nimeni de dedesubt, doar apa nu e bun?, ?i dac? îmi iau atunci cana ?i îmi pun ap? de unde se ud? florile de sub cruce, numai testez, atunci ei îmi vor da ?uic?, la moartea unuia de-a lor, poate eu, iar eu nu voi bea atunci ?uic?, vie sau nevie, fiind, ?uica, cristaliz?rile ei nu îmi plac, pe sub cruce, e ?uica, e crucea, sunt oasele, dr?muirea, dumerirea mea plin?, eu fiind o mare test?ri?? ?i în?eleapt?, facil, ?i atunci ce s? spun, c? Religia nu ?tie, ba ?tie mult, are ?â?pe îmb?trâniri, dar nu be?i v? spun ?uic? ?inut? timp de o jum?tate de or?, exact pe lâng? Biseric? ?i de pe lâng? cruci, pentru c? e jum?tate licoare f?cut? din rug?ciune ?i cealalt? jum?tate din oase ?i din moarte, e ruj? b?gat? iute-n cristale de ap?, nu ?ti?i, afla?i, artunci, cu glas sfâ?iat, pentru b?utor, pentru b?utoare, care primii sunt rubedeniile mele, atunci nu be?i ?uic?, jum?tate e Rai din Biserici, cealalt? e din os de morminte, atunci ies, m? îndep?rtez, cu pio?enie, în acel moment, de t?cuta ?i sup?rata adunare, de care nu vreau s? mai ?tiu, sunt sup?rat?, pentru c? v? zic, pâinea e bun?, îl ajut? pe om, de-a adev?ratelea, nu se unge cu r?u, chiar deloc, e doar pâine sfin?it?, ?i dac? ajunge s? plâng cu perini?a în bra?e, atunci plec, m? urc din nou în ma?in? ?i scap, atunci vine ea se apropie foarte mic? ?i brunet? ?i cu breton, nu ?tiu cine e, îmi spune c? te-a v?zut prin ora?, c? alergai dup? o femeie înalt?, u?a se deschide, drept, în u??, te a?teptau exact toate umera?ele mele, sunt de aluminiu, s? ba?i o femeie cu ele, cel pu?in la cap, ca pe un cui, cap în cap, s? m? ba?i, iar pe ele exact nimeni, nicio reac?ie, niciun repro?, apoi u?a se zbate, lac?tul e acolo ?i tace, un bra? care închide apoi u?a, nu eu, nu hainele mele, o trânte?te exact dup?, dar e o alt? cas? mai tâmp?, o femeie înalt?, sub?ire, închide u?a cu mâna, eu am trei inele de om bogat ?i nu-mi vând ?oalele pe trei ?uici, iar în spate mormintele, miroseau a hum?, dar am plecat, în mort nu r?mâne nici m?car sângele, chiar ?i sângele pleac?, se scurge prin ploaie, departe, iar apa de la ?â?nitoare este curat? de sângele meu ?i al mormintelor celorlalte, pentru c? ei au în?eles absolut totul, atunci pun pledul pe mine, dac? trec îngeri, s? m? tot acopere, dac? sunt acas?, din nou, cu bastoane de scor?i?oar? prin nas, ca ni?te podoabe rotunde dar sunt de scor?i?oar?, în nas, dincolo de mirosul de ?uic? nu mai zic ?i nici de b?tura rece, cu spirt, cealalt?, le spun atunci s? ia ?â?nitorile cu ei, îngerilor, c?ci nu e a bine, ei m-au urmat, luându-se dup? batonul parfumat cu prea mult? scor?i?oar?, c?ci prin locurile mormintelor ca s? fie copaci, de unde am cules reîntoarcerea, ca pe o floare de iasomie ?i de scor?i?oar? ?i de licheni cresc?tori, cinste nucilor care nu au tr?dat prim?vara, ?i s? se reîntoarc?, s? stea lâng? mine, îngerii albi, c?ci le dau sprâncenele mele, mai bine, numai s? mai vin? înc? o dat?, în cas?, unde locuiesc eu, s? vad? cu ochii mei ?i mâine ce s? fac? ?i ce s? nu fac?, s? îmi p?zeasc? Ocrotitoarea mai presus de carne ?i corp, ?i mai ales s? stea lâng? mine, ca s? nu îmi mai fie frig. C?ci parc?, în minte, frigurile se aliniaz?, cumva, vin din oase, din nasul meu sub?irel, se r?sucesc, se fac piept de muiere plin? ?i atunci îmi ajunge atingerea, pân? când se fac un b?rbat, din atingere, ca exact ca pentru mine, care m? va lua în c?s?torie, cu unghiile, ca s? nu mai îmi fie frig, mie, miercuri, de el, c?ci frigurile vin din oase, b?rbatul vine din oase, din mine, se pl?smuie?te din oasele mele, u?or, ca o mag?, exact a?a cum îmi place mie, m? prive?te, apoi, mirat, e tân?r ?i îmi st? în oase, îmi tot st?, prin ele, m? prive?te înc? o dat?, eu nu, c?ci îmi place mai abitir s? fac perne exact din visele mele, e parc? gelos c? îl iubesc (platonic) pe Nietzsche, geloas?, uscat?, adulterin?, dar tâmp?, femeie în trup de b?rbat, de?i el nu m? poate ?ine de mân?, e nimeni, e numai un mare filosof, iar pe tine, te-am f?cut din oasele mele, ?i apoi pleac?, iar perna r?mâne înapoie uscat?. (Te-ai apucat, cumva, de fumat? Url? glasul meu, dar s?-mi r?spund? porumbul prea alb, copt în lan.) Dar desigur spuzului t?u, nucul alb e la mine prin cornul cu ciocolat?, pe care îl m?nânc, acum. El nu ?tie c? Nietzsche e filosof, c? e unghia mea ateie, în care am plantat ca un vis, ca o reîncarnare, ca s? înnebunesc, numai, cu gândul. Sunt doar o femeie, una, dar perna r?mâne înapoie uscat?, sunt murd?rie de scrum de rug de lemn ars pe o pern? ?i de pe un pahar, din care ?uica a fost r?sturnat? ?i ?â?nitoarele toate au fost smulse, afar?, iar ea e numai bun? ca o nuc?, ca un deal înalt cu nuci ?i cu cai cu un p?r lung ?i alb, cu o nuc? în ea, s? stea, e un fund mare de-al alteia, la care s-a dus, printre r??ini cu un cap de mort, luat de pe gâtul meu de leb?r, o pas?re pe care nu a v?zut-o nimeni, dar e pern? ?i nuc?, în ea, pentru c? nucetul nu î?i spune nimic, tu nu ai ?tiut nimic, doar ai v?zut apoi te-ai transformat, rapid, ?i tu, într-un nuc, ca s? în?eleg eu b?rbatul ?i femeia, mai bine. Cu gene mari, negre ?i dese, ?i tot nu ai în?eles, nimic, despre nuc, iar eu da. Pentru simplu fapt c? ai fi c?utat scuzele u?oare, s? dai vina pe un nuc, tu vei fi nuc, e?ti, ?i tu, nuc, ?i vei da vina pe un alt nuc, doar ca s? î?i reu?easc? cea mai facil? scuz? ?i cea mai simpl?. Dar, despre tine, cum te las s? te lauzi. Laudatium! Nucul, nu ai v?zut prea bine, era negul repro?ului t?u, nuc alb, de tâmpit înalt ?i de ”mag? bleag?”, afundat în propria-?i pern? ?i carne, î?i cresc elefan?i de plai gri ?i coarne de corn, amarele naibii, p?durile mele, nu ale tale, sau m?ce?e, mistre?i, ?i tu e?ti mistre?, apoi e un corn cu ciocolat? alb?, în el, pân? când soarele se umple de nuci ?i de mine, un corn mare plin cu ciocolat? alb? numai ?i cu nuc?, prin el, ?i cafeaua d? în ibric, câ???-câ???, în rest, nebunie...