Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Purpur adamant. Cap.2 Robul ?i marea (fragment)

de valeriu danalachi


Natura non facit saltus –natura nu face salturi
Dup? crunta r?fuial? a gelosului Magnat, robul fugar, incon?tient... cu un picior în groap?, r?pit din închisoare, pe înguste drumuri milenare a fost dus în mun?ii de lâng? ape, cât mai departe de Capitala Oriental?.
T?cerea montan?, gola?e creste p?zitoare, stânci cu r?d?cini din magm?, posace p?duri (ce l?sau f?r? valoare ale timpului semnale), ierburi de leac ?i f?r?.., soarele ?i zbân?uita briz? a apei s?rate, au trezit Robul din amor?ire. În zile num?rate, de la mâinia Magnatului, din r?nile vizibile îi r?mase o cicatrice stânjenie pe fa??.
Aparte, Robul î?i alimenta l?untrul cu tot ce-i pica în calea nes??ioasei vederi a acelui ascuns paradis lumesc. Pân? ?i vorbirile între st?pânul casei si ursita sa, exprimate în blânde t?ceri, priviri, consim?iri si careva gesturi m?runte, îl obliga pe oaspete la plec?ciuni în favoarea Onora?ilor Mun?i Salvatori.
Pus pe picioare, tot mai des ie?ind afar?, Robul urca stânca mai înalt?. Prins în amurg, acolo r?mânea, s? inspire suflul apei, s? p?trund? cereasca bolt?... Iar ziua scria:::


... Soarele sub creasta de apus aluneca,
amurgul m?rii bezna dup? sine îmbia.
Mândra lun?, alt ve?mânt pe ea având,
a câta oar?, m?ri ?i mun?i întunecând,
fasoane, altele, în a ei noapte z?mislea,
mistere-n vechea întunecime stimula...
La poala stîncilor zburlitul ??rm se ogoi,
pe cer, stelu?e Ź– ca nisipul în pustiu,
niciuna s? dea luciul de ieri nu izbuti,
sau Robul vede numai ce e purpuriu.
În miez de noapte, cerul c?ile-?i tras?,
spre lumi dorminde orizonturi aplec?.
Pe bolt?, stele nobile din plin sclipesc,
Pe stânci domne?te calmul p?mântesc...


Dar, ve?nic? împ?r??ia lini?tii nu poate fi.
Cît vise dulci, în case, mai nutresc ?optiri,
Divina Eos Dea, f??urat?-n v?luri purpurii,
divulg? Soarele, tr?gând s?ge?i în ap?, mii.
Docila noapte lunec? în grab? spre apus,
cu neagra-i bezn? adineaori de ner?pus.
Gola?e stânci, strâmtori... ?i verzi coline
cedeaz? ochiului sub luminarea noii zile.
Fresche?a muntelui îmbat? ca ?i floarea...
Sub matinalul orizont persist? Marea
– de barzi plebei în odele dintâi cântat?,
de condeier în versul de amor citat?...
Fugarul Rob, din vârf nu mai pleca.
cu muza peste el, Natura-l genunchia.
F?r? s? vrea, în plin curaj ceva ?optind,
Între P?mânt ?i Cer temeiuri pl?smuind:


O, preafrumoas? Mare!
Azi respiri a nep?sare, m? îmbii la consolare...
Iar când te dezgole?ti sub aura-?i aleas?,
pierd cugetul ?i zbor în regnu-?i de cr?ias?.
O, preadistins? Mare!
În larma Aurorei coronate de titanul Soare,
urzeala dimine?ii zi de zi r?sfa?-a ta favoare.
Vremea uria?i destram?, f?r? a-i strivi,
Tu n-o la?i nici cu speran?a de a te istovi.
Nu mai seac? trupu-?i tandru.., nu ai c?run?it, noi curen?i abund? largul.., iar??i??? ai întinerit.
Îns? firea-?i – azi blajin?, mîine r?v??it?..,
sub roca magmei p?zitoare t?inuit?,
în apele-?i mai clare, astutul de-ar privi,
ceva, din ce-i nutre?te profinzimea, ar ghici.

O, Mare!!!...
Prunce de titani contempl?-n z?c??ie
a ta splendoare-n r?zgâiata volnicie...
Ferice e?ti c? nu ?tii de robie ?i prigoan?,
c? nu tr?ie?ti din a st?pânului poman?...
Albastru-?i azuriu, atât de larg, întins..,
nici de mai marele pe Zei nu e de prins...
Când apele aciuate-?i zac în mâlcomii,
Oglinda ta, din iu?ii zori pân?-n chindii,
celestul vid reflect? în seninu-i animat,
aci-colea plutind un ?oim alene la vânat
asupra cârdului de gâ?te-n ?ipât solidar,
ce-ar sfâ?ia-n buc??i un pr?d?tor avar...

O, Mare!!!..
A ta oglind?, în jarul zilei sau când vrei,
În tot imperiu-?i albastru scap?r? scântei
asemenea unei fecioare în doruri frânt?
în a amorului desf?? blânzit?, împlinit?..,
lucindu-i chipul ziua, la apus de soare..,
?i-n toiul beznei sub ?esut de constelare.

O, Mare!!! În sinea ta, ?i-n sinea de fecioare,
abund? mila timpului de adorat cocoare:
Când mun?ii zac în tihna iminentului destin
iar? umanii, con?tien?i, se reproduc din plin;
Când plâng în stuhuri gâstele cu rare pene,
F?r-a ?ipa, r?mase prad? timpului de mâine.
Când istovitul vânt zurliu e prins între ghe?are,
iar femininul dor dintâi – în mreaja salvatoare;
Când tu î?i legeni Spiritu-n placida st?pânire,
femeia Duhu-?i tempereaz?-n visuri de iubire,
pe nor ca neaua de troian în infinitul cer plutind,
cu Aurora de pov??, menitu-i F?t-Frumos g?sind...


Dar lini?tea nu este împlinita fericire,
necontenite savur?ri incit? mole?ire...
Rebelul Vânt, din borealul cump?t evadat,
în Sud s-a dat, cu tot cu fele?agu-i dezm??at – În cer, pe ape si p?mânt s?ltând Furtuna,
ce nu absolv? favori?i... ?i totu-i e tot una.
Ar câ?tiga (sau nu) p?ciuitoarea Mare,
ar pierde norocitele prin?ese vis?toare,
ceva în a Furtunei prompt? sup?rare,
din somn trezind mamu?i... ?i uragane???
– Mofturi seam?n? al t?u mister, Precist? Mare,
Nazuri (sute) fierb în orizontul purelor fecioare:::
Al t?u capriciu na?te spum? c?tre maluri ?i vapoare,
iar femininul cump?nit morav asalt? ziduri f?r?
de sc?pare...

valeriu danalachi (cantemirdva) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro