proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Într-un sat lini?tit, cu case albastre ?i gr?dini pline de flori timpurii, tr?iau doi fra?i: Daria ?i Luca. Se apropia Pa?tele, iar în aer se sim?ea miros de cozonaci calzi ?i sunet de clopote blânde.

În fiecare an, copiii a?teptau cu ner?bdare aceast? s?rb?toare, nu doar pentru daruri, ci ?i pentru pove?tile spuse de Bunelul Ilie, un b?trân în?elept cu barba alb? ca z?pada ?i ochi ce str?luceau ca stelele.

În seara de dinaintea Pa?telui, dup? ce au vopsit ou?le ?i au aprins lumân?rile, bunelul i-a chemat pe cei doi nepo?i lâng? sob? ?i le-a spus cu glas domol:

— Anul acesta, dac? ve?i închide ochii cu inima deschis?, poate ve?i vedea Iepura?ul de Lumin?. Nu vine oricând, ci doar când sufletul unui copil e curat ?i vis?tor.

Luca a zâmbit neîncrez?tor, dar Daria a p?strat t?cerea, cu inima plin? de speran??.

În noaptea aceea, chiar în visul Dariei, o raz? alb? s-a transformat într-un iepura? cu blan? aurie ?i ochi de ametist.

— Eu sunt Lumin, Iepura?ul de Lumin?, a spus el. Doar copiii cu inima bun? pot ajunge în gr?dina secret? unde se nasc ou?le adev?rate de Pa?te – cele care nu se ciocnesc, ci se ofer?.

— Daria, tu e?ti un copil bun. Ast?zi vei cunoa?te adev?rata magie a s?rb?torii de Pa?ti. Vino, ne a?teapt? aventuri minunate.

Daria, cu ochii mari ?i lumino?i, a f?cut un pas înapoi ?i i-a spus timid iepura?ului:

— Abia a?tept s? intru în lumea magic?, îns? nu pot merge f?r? Luca, fr??iorul meu. E mic ?i nu în?elege toate acestea, de aceea n-a crezut. E prea inocent.

— Nu-?i face griji, a r?spuns Lumin. Uit?-te în spatele t?u.

Fa?a Dariei s-a luminat. Acolo, lâng? stejarul milenar, st?tea Luca, mirat, ne?tiind cum ajunsese acolo.

Lumin i-a luat de mân? pe cei doi fra?i ?i i-a dus într-un t?râm fermecat: o p?dure luminat? de fluturi fosforescen?i, unde ou?le erau din sticl? colorat? ?i fiecare purta un mesaj de iubire, iertare ?i speran??.

— Acestea sunt ou?le ce se nasc din faptele bune ale oamenilor. Dac? le ve?i duce înapoi în lumea voastr?, vor aduce lini?te în suflet ?i vor vindeca triste?ile.

Diminea?a, Daria ?i Luca s-au trezit cu ochii mari ?i zâmbete adânci. Pe masa de Pa?te, printre ou?le vopsite, au g?sit dou? ou? mici, din sticl? colorat?. Nici mama, nici bunelul nu le puseser? acolo.

Bunelul i-a privit cu blânde?e:

— V-a?i întâlnit cu Lumin, nu-i a?a?

Copiii au dat din cap, iar bunelul s-a a?ezat între ei, povestindu-le cu glas cald:

— În aceast? zi sfânt?, ne amintim de cel mai mare dar al iubirii: Iisus Hristos a înviat, pentru ca lumina s? nu piar? niciodat? din lume. El a adus speran?? acolo unde era team?, iertare unde era gre?eal? ?i via?? acolo unde era moarte. A?a cum voi a?i adus ou?le de lumin? din vis, ?i El ne-a l?sat în inimi darul credin?ei.

— Deci… ou?le noastre sunt ?i despre El? întreb? Daria.

— Despre El ?i despre tot ce e bun în lume, r?spunse bunelul. Pa?tele nu e doar o s?rb?toare, e o reamintire c? fiecare inim? poate deveni lumin?.

— Atunci o s? p?str?m lumina asta ?i pentru al?i copii, da? spuse Luca, strângând oul de sticl? la piept.

— Da, dragii mei. Cât timp ve?i crede în ea… nu se va stinge niciodat?.

?i to?i au ?tiut, f?r? s? spun? mai mult, c? magia Pa?telui e o punte între cer ?i p?mânt, între vis ?i credin??, între copil?rie ?i speran??.