proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Timpul trecea mult mai repede, era foarte mult de munc? la depozit, fiind doi gestionari eficien?a muncii noastre a crescut, fiind toamn? to?i clien?ii se gr?beau s?-?i încheie lucr?rile începute, pân? la venirea iernii, perseveram în limita timpului disponibil în c?utarea Doriei, dar f?r? vreun rezultat, f?r? vreo speran??. M? obi?nuiam tot mai mult cu via?a nou? în casa Cleopatrei, eram st?pâni?i de un fel de fericire incomplet?, dar suficient? pentru noi cei atât de neferici?i înainte de întâlnirea noastr?. Singurele atingeri acceptate, de comun acord, erau cele din timpul masajelor pe care ni le ofeream reciproc, aproape în fiecare sear?. Eram relaxa?i, goliciunea aproape complet? a celuilalt, era ?i ea o bucurie a ochiului ?i a palmelor. Sâmb?ta, doar sâmb?ta, dormeam împreun?, întotdeauna în camera ei, dat? fiind generozitatea patului matrimonial, care ne permitea un fel de iubire spiritualizat?, în care ne atingeam doar mâinile, ne jucam cu palmele, pe care le lipeam , stând fa?? în fa??. Când jocul devenea prea înc?rcat, ne întorceam spate în spate, adormind cu greu. Efortul evit?rii trecerii barierei impuse era r?spl?tit de bucuria reu?itei, a doua zi diminea?a, fiecare duminic? fiind început? sub semnul puterii dobândite prin autocontrolul sim?urilor noastre.
La venirea iernii, frigul ?i întunericul m-au f?cut s? renun? cu mai mult? u?urin??, în câte o sear? sau diminea??, la ie?irea în teren, fapt ce mi-a lungit termenul de finalizare a rundei de c?ut?ri început? în plin? var?.
- Bun? seara, buna ?i frumoasa mea doamn?, am rostit, clar ?i r?spicat salutul neconven?ional ?i nemai rostit, pân? atunci, f?r? îns? a-l înso?i cu privirea direct?, în ochi, a?a cum s-ar fi cuvenit.
- Ai terminat cu toate ?colile, vrei s? vorbim? m-a întrebat ea, a?ezându-se, ca de obicei, pe latura mic? a col?arului, întrebarea ei ridicându-mi privirea, pierdut? pân? atunci.
- Da, am nevoie s? vorbesc cu tine, cu mine, s?-mi clarific via?a, cel pu?in pe termen scurt ?i mediu. Pân? în clipa în care am p?r?sit, în seara asta, ultima parcare de lâng? cea de-a douazeci ?i doua ?coal? din lista mea, pân? în acea clip?, am sperat, aveam o credin?? înflorit? într-o speran??, acum, c? totul s-a terminat, din nou m? simt foarte obosit, obosit nu de munc? sau de vârst?, obosit de via??, de e?ecuri ?i neîmpliniri. Iart?-m? c?-?i spun, tocmai ?ie, dar sunt dezorientat în seara asta, noroc c? vine Craciunul ?i-mi voi umple inima cu bucuriile curate pe care mi le aduce aceast? perioad?, ?i norocul meu mai e?ti ?i tu, nu ?tiu pân? când, c? m? simt tare vinovat, uneori, fa?? de tine.
- Te gânde?ti s? pleci acas?? Vrei s? renun?i? Sau ce înseamn? “nu ?tiu pân? când”?
- E?ti foarte atent? la ce spun, te în?eleg, dar nu înseamn? decât c? nu ?tiu cât mai ai tu r?bdare cu mine, c? nici eu nu prea m? mai rabd, m? detest din ce în ce mai des.
- Antoniu, eu nu te-am detestat niciodat?, dar absolut niciodat?, întotdeauna te privesc cu drag, atunci când m? trezesc înaintea ta, deschid încet u?a camerei s? te v?d, dac? am norocul ?i dormi cu fa?a c?tre u??, î?i ?i zâmbesc, când dormim împreun?, m? trezesc noaptea ?i-?i privesc chipul, tot cu drag, când faci socoteli la munc?, chiar ?i o privire fugar? aruncat? c?tre tine, tot plin? de drag este, când plecai s? o cau?i pe Doria, dragul pentru tine se topea la un loc cu grija ?i triste?ea, îmi doream s? o g?se?ti, dar ?i s? te întorci, ?i eu obosesc, am obosit deja, s? te tot împart cu ea, incertitudinea este cea care, la amândoi, deopotriv?, ne face via?a grea.
- Cleopatra, draga mea Cleo, hai s? ne bucur?m de s?rb?torile minunate ce sunt aproape, dup? anul nou, f?r? nicio îndoial? voi ?ti ce am de f?cut, voi face ceea ce va trebui s? fac.
- Eu pot, ?i chiar o voi face, pot s? te a?tept înc? o rund? de c?ut?ri, chiar mai multe, doar s? fii sincer ?i clar în alegerea ta, s? ?tii ce vrei s? faci. M-am tot gândit dac? nu ar trebui s? renun?i la aceast? metod? de c?utare, eroic? ?i solitar?, s? încerc?m, cu prietenii ce-i am eu sau fratele meu, s? ajungem la identitatea adevarat? a Doriei, pe alte c?i, mai simple ?i mai rapide, s? investig?m lumea dasc?lilor din ora?, chiar din?untrul ei, s? g?sim o profesoar? sau un profesor, care, eventual, pornind de la minimul de informa?ii ce-l ai, s? o cunoasc?, sau, chiar de la “Eviden?a popula?iei”, nu cred c? fratele meu nu cunoa?te pe cineva care s? ne permit? accesul la baza lor de date.
- Exclus, absolut exclus, dac? voiam a?a ceva, te rugam eu, orice ac?iune pe alt? cale decât cea aleas? de mine, ar degenera într-o agresiune, ?i, în cazul în care a? g?si-o, ?i ea ar ?ti cum am g?sit-o, m-ar urî atât de tare, c? nu a? mai avea nici o ?ans?. Ar fi ca ?i cum a? fi g?sit-o cu poli?ia, ca pe o infractoare. O cunosc bine pe Doria, si ea se ascunde atât de tare, î?i ascunde atât de mult rela?ia cu mine, pe de alt? parte, oamenii nu sunt discre?i, aparent to?i sunt de încredere, dar, dup? încheierea întrevederii, în secunda urm?toare, deja bârfesc, î?i sun? un prieten sau o prieten?, s? le spun? c? un nebun de departe caut? o profesoar?, o caut? pe ea, pe Doria, în cazul în care ar cunoa?te-o. Doria nu mi-ar ierta niciodat?, chiar ?i dac? o singur? persoan? din anturajul ei ar cunoa?te rela?ia aceasta îndelungat? cu mine. ?i nici eu nu mi-a? ierta-o, dac? a? rata întâlnirea cu ea, ac?ionând în acest fel, stârnind o reac?ie negativ?. Imagineaz?-?i c? o întâlnesc, o v?d, mai bine spus, într-o parcare, zâmbind, fericit?, la bra?ul unui tân?r de vreo patruzeci de ani, nu cred cu adev?rat în acest scenariu, dar cât de ridicol ar fi s? aflu acest lucru, de necrezut, tocmai de la o prieten? de-a ei. Las? lucrurile a?a cum sunt, în câteva zile î?i voi spune ce am hot?rât, ?i decizia va fi una în?eleapt?, sper…
Nu a fost brad mai frumos, ?i cozonaci mai crescu?i în toat? Hunedoara, cu atâta bucurie ?i pasiune le-am f?cut pe amîndou?, de fapt toate preg?tirile pentru Cr?ciun, încât totul a ie?it perfect. Depozitul s-a închis cu dou? zile înainte de Cr?ciun, urmând a se redeschide dup? dou? s?pt?mâni, în ianuarie. Ne-am retras acas? la Cleopatra, „mereu când spuneam casa ta, ai o cas? frumoas?” se uita piezi? la mine, nu puteam s? spun casa noastr?, înc? nu puteam spune a?a, nu sim?eam apartenen?a la acel loc, mai degrab? m? sim?eam inclus, apar?inând, gr?dinii Doriei, loc pe care, de?i nu-l ?tiam decât din cele câteva poze, îl adoptasem în a?a mare m?sur?, încât m? sim?eam ca f?când parte din el, îmi imaginasem casa ei de la ?ar?, de nenum?rate ori, ?i pe interior, cu toate c? în poze v?zusem doar exteriorul, m? vedeam intrând pe u?? cu bra?ul plin de lemne, deschizând u?a sobei de teracot? din dormitor, apoi umplând ?i soba de tuci din buc?t?rie, toate astea f?cute singur, pe Doria neputând nici m?car o dat? s? o includ în reveriile mele, legate de c?su?a ei de la ?ar?.
Fericirea Cleopatrei era molipsitoare, nici eu nu eram mereu trist, m? bucuram de frumuse?ea bradului, colindele vibrau în aer, mânc?rurile de s?rb?toare ne-au umplut masa cu mult înainte de Cr?ciun, înainte cu dou? zile am ie?it în ora? s?-mi cump?r costum ?i papion, voia Cleopatra s? fim impecabili în seara de Cr?ciun, a preg?tit o mas? regeasc?, nu lipseau nici lumân?rile, s-a îmbr?cat într-o rochie lung? pân? în p?mânt, foarte bogat?, croial? de epoc?, ce-i punea în valoare talia minunat??i ?oldurile generoase, ?i-a prins p?rul bogat într-o plas? neagr? care echilibra ro?ul aprins al p?rului ?i ro?ul bordeaux al rochiei, ?i-a ascuns pistruii nenum?ra?i ?i s-a machiat cu delicate?e, l?sând doar bucuria ei nem?rginit? s? r?zbat? prin ochii încerc?na?i, dar ferici?i.
- Î?i mul?umesc frumoasa mea Cleopatra pentru alegerea ta de a fi doar noi doi, i-am spus, spre diminea??, obosit de alcool, mâncare ?i dans.
- Î?i mul?umesc frumosule domn pentru în?elepciune, si pentru bun?tatea ta de a fi r?mas cu mine, doar cu mine, în aceast? minunat? noapte!
Am îmbr??i?at-o cu drag, în?elegând aluzia ei subtil? la binefac?toarea absen?? a Doriei în gesturile ?i privirile mele. Mereu îmi fugea gândul la Doria, ?i uneori nu m? scutea de comentarii.
De anul nou, la o s?pt?m?n? dup? Cr?ciun, am hot?rât s? r?mânem, le fel, doar noi doi, ne eram de ajuns unul altuia, surpriza ce mi-a f?cut-o, avea s?-mi arate cât de minunat? putea s? fie, cât? libertate a gândurilor i se declan?ase, în ciuda multelor bariere, pe care, inteligent ?i surprinz?tor, le-a trecut f?r? nici o ezitare. Eu m-am îmbr?cat în acela?i costum de la Cr?ciun, ea ap?rând din camer?, într-o rochie scurt?, mai sus de genunchi, suficient de sus, încât bog??ia coapselor s? estompeze impresia creat? de imperfec?iunea picioarelor de la genunchi în jos. Croiala lejer?, nemulat? pe trup,l?sa s? se vad? superba ei talie, subliniat? de boga?ia ?oldurilor ?i a coapselor, totul creat în dantel? neagr? de mare fine?e, cu ochiuri mici, aplicat? peste m?tase de culoarea piersicii coapte, sub boga?ia incredibil? a parului ei ro?u, proasp?t sp?lat.
- Cât e?ti de frumoas?!
- Tu, doar tu ai reu?it s? d?râmi toate zidurile care m? strângeau ?i-mi luau lumina. Atât de liber? n-am fost niciodat?, în toat? via?a mea.
Spre diminea??, acelea?i priviri t?cute, acelea?i atingeri ale palmelor, ca într-un joc al copiilor, apoi somnul, dup? ce, doar eu m-am întors cu spatele la ea. La început, când dormeam împreun?, dup? jocul în care cel mult ne încle?tam degetele întrep?trunse, ne întorceam amandoi, spate în spate, pentru a adormi. Cu timpul, ea nu se mai întorcea, voind s? m? mai priveasc?, pân? ce adormea.
- Nu o mai caut pe Doria la ?coli, renun? la c?ut?rile de diminea??, voi c?uta cu maxim? aten?ie doar ma?ina în toate parc?rile din ora?, i-am spus în ultima zi de vacan??, vom merge în fiecare sear? într-o plimbare pe jos, dac? mai vrei s? m? înso?e?ti.
- De dragul mi?c?rii, uneori, voi veni cu tine, dar spaimele acelea de la început nu le mai am, ?tiu c? te întorci acas?...