proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Am plecat în grab?, la intrarea pe balcon am observat o foarfec? mare de t?iat sârm? ag??at? într-un cui gros b?tut într-o cr?p?tur? din stânc?, foarfec? pe care nu o observasem la venire, ?ansa s? verific câteva ipoteze m-a f?cut s? alerg c?tre casa lui ?tefan, u?a era descuiat?, am trecut prin buc?t?rie în vitez?, am împins cu for?? patul c?tre geam, am rulat u?a articulat? a beciului, am coborât câteva trepte pe scara de lemn, am rotit ?i întrerup?torul de pe piciorul patului, aprinzând lumina ?i coborând ner?bd?tor în loca?ul care v?zuse, potrivit spuselor sinuciga?ului, minunata comoar?.
În beci era curat, o cur??enie total?, niciun butoi, legum?, sau damigian?, nimic din cele care se p?streaz?, îndeob?te în pivni?e. Un beci uscat, curat ?i gol. Am cioc?nit la repezeal? pere?ii, cu pumnul strâns, apoi cu inelarul mânii drepte, niciun sunet gol, care s? stârneasc? întreb?ri.
M? l?murisem într-o oarecare m?sur?, cuf?rul nu era acolo, am ie?it din subsol, am stins lumina, l?sând ?i u?a rabatabil?, peste care am tras, la loc, patul. În ultimul moment, înainte de a ie?i din camer?, am deschis u?a ?ifonierului, deprins cu folosirea acestui spa?iu drept ascunz?toare, din experien?? personal?. Am scos în mare grab? cuf?rul gol de sub cele câteva haine, l-am dus la fel de repede ?i l-am ascuns în portbagajul ma?inii, pentru a nu mai stârni întreb?ri în rândul celor care, cândva, vor vrea s? cerceteze misterioasa dispari?ie a c?lug?rului din c?su?a de sub cetatea domnitorului Petru Rare?. Am c?utat la repezeal? prin mobilierul din buc?t?rie, apoi în dosul casei, neg?sind rucsacul, un rucsac mare în stare s? sus?in? dou?zeci ?i dou? de kilograme.
Era deja înserat de-a binelea când a ajuns Iuliana, c?rase cu ea foarfeca aceea mare ?i grea, probabil voia s? ?tearg? urmele, st?team pe pragul casei, m-am ferit din calea ei, a intrat în buc?t?rie, a trecut dincolo, a aruncat o privire, revenind în curte ?i încuind u?a, apoi, cu un aer sfâr?it, de cap?t de lume, mi-a spus:
- Putem s? mergem, dac? vrei...
Am întors ma?ina mergând foarte încet, am intrat în drumul asfaltat, dup? o sut? de metri, mi-am întors privirea spre dreapta, eram în ultimul loc din care se mai vedea casa pustnicului, locul din care, cu mult timp în urm? am v?zut pentru prima dat? la un loc, cerbul, caprele ?i îmblânzitorul lor. Am oprit ie?ind din ma?in?, doar eu am ie?it, cerbul intrase in b?t?tura casei adulmecând aerul cu n?ri frem?tânde, au ap?rut ?i caprele un pic mai târziu, se uitau c?tre u?a casei, ?tiau sau doar sim?eau ceva, am imitat un fluierat de pas?re, instantaneu toate patru fiin?ele s-au întors c?tre mine f?r? s? fug?, nu ?tiu dac? m? vedea, dar cerbul se uita exact c?tre mine, a? fi vrut s? merg c?tre el, mi-a? fi dorit s?-i pot atinge coarnele, ?tiam c? la primul pas ar fi fugit, m? am?geam cu prietenia lui de la distan??, m-am mi?cat, mergând cu spatele catre ma?in?, am urcat spunându-mi mie ?i cerbului, doar mie ?i lui:

?i-a l?sat coarnele în p?mânt, a mugit scurt, cele patru capre au ap?rut grupate în jurul lui, nu sim?eam niciun pic de team?, doar pre?uire.
Tot drumul pân? acas? am t?cut amândoi, am privit de câteva ori în oglind?, Iuliana ?inea ochii închi?i, am oprit ma?ina între case, voiam s? deschid poarta s? parchez ma?ina cu spatele în curte, Iuliana a coborât strigând-o pe Sofia care a venit cu cheia, au pornit c?tre cas?, Iuliana s-a întors din u?? salutându-m? cu voce abia auzit?:
- Noapte bun?, Cristian!
- Noapte bun? Iuliana, somn bun mi?u?c?!
- Noapte bun? nene Cristian!
Nu am v?zut nicio mi?care nici a doua ?i nici a treia zi, era o lini?te deplin?, în prima sear? nici m?car lumina nu s-a aprins, mi-am spus c? Iuliana boce?te de ochii lumii ?i nu-i d? voie micu?ei s? aprind? becul, în diminea?a urm?toare m-am trezit devreme, nici atunci nu s-a aprins lumina, abia în seara celei de doua zile am v?zut lumin? în casa din sus de mine. Un pic mai târziu s-a pornit ?i televizorul, ie?eam din când în când privind c?tre ferestrele lor, pân? ce, pe la unsprezece noaptea toate luminile erau stinse.
Nu voiam s? fac niciun pas în via?a Iulianei, a?teptam s?-i v?d reac?ia dup? dispari?ia lui ?tefan, au mai trecut câteva zile f?r? s? dau ochii cu ea, în prima duminic? ce a urmat pr?bu?irii muntelui, pe la trei dup? amiaz?, m-am pomenit cu Iuliana ?i cu Sofia în cas?, st?team tol?nit pe canapea, m? uitam la televizor, am tres?rit la b?taia în u??, pân? s? r?spund, Sofia era deja în cas?, fericit? c? m? vede, sim?indu-se ca la ea acas?.
- Pofti?i, intra?i, ierta?i-mi mole?eala, a?a p??esc duminica dup? amiaz?, nici nu dorm, dar îmi este ?i lene s? fac altceva, s? merg dup? ciuperci sau la crâ?m? la bere, prefer s? dormitez ca o legum?. M? bucur c? a?i venit, este prima vizit? pe care mi-o face?i împreun?, ?i f?r? motive speciale.
- Ai dreptate, ?i nu ai, ni?te motive foarte speciale m? determin? s? vin acum, aici, mi-a vorbit Iuliana, evitându-mi privirea.
- M? sperii, dar nu v?d ce r?u mai mare decât ce s-a întâmplat, s-ar putea petrece.
- A?a-i, nu-i la fel, doar c? se schimb? mult lucrurile. Cristiane, a-nceput Iuliana, a?ezându-se pe scaunul pe care i-l împinsesem înspre ea, în vreme ce Sofia se a?ezase lâng? mine pe canapea, tu ?tii c? eu am venit aici, în Ardeal, în satul ?sta coco?at pe deal, chemat de omul meu, ?tefan, venit cu câ?iva ani înainte, care m-a adus dup? el, apoi, venind vârsta ?colii, am adus-o ?i pe Sofia. ?tii multe despre mine, despre noi, ?i tocmai de aceea vei în?elege de ce vreau s? plec, nimic nu m? mai ?ine aici, alergând zilnic la ora? pentru un salar modest. În câteva zile plec în Muntenia la casa p?rinteasc?, merg la mama ?i la fiica mea cea mic?, Raluca m? va avea lâng? ea, va cre?te cu mam? lânga ea, aveai dreptate spunând c? înstr?inarea se produce mai repede ?i mai u?or decât apropierea, abia a?tept s?-mi iau copila în bra?e, apoi s? o a?ez în c?rucior plimbând-o pe malul Arge?ului.
O priveam împietrit, ?i cu toate c? era varianta cea mai fireasc? pentru ele, la trei zile dup? dispari?ia lui ?tefan, nu m? gândisem c? asta va urma, surprinderea mea fiind evident?.
- Dar ce ai vrea Cristiane, s? stau în cocioaba asta, sau în casa aceea bântuit?? Mi-a ajuns cât m-am ascuns de lume, s? nu m? ?tie cu adev?rat, s? nu m? b?nuiasc?, nici nu puteam s? le spun nimic despre mine, nu mai pot, nu mai vreau s? m? ascund de nimeni, niciodat?! Cât mai tr?ie?te mama, m? va ajuta s?-mi cresc fetele, voi munci undeva aproape de cas?, vreau doar s?-mi cresc cu dragoste copilele.
- Am în?eles, Iuliana, ai dreptate, este cel mai bun lucru pentru voi. Ce vrei s? faci cu casa ?i gr?dina, asta în care tr?ie?ti acum, ce faci cu casa lui ?tefan, a cui este , pe numele cui este înregistrat?, dac? este întabulat??
- La toate m-am gîndit Cristian, de dou? zile, bolind în pat, mintea mi s-a plimbat peste tot, casa mea, daca e?ti de acord, mi-o vei vinde tu, î?i voi face o împuternicire la notar, ?i contra unui procent din sum? po?i s? o vinzi oricui, dac?-?i place ca vecin. Casa de sub cetate era pe ?tefan, a l?sat-o prin dona?ie m?n?stirii care se va în?l?a în câ?iva ani, în aceste locuri sfinte. În dup?-miaza în care m-a chemat la notar s?-?i încheie testamentul, a cerut redactarea unei fraze care l-a uimit pe notar, pe care doar eu o în?elegeam, l?sa mo?tenire, în caz de deces sau dispari?ie, toat? comoara descoperit? între stânci, domnitorului Petru Rare?, domn al Moldovei, fiu ?i urma? al lui ?tefan cel Mare ?i Sfânt. Cred c? dorea s? autentifice, într-un fel, loialitatea lui fa?? de domnitor, s?-?i dovedeasc? lui însu?i ?i celorlal?i c? este un slujitor credincios pân? la moarte.
- E-n regul?, î?i scriu num?rul meu, dup? ce ajungi acas? sigur î?i vei cump?ra un telefon, sun?-m? dac? vrei, s? ?inem leg?tura, s? te pot anun?a dac? voi vinde casa ?i gr?dina.