proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Era una dintre acele femei care mai întâi tr?gea ?i abia apoi întreba, o femeie de caracter tumultos ca o cataract? amazonian?. Tocurile ame?itoare ale pantofilor ei din piele de anacond? str?pungeau, cu stil ?i nerv, chiar ?i granitul trotuarelor de la periferie, trotuare pe care pân? ?i mafia c?lca tremurând ?i înarmat? pân?-n din?i. Dar ea nu, ea str?b?tea senin? ?i sexy trotuare de risc maxim, traversa zâmbind str?zi cu indice ridicat de mortalitate la vân?toare de indivizi ce f?cuser? s? tremure guverne ?i s? se închid? b?nci peste noapte. ?oldurile ei, acoperite întotdeauna de rochii mai strâmte decât un ?treang înving?tor, rulau în mi?c?ri de tamburi sc?pa?i de sub control ai unei ma?in?rii nem?e?ti create s? distrug? sim?uri, anesteziind priviri cu subîn?eles ?i dejucând tentative de asasinat abia n?scute din invidie, din pofte, din necesitate ?i frustrare. Adjectivul ei nu era “frumoas?”; calitatea ei de baz? nu era echilibrul iar numele ei nu era banalul. Spectaculoas?, z?p?citoare ?i fatal? înc? de la prima vedere, Zuza diseca existen?e masculine dintr-o clipire, manipula destine printr-un simplu ?uguiat de buze, recicla caractere amare din decolteu ?i le concretiza suspine celor din preajm?, femei sau b?rba?i, cu o simpl? silab?, cu un pas, o mi?care de um?r gol sau cu o unduire de bucl?. Zuza era zei?a metropolei f?r? s?-?i propun?. Olimpul ei erau min?ile date peste cap ale celor ce o cuno?teau iar minunile ce d?deau corp legendei sale erau inimile vr?jite ale tuturor fiin?elor bipede pe o raz? de cincisprezece cartiere cu mahalalele lor cu tot. Zuza era procuror-?ef cu birou în strad?, aprig justi?iar cu ve?nice ore suplimentare în p?catul poli?ienesc al gloan?elor, detectiv hormonal ?i c?l?u sub acoperire de lux. Nu-i rezista caz, nu exista proscris f?r? pedeaps? ?i nici fugar f?r? linie de sosire în ghearele ei în permanen?? mirosind a praf de pu?c?. Închisorile gemeau de lichele ?i asasini datorit? ei, proxene?ii da?i în urm?rire interna?ional? î?i luaser? t?lp??i?a spre orizonturi f?r? capcane sexy ?i nemiloase, rechinii financiari se pensionaser? ori se aruncaser? de la etaj, albi de fric? iar corup?ia p?r?sise birourile blocurilor de sticl? ale politicii de teama celui mai celebru ruj al legii ?i a celui mai letal parfum al r?zbun?rii. Ora?ul devenise leag?n de îngeri, gr?din? de heruvimi ?i sanatoriu de serafimi asista?i în extaz de sânziene ?i elfi deghiza?i în cet??eni obi?nui?i, mândri de urbe, de procurorul-?ef al ei, de ?ans? ?i de pacea local? la care nu mai speraser?. ?i toate astea, spune cronicarul, construite pe altarul frumuse?ii feminine care într-o zi, nu cu mult timp în urm?, se hot?râse s? studieze Dreptul Magna Cum Laude dar ?i sl?biciunea atotcuprinz?toare, nemuritoare ?i f?r? de cusur a b?rba?ilor.