proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Luptând


-Face?i loc, face?i loc, v? rog! Meersii! Generalul Bolgiu trece ca o ghiulea prin mul?ime, tr?gând dup? dânsul pe so?ia sa. Ingrid, o frumuse?e, jum?tate românc?, jum?tate-nem?oaic?, se ?ine dup? el ca un copil mic.
-Mai u?or, domne, ce te-mpingi a?a?
-Mai u?or? Bolgiu se opri brusc, c?ci corpul îl împingea în fa??. A?a vorbe?ti tu cu mine? Poate vrei s? te dau pe mâna poli?iei! Bolgiu încrunt? sprâncenele. Oamenii întoarser? capetele precum o turm? de oi atunci când lupul fl?mând se repede spre ele. Din biseric?, glasul infidel ?i gr?bit al preotului:” Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a ar?tat în vis un înger al Domnului ?i i-a zis:” Binecuvântat? e?ti tu între femei ?i binecuvântat este rodul pântecelui t?u !”
- Pe cine s? dai tu pe mâna poli?iei? M-ai v?zut fraier ?i m? iei la mi?to?…Omule?ul mic, îmbr?cat în haine gri, pantaloni de stof? groas? cu p?tr??ele, mâneci lungi, se s?lt? pe vârfuri amenin??tor. Bolgiu, uimit, se d?du un pas înapoi. Privea în jur, ar fi vrut s? izbucneasc? în râs, se ?tia puternic, cu must??ile imense ?i parfumate, cu care ame?ea femeile, comandase o unitate militar?, când sunau telefoanele altcineva r?spundea, nu el, în nici un caz el, ci aghiotantul, Bolgiu era convins c? soldatul acela tân?r cu musta?a sub?ire ?i tu?at? intens cu negru, printre firele careia se vedeau co?uri mici ?i albe, nu ar fi fost în stare de altceva ?i nici n-ar fi trebuit, îl ?tia acolo, când venea la unitate în fiecare diminea??, îi gâdila auzul plesnitura gleznelor „tr?i?i”, credea c? aghiotantul numai asta f?cea, trebuia s? r?spund? la telefon, a?a cum el trebuia s? doarm? o or? în fiecare dup?-amiaz?, dup? ce mânca, a?a cum credea c? armat? f?r? biseric? nu se poate, nici stat f?r? pre?edinte, femeie f?r? s? fac? ciorb? ?i sarmale, Isus f?r? tr?darea lui Iuda, ?i sim?ea c? îi înghea?? sângele în el, îl sim?ea cum se coaguleaz? de frig ?i de spaim? la gândul ?sta, cum se lipe?te tare de pere?ii venelor. Dac? într-o zi ar fi deschis u?a biroului ?i soldatul n-ar fi ?â?nit de pe scaun, în pozitie de drep?i, înlemnind ?i tremurând, dac? acest soldat n-ar fi pus el mâna pe receptor în locul lui, atunci to?i popii ar fi p?r?sit armata ?i s-ar fi c?lug?rit, lucru infinit mai grav decât dac? s-ar fi angajat ca func?ionari, pre?edintele ar fi demisionat, sinucigându-se prin spânzurare, dup? o dezam?gire sentimental?, so?ia sa ar fi dat de p?mânt cu toate oalele ?i tacâmurile, buc?t?ria ar fi transformat-o într-un bar, a?a cum î?i doresc familiile cosmopolite din Bucure?tiul secolului XXI, ?i l-ar fi târât pe general prin restaurante sau, ?i mai r?u, prin fast-food-urile arhipline de curve, pe?ti, homosexuali, femei trecute de 30 de ani, pline de bani ?i de neîmpliniri sexualo-sentimentalo-religioase, ho?i de ora?, trafican?i de droguri ?i odrasle de bani gata, ace?tia din urm? constituind tagma nenum?rat? a elevilor de liceu, zgomoto?i ?i imprevizibili. Bolgiu sim?i o c?ldur? puternic? în piept, insuportabil?, ?i sangele i se ridic? în obraji. Mul?imea se strângea în jurul celor trei ca un la?, din ce în ce mai tare.
- Te rog frumos, ai grij? cum vorbe?ti! Cum po?i s?-?i permi?i? E?ti un nimeni! Eu am luptat pe front, am decora?ii acas?! Vecinii m? cunosc, to?i! Nevast?-mea m? respect?! Cum arat?, m?, nevast?-ta? ?i câ?i bani cheltui tu cu ea pe lun?? To?i vecinii m? cunosc! ?i, pân’ la urm?, habar-n-ai ce-i aia via??! Ai f?cut armata? ?tii cum e s? comanzi o unitate militar?? Ascult?, b?i, fraiere- spuse Bolgiu, aproape ?optit, sc?rpinându-se la nas- ia f? tu pa?i!! Uit?-te la tine ce pantaloni ai! Vai de capul t?u!...Cât ai dat pe ei? Ai venit la biseric?? Foarte bine! P?streaz? lini?tea! Aici se petrec lucruri sfinte, Dumnezeu cere respect, trebuie s?-l cinste?ti! Sau tu nici m?car nu crezi în Dumnezeu? La ce comportare ai, e clar c? nu…Cred c? e?ti ?i beat pe deasupra! Da, e clar! Ai ochii ro?ii! Duhne?ti! Uita?i-v?, v? rog, se adres? el mul?imii din ce în ce mai amuzate, cum se clatin?! Într-adev?r, Marin, de cum începuse generalul s? vorbeasc?, se mi?ca ciudat, stând în acela?i loc, ca o leg?nare de pe un picior pe altul.
- Gata, am terminat ! Te iert de data asta, da’ s? nu se mai întâmple! Ingrid, ro?ie de emo?ie ?i de fericire, î?i strângea b?rbatul de bra? ?i se lipea de el, cu sânii ei tari, ce p?reau negri din cauza voalului sub?ire al rochiei. Din primele clipe Marin îi observase (paznicul de fabric? Marin st?tea l?ng? biseric? sau, mai bine zis, în fa?a ei, în mijlocul oamenilor, sem?na cu o broasc? într-o g?leat? peste care toarn? cineva ap? neagr?) ?i doamna cu pantofi vi?inii si înal?i, cu toc ascu?it, strâns? în haine u?oare ?i moi, î?i înfipsese ochii în ochii lui, mici ?i ?ire?i, cum i se p?rea ei c? sunt. Ea avea, oridecâteori vorbea b?rbatu-s?u, o nervozitate trezit? subit, aproape instinctual, de care nu putea sc?pa: piciorul drept îi tremur? repede, scurt, ca o zbatere de aripi de colibri, ezitant?, infinit?, plutind invizibil?, o clip? chiar se în?l?? de la p?mânt, picioarele ei erau dou? aripi, paznicul de fabric? Marin o privi înlemnit, cu respira?ia t?iat? între chinuitoare b?t?i de inim?, Ingrid se desprinsese de p?mânt cu picioarele ei-aripi, minuscule, fragile, multicolore, atunci el, de spaim?, v?zând-o apropiindu-se f?r? s? depun? vreun efort, cu gura rânjit?, soioas?, întredeschis?, apuc? crucea ?i Ingrid ?ip?, mu?cându-?i buzele de frica prea marii pl?ceri de a-l ?intui, puternic?, la p?mânt, cu piciorul ei oprit din zbor, fâlfâind înc?... Femeia-vultur î?i doborâse prada, satisf?cut?, de?i nu avea pui, sau cu atât mai mult, era totu?i, instinctul viitoarei mame? sau era pl?cerea puterii? erau amândou? la un loc, rânjind pr?zii. Marin se zb?tea jos, în praf, femeia se lini?ti, amintindu-?i c? scena asta era, de fapt, Ispita Sfântului Anton. Tabloul dementului spaniol cu must??ile în furculi?? îl ?tia de mic?, de când dulcea ei mam? o c?ra prin muzee cu for?a. Ingrid se ag??a de ea a?a cum por?i o scam? pe suprafa?a fustei negre, femeia se surprindea în oglinzile magazinelor ?i voia s? se scuture pentru c? acea pat? alb? o f?cea prea con?tient? de frumuse?ea ei, e prea mult, î?i zicea, ?i-ar fi vrut sa-si ascund? fa?a în pieptul umflat de emo?ie. Din când în când, Ingrid se ag??a, f?r? veste, mai puternic, de maic?-sa, cu amândou? mâinile, ?i o ?inea strâns cu cle?ti?orii ei de crab, se atârna de fusta imens?, ?inând-o cu toat? palma, ca pe o perdea groas? de catifea, când trecea prin fa?a imenselor rafturi cu p?pu?i ?i vedea femeile ?i b?rba?ii elegan?i sorbind-o din ochi, o s?geta, zguduindu-i trupul copt, un râs nervos, for?a lui îi întuneca vederea cu nesiguran?a de mla?tin? verzui-închis?. Ingrid ?tia c? atunci atinge poarta basmelor ?i o poate deschide cu un simplu zâmbet, dar ea voia s?-i pedepseasc? pe oameni ?i pe loc se încrunta ?i se atârna mai tare de maic?-sa, pentru a alunga fericirea ?i a amâna-o. Cele dou? cozi de pe spatele ei, grele ?i aurite, ce leneveau râzând trec?torilor hipnotiza?i de admirabila apari?ie, treceau prin aer ca prin vat?, f?cându-l mai greu, mai apos, precum verii, spre sfâr?it, i se apleac? de propria-i sexualitate îmbel?ugat?.
-Nu-mi ajunge cât m-a b?tut Dumnezeu, c? sunt s?rac? De ce-mi vorbi?i a?a? La dracu cu voi, cu voi to?i! Scuip? spre p?mânt, aluatul era alb, ?â?nind, str?luci în aer, ca o s?geat? de sticl?, se înfipse în gheata generalului. O clip?, larma de voci încet?. Din biseric? nu se mai auzea nimic, sala se pustiise, oamenii împietriser? sau chiar erau de piatr?, de mult? vreme nu mai aveai timp s? te întristezi pentru acest fapt evident, vântul ce pân? mai atunci împiedicase ciorile s?-?i g?seasc? un loc pe crengile copacilor, îl surprindeai în aer gros, înec?cios, se ardeau undeva frunzele ve?tejite? Nu, nu se ardeau, era var?, dar vântul imobil se înc?p??âna s? lâncezeasc?, î?i intra, ca praful str?zilor caniculare de dup?-amiaz?, în gât ?i în pl?mâni, când îl respirai, nu mai puteai rosti nici un cuvânt, poate doar s? schi?ezi un gest, nici m?car atât. La un moment dat, un câine lung, interminabil ca o conduct?, trecu strada privind spre trec?torii ce dintr-odat? au devenit indiferen?i ?i-n orice caz, apatici. Acum c?scau, acum se sc?rpinau prin te miri ce locuri, acum râgâiau, privind de departe, mirat, le vedeai gurile deschizându-se de parc? inghiteau oua, în acest timp cl?tinându-se pe picioroange sub?iri. Se auzi un zgomot infernal, o izbitur? de table, c?nd to?i întoarser? capetele, era prea târziu: victimele din cele 2 ma?ini erau storcite ?i ie?ite prin parbriz, cu mâinile sf?rtecate si calota cranian? asemeni unui pepene sc?pat din mân? de c?tre un pensionar suferind de parez?. Dar vraja persista, de?i era soare, sau cu atât mai mult. Domnul Zbrrr -un nume comun- se repezi primul la locul accidentului, b?l?b?nindu-se pe nesuferitele de picioroange, f?r? s? le mi?te din genunchi, mai precis, f?r? s? îndoaie genunchii, cu mâinile ridicate la 90 de grade, formând un p?trat de fiecare parte a um?rului, cu capul ?i cu restul mâinii strâmbate din cot, cum ies clovnii pe muzic?, în aren?, la începutul spectacolului. Ajuns lâng? una dintre ma?ini, un Mercedes model 2002, negru, care, în ciuda faimei de ma?in? nem?easc?, se cam pocise( adev?rul e c? se strâmbase bini?or), se opri brusc în aceea?i pozi?ie. În dreptul celui care conducea, geamul din fa?? spart ?i împr??tiat pe capot? de-abia se mai ?inea în câteva franjuri. ?oferul, îmbr?cat impecabil, st?tea într-o pozi?ie clar?, aplecat peste volan, de parca înota craul. Doar capul, din cauza coloanei fracturate, avea o pozi?ie nefireasc?, cu gâtul alungit oarecum, pu?in ie?it prin parbriz, paralel cu mâna dreapt?. Gemea la r?stimpuri, mai tr?gea câte o înjur?tur?, se lini?tea pentru câteva momente, clipind de parc? nimic nu s-ar fi întâmplat, plesc?indu-?i gura uscat? ?i cerând ap?. Domnul Zbrrr î?i coborî mâinile, le a?ez? pe burta proeminent? ?i se puse pe urlat, cu ochii la femeia pocit? din cealalt? ma?in?. Se potoli repede, observând diferen?a dintre victime: doamna respectiv? murise probabil ?i, pe deasupra, avusese nenorocul s? i se crape capul pân? la apari?ia creierului ca un miez ro?u cu semin?e. Nemaiputând rezista, domnul Zbrrr, jucându-se cu mânerul umbrelei,- pentru c? avea ?i umbrel?- flirta, apoi spuse ?oferului:
-M? scuza?i c? v? deranjez, o cunoa?te?i? ?i ar?t? spre femeie.
-Auuu!!! gemu celalalt. Ajutor!!! Ajuta?i-m? dracului odat?, nu mai sta?i a?a, ca la teatru!!!
-Am o întrebare: dac? o cunoa?te?i, pute?i s?-mi spune?i cât a dat pe kil?
-Pe ce kil, domne, pe ce kil? Aoleu, ?sta e nebun, spuse ?oferul, ?i î?i a?ez? mai bine capul pe mâna dreapt?, ca ?i cum s-ar fi preg?tit de culcare. Apoi se r??oi spre domnul cu umbrela:
-Cred c? mi-am rupt coloana de la ceaf?! Am dureri groaznice! Ajuta?i-m?, domnule, c? v?d c? pe ceilal?i nici nu-i intereseaz?. Se ceart? acolo sau nu ?tiu ce dracului fac!
-Cât a dat pe kil, cât a dat pe kil? repeta Zbrrr, sacadat ?i f?r? intona?ie, cu ochii ie?i?i din orbite.
-Ce kil, domne, ce kil? M-ai înnebunit!!!
-Pe kilul de pepene! Arat? foarte bine! Frumos exemplar! P?cat de el c? s-a spart! E copt bine de tot! Cred c? are un guuust!!! Mmm!!! Miere, nu altceva! A?a sunt pepenii ??tia turce?ti, când se coc, ?i dac? prinzi soiul bun, faci de gard? la W.C.
?oferul se plictisise s? stea în pozi?ia aia ?i s?-i asculte celuilalt balivernele, ar fi fumat o ?igar?, nu e mare lucru c? mi-am rupt coloana, î?i spunea, când o veni salvarea? Dac? mai zac mult pe-aici, te pomene?ti c? o s? fie prea tîrziu ?i r?mân paralizat pe via??. Gata cu fotbalu’ si sexu, adio plimb?ri prin fa?a blocului sau condusul ma?inii, nici pân? la loto s? bag ni?te numere n-o s? mai pot s? merg. Da’ pân? la urm? nu mi-e mie de salvare. Când vine poli?ia s? investigheze, aia e întrebarea! Dac? scap de aici, o s? m? pun? ?eful s?-i pl?tesc pagubele, o s? zic? c? io’ am fost de vin?, de-al dracului ce e, o s? se fac? c? asigurarea nici nu exist?, c? a expirat. Bara de protec?ie, t?bl?ria pe fa??, aripile, farurile, parbrizul, toate astea fac cam o sut? de milioane, dac? nu ?i mai mult. De unde dau atâ?ia bani? Peste o lun? e nunta lu fi-miu ?la mare! Îi trebuie bani serio?i! N-are nici costum, nici pantofi! Tacâmurile la restaurant trebuie ?i ele pl?tite, benzina, dup? aia unde îi culc pe nunta?i! Ehee, nu-i a?a simplu! ?oferul medita cu capul culcat pe mâna dreapt? ca ?i cum ar fi t?iat apa la ?trand, domnul Zbrrr se aplecase din mijloc, f?r? s?-?i îndoaie genunchii, spre craniul deflorat ?i imens al femeii, î?i furi?a degetele fine ?i albe, ca ?i cum ar fi servit cine ?tie ce aperitive rafinate la o petrecere de bog?ta?i, prin cr?p?tura spectaculoas? cu marginile rozalii, prindea u?or creierul tare-gelatinos, apuca cu degetele masa tremur?toare ce se înc?p??âna s? se rup?, limba i se proptea de din?i ?i scotea ?â?âitul pe care-l sco?i când te enervezi la culme, smulgea cu satisfac?ie bucata care, în fine, ceda ?i ateriza lin în gur?, urmat? de un plesc?it pofticios ?i mici gemete de pl?cere.
-Mmm, bun, bun! S-ar putea s? fie din sud, acolo sunt pepenii dulci r?u de tot! Ca mierea, ce mai!
-Ce faaaci, domnule, nu e?ti întreg la minte? urla ?oferul observând subit scena. M?nânci din biata femeie?
-Cum s? m?nânc din biata femeie?
-Ba daa! M?nâânci! urla ?oferul cu ochii holba?i, pentru prima oar? însp?imântat de când se accidentase. M?nâânci, idiotule! Canibalule! S?lbaticule! M?nââânci oaaameni! S?ri?i, oameni buni! Au n?v?lit canibalii peste noi! A venit diavolul pe p?mânt!
-Ce diavol, domne? Mi-e poft? de pepenele ?sta, nu vezi? Mmm, vrei ?i dumneata o bucat??Î?i spun sincer, e dulce ca mierea, doar când eram copil am mai mâncat pepeni d-??tia. Au trecut de atunci 30 de ani. Ce vremuri, domne, ce vremuri!
-S?ri?i, cretinilor! A intrat diavolul în omul ?sta, zbiera ?oferul din ce în ce mai r?gu?it ?i spasmodic. Oamenii, singurii oameni de pe strad? din ziua aceea, din grupul din care se desprinsese Zbrrr, nici nu se sinchiseau de accident. Via?a î?i urma cursul ei neab?tut, calm, nesigur, natura dormea în acea or? de dup? amiaz? târzie ?i incert?, copaci stingheri, bosche?i boln?vicio?i ?i pr?fui?i, verde transformat în cenu??, asemeni unor animale bolov?noase ?i uitate, a?ezate la rând în spatele gardului, cu priviri furi?e, perverse, adulmecând în aer vreun iz de vagin nesp?lat, precum pu?c?ria?ii, fiare preistorice pe lâng? care ?i-era fric? s? treci pentru a nu le trezi, pentru a nu le tulbura somnul incantatoriu din acel moment al zilei mai însp?imânt?tor decât bezna nop?ii. Tot urlând, la col?urile gurii se ivir? buc??ele de spum? precum caimacul ?i buzele prinser? o culoare vine?iu spre alb, ca ?i cum sângele i s-ar fi îngro?at pe din?untru ?i s-ar fi transformat în plumb topit. Singur? mâna dreapt?, pe lâng? care îi alunecase capul, se zb?tea neputincioas? ca un semn de adio la plecarea dintr-o gar? cu casele strâmbe ?i contorsionate, într-o lung? c?l?torie spre o sta?iune balnear? unde se trateaz? astmaticii ?i tuberculo?ii. Stilul craul devenise gest de înecat. Pe fundal, domnul Zbrrr, rânjind ca un clovn cu gura larg deschis?, îi t?iase capul doamnei cu un cu?it imens, lucitor, încovoiat ca un iatagan, scos din buzunarele f?r? fund ale pantalonilor ?i, stând în picioare ?i ?inându-l ca pe un trofeu, îl scobea tot mai adânc, încercând s? nu risipeasc? nimic, pentru a ajunge într-un final ?i la cele din urm? buc??ele de creier. Le?inat de emo?ie, dar ?i din cauza durerilor ce-i înso?eau uimirea, ?oferul observ?, înainte de a intra în com?, c? fostul domn Zbrr purta la piept, ata?at? de hain?, o pl?cu?? argintie, pe care scria„ Zbrr Btj, avocat”. Aceasta n-ar fi fost ceva ie?it din comun, pentru c? a?a purtau to?i locuitorii p?mântului, se ?tia de pe pl?cu?a fiec?ruia ce meserie are, îns? ca un om ce absolvise o asemenea facultate de prestigiu s? m?nânce oameni, nu se mai auzise nicicând. ?i meseria aceasta este o meserie de om. Chiar în acea perioad? contemporan? cu accidentul, sau chiar poate mai târziu sau poate mai devreme, Guvernul a prezidat o mare petrecere popular?, cu b?utur? ?i mâncare pe gratis, cum nu se mai v?zuse decât de alegeri sau de ziua na?ional?. Oamenii, f?r? s?-?i dea seama de nimic, pentru c? n-aveau de ce s?-?i dea seama, dac? n-ar fi fost un minor am?nunt, au venit cu mic cu mare. ?ara o ducea bine, economia înregistra un avânt cople?itor, peste tot se afi?au sondaje promi??toare, de aceea to?i au venit aici ca la o mare u?urare, dar o u?urare peste cea a bog??iei evidente a fiec?ruia. Dar nu mai conta. Odat? ce totul era pe gratis ?i, pe lâng? asta, se anun?aser? cânt?re?i celebri, soprane, baritoni, contral?i, trupe de balet dintr-o ?ar? îndep?rtat? ?i miraculoas?, numit? Rusia, trupe de teatru care urmau s? prezinte spectacole grandioase, cu câte 2000 de actori ?i figuran?i într-o pies?, ce urmau s? ?in? 3 zile ?i 3 nop?i, ca în Grecia Antic?, a?adar, din moment ce urma s? nu se pl?teasc? nici un ban nici la intrare ?i nici pe mâncarea ce urma s? st?pâneasc? poftele spectatorilor, a venit tot poporul, de la vl?dic? la opinc?. La final, pe giganticul stadion din Piata Gra?ilor, cu o capacitate de 50 de milioane de oameni, adic? num?rul total al locuitorilor ??rii, s-au aruncat dintr-un balon, condus de regele Cosinus cel Drept Pân? la Un Punct, milioane de fire de lalele aduse tocmai din Olanda, a?adar, câte trei fire de fiecare, cu exact o ora în urm? înainte de finalul petrecerii. ?i, ca totul s? fie perfect, Cosinus cel Drept Pân? la Un Punct a anun?at, suflând în portavocea construit? special pentru asemenea evenimente, m?surând 30 de metri lungime ?i purtat? de 7 tr?suri, scutirea total? de taxe, de orice tax?, pân? la sfâr?itul anului, a tuturor celor 50 de milioane de locuitori. Urale de bucurie au izbucnit din cele 50 de milioane de piepturi, ?i pe bun? dreptate, c?ci rege mai bun ?i mai drept decât Cosinus cel Drept Pân? la Un Punct nu se mai v?zuse nicicând. Totul a durat 10 zile. Apoi, la o s?pt?mân? sau dou? sau ce mai conteaz?, pentru c? de cele mai multe ori timpul se întinde ca o bucat? de plastilin? când încerci s?-l localizezi, ca o râm? capabil? s?-?i refac? trupul elastic chiar dac? ai t?iat-o în o sut? de buc??i ?i fiec?rei buc??i la rândul ei, îi cresc componente asemeni râmei ini?iale,- guvernul a dat o lege perfect legal?, care spunea ca to?i: mici ?i mari, boga?i ?i s?raci, slobozi ?i robi, s?-?i dea jos pl?cu?a din piept ?i s? primeasc?, în schimb, un semn perfect echivalent cu cel de dinainte, pe mâna dreapt? sau pe frunte, ?i nimeni s? nu poat? cump?ra sau vinde, f?r? s? aib? semnul acesta, adic? numele meseriei. Aici e în?elepciunea. Cine are pricepere s? socoteasc? numele. C?ci este un cuvânt de oameni. ?i numele ei este: IUBIRE PENTRU LENEA DE A IUBI. În timp ce ?oferul î?i d?dea duhul într-o spaim? ?i o depresie cumplite, domnul Zbrr Btj terminase de mâncat ?i asista în continuare la scena din fa?a bisericii;
-Hai, Bogi, s? plec?m! Te rog! îi spuse ea incert, ca prin somn, generalului, cu capul ei frumos aplecat într-o parte, de?i îl pândea primejdia. Nimeni nu auzi nimic.Nu po?i s? mergi mai departe! Nu trebuia s? faci asta! Nu trebuia! E un om s?rman!...Hai, las?-l! E p?cat, tocmai azi la biseric?, s? facem r?u!...Te implor, iubitule!
-Las?-m?, drag?, în pace! izbucni deodat? Bolgiu, ne?tiind ce face, cu vocea groas?, de om înjunghiat, sim?ind apropierea nefireasc? a femeii, se trezi, demult, într-o gr?din? luminat? puternic de soare, cu pomi fructiferi, ce gemeau de preaplinul r?scopt, laptele le ?â?nea din tulpin? ?i se prelingea gros, de-abia de-abia, p?tând iarba în jurul lor, fructele atârnau precum sânii pe care Bolgiu îi visase deseori în copil?rie, pân? s? mearg? la curve, de ziua lui. El ar fi vrut s?-i culeag? cu gura, asta î?i dorea, s? adoarm? sugând la ei în fiecare sear?, sute de fluturi zburau imperceptibil, dac? st?teai nemi?cat, de parc? picioarele ?i-ar fi fost r?d?cini ?i tu însu?i un copac crescut în p?mântul încins de soare, ?i pielea, ?i capul, ?i fa?a, ?i gura ?i-ar fi mirosit a frunze, se întâmpl? s? te ating? peste buze s?ruturile diafane ale aripilor catifelate ce î?i trezeau zâmbete într-un început de a?ipeal?, f?r? a fi nici m?car un pic s?rutul ?iret al mor?ii, într-o dup? amiaz? cald? pe plaj?, când î?i trec prin fa?? negrese voluptuoase ?i nu ?tii la care s? te ui?i mai repede, s?ruturile r?coroase î?i trezeau mi?c?ri necontrolate ale buzelor, must?ceai f?r? s? te mai po?i ab?ine, într-un sfâr?it erai aproape trecut dincolo, aproape lunecat în somn, gura lipicioas? a octopodului te tr?gea înspre ea, într-o pe?ter? vâscoas? a cochiliei gigant de melc las? urme pe p?mânt când merge, balele ?i se lipesc de mân?, sunt ca mucii iubitei...mucii iubitei...mucii iubitei- î?i vine s?-i m?nânci chiar dac? râd prietenii t?i de tine, l?sa?i-m?, cretinilor, m?rgini?ilor, fariseilor, în pace, nu vreau s? fiu la mod?, nu vreau s? port pantofi ca Gigi Becali, nu vreau s? m? parfumez, vreau s? miros a transpira?ie, a nesp?lat ?i a excremente, cum miros cer?etorii în tramvaie, ei nu ?tiu de unde vin ?i unde se duc, ei nici m?car nu se pot duce singuri, pentru c? sunt du?i de cineva sau chiar târâ?i, ai vrea cumva, cititorule, s? afli, m?car, cine e acel cineva, ascult?-m?, asculta-m? odat?, idiotule, las? orice altceva ?i ascult?-m?: nu vreau s? mai îmi tai unghiile, ?i nici p?rul, vreau s? fiu jegos dac? m? mai enervezi mult ,cretinule, limitatule, oligofrenule, m? pi? pe mine, îmi dau drumul în pantaloni, ?i toate astea le fac în numele lui Dumnezeu, nu-?i fie scârb?, iubirea e ve?nic? ?i identic?. Dinspre poart? se auzi larm? de voci, ea se deschise ?i p?trunser? în?untru necunoscu?i, ce ?ineau în mâini f?clii. Ei purtau b?rbi lungi ?i încurcate, de?i majoritatea erau, vai, tineri,- de-ar fi fost b?trâni, ar mai fi avut o ?ans?,- p?rul cârlion?at era mult albit iar pe ceaf? le atârnau glugi negre, mari calote ca ni?te pe?teri f?r? fund. S? fie Inchizi?ia?, se mir? Bolgiu ?i i se zbârli pielea pe el, ce prost sunt!, Inchizi?ia a fost în Spania acum câteva sute de ani, suntem în secolul XXI ?i, cu toate astea, lucrurile stau mai r?u decât atunci, lucrurile se precipit?. Câteva clipe, i se înfiripar? în minte scene din gara din Madrid, unde muriser? sfârteca?i 180 de oameni ?i, la ora asta, î?i spuse, al?ii zac rup?i în vagoane înc? nedeschise, nu, atunci nu mureau atâ?ia într-o zi, atunci erau m?car judeca?i, aveau o ?ans? de sc?pare, se întâmpl? ceva aici, ce vin? isp??im? dar nu mai avu timp de gândire pentru c?, împreun? cu b?rbo?ii ce sem?nau din ce în ce mai mult cu ni?te rabini, intrar? ?i cinci solda?i romani, cu coifurile sclipind, cu suli?e lungi în mâini, cu sandale prinse pe picior, pe gamba musculoas?, pline de curele printre care le ie?eau degetele. De?i sim?ea c? se întâmpl? ceva îngrozitor, Bolgiu nu se putu ab?ine s? nu observe c? erau atât de inofensivi, îmbr?ca?i cu fustele lor ro?ii, ca ni?te ?col?ri?e ce interpretau, în apropierea Pa?tilor, scena din noaptea Marii Tr?d?ri, pe podiumul de lemn din sala de festivit??i, da, festivit??i, dar reale, se îmb?rb?t? ni?el ?i încerc? s? râd?. Râsul i se opri în gât ca o bucat? de rahat. Vru s?-?i fac? cruce, dar îi fu imposibil. Gândindu-se necontrolat la o friptur? de miel cu garnitur? de cartofi pr?ji?i, salat? ?i l?utari, sim?i cum îi vine ap? în gur? ?i e?ecul de a se închina se evapor?. Î?i aminti cum odat?, când trecea într-a patra, interpretase rolul unui locuitor al Ierusalimului, ce trebuia s?-l primeasc? pe Isus, ramura de finic i se rupsese la repeti?ii ?i i se d?duser? ni?te paie, tot a?teptând, i se pusese un nod în gât, ?i mai târziu, veri?orii râdeau de el când îl vedeau în poz?, smiorc?it. În curând, b?rbo?ii se strânser? la un loc, se auzea vocea unuia dintre ei care era, pesemne, ?eful. Bolgiu nu prinse decât ultima parte a discursului, în care b?rbosul scotea sunete sub?iri, foarte rigide, ca scâr?âitul unghiilor unei vr?jitoare pe o tabl? lucioas?, danseaz?!, danseaz?!, vr?jitoarea mea libidinoas?, nu te opri, danseaz?...!
- A p??it ?i nu ?i-a dat seama! A p??it ?i nu a în?eles! se porni pe urlat rabinul ghebos, ?i barba îi atârna mi?c?toare, imens tufi? de m?r?cini, urla pi?ig?iat. Apoi se întâmpl? lucrul de care se temea Bolgiu cel mai tare, îns? nu se temea de el dintotdeauna, ci de câteva clipe încoace, ?i care îi penetrase citoplasma cu care îi era învelit creierul, a?a cum stai dup? o perdea, ascunzându-te de un uciga? fioros, o matahal? de om, neb?rbierit ?i transpirat de pl?cerea h?ituirii, ?i vezi cu groaz? cum perdeaua începe s? se mi?te, ascu?indu-se, ?i ia forma unui cu?it imens, faci ochii mari, nu-?i vine s? crezi c? a venit clipa, c? ?i se întâmpl?, în sfâr?it, a?a cum b?nuise?i c? va fi, din vremuri imemoriale( ?i a c?ror inconsisten?? temporala nu te doare) încerci s? faci o mi?care rapid?, s? te fere?ti cumva, îns? o oarecare bucurie, nemaisim?it? pân? atunci, se strecoar? în tine prin locuri necunoscute, cu nume uitate sau chiar f?r? nume. V? prezint, în exclusivitate, bucuria victimei în fa?a dezastrului, î?i vine s? sari de bucurie, dar spaima de moarte e mai puternic? decât bucuria, ea se încol?ce?te împrejurul ei a?a cum ?arpele uria? î?i îmbr??i?eaz? prada lento-bolnavicios ?i pleac? cu ea printre plantele de apa, se duce s-o înghit? cu ajutorul dansului halucinogeno-ambiguu-lipicios, tu alunecând pe broa?te râioase de p?mânt din gre?eal?. B?rbo?ii se luar? de mâini, formând o hor? neagr?, începur? s? se învârt?, s? cânte ceva într-o limb? necunoscut?, Bolgiu recunoscu în acea înl?n?uire de trupuri dansul specific de la botezul bebelu?ilor, mai mult decât atât, era încercarea b?rbo?ilor de a-l boteza pe general, ini?iindu-l, astfel, în Marele lor Secret, motivul pentru care tr?iau ?i se aflau acolo. Unul dintre ei îi ?opti ceva altuia, care porni spre Bolgiu, generalul îl observ? apropiindu-se de obrazul s?u, crezu c? vrea s?-i transmit? ?i lui secretul aflat sau m?car restul discursului, nu mai putea de ner?bdare, întinse gâtul, b?rbosul doar îi s?rut? obrazul drept. Generalul le?in? ?i nu mai v?zu decât ceata de b?rbo?i jefuind gr?dina, rupând fructele din pomi, despuindu-i de rod, s-a sfâr?it, î?i spuse obosit, duse mâna instinctiv sub cap, ca ?i cum ar fi fost în patul lui ?i venise de la slujb? extenuat fizic, d?du s? se culce. Apropierea nefireasc? a femeii îl însp?imânt?.
-Las?-m?-n pace! se dezmetici, îngrozit de propriul glas, îi str?fulger? timpanul, îndep?rtat ?i s?lbatic, mugetul de dinaintea coitului al tigrilor africani, mugetul înfrico??tor, înce?o?at, brutal, mânjit de sânge, el însu?i era un tigru, o hien? înainte de împerechere, mugetul îl plesni în urechi, în craniu, de parc? cineva i-ar fi smuls creierul ?i i l-ar fi izbit cu putere de asfalt, baaf. Apoi, nu-?i mai aducea aminte cum, odat? cu nevoia stranie, necunoscut?, care-l speria ?i-l a?â?a, de a-l ucide pe omule?ul din fa?a lui, mintea i se întunec? complet, pe loc, ?i când mâna cald?, cu pielea elastic? ?i pu?in puf a lui Ingrid îl strângea tot mai tare, parfumul ei, care mult? vreme îi fusese indiferent, îi gâdil? n?rile ?i t?ria lui îl ame?i ca un pahar de alcool concentrat, dat pe gât f?r? r?suflare.
-Nenorocitule, golanule, crezi c? n-am v?zut? Cine e?ti tu, m?, pe lâng? mine? Un vierme! Cum îndr?zne?ti s? te ui?i la femeia mea? Te omor! se n?pusti asupra lui cu pumnii. Ingrid, z?p?cit?, r?mase locului, cu ochii holba?i ?i mâinile desprinse de corp. Cei doi se rostogolir? pe treptele bisericii, pân? jos, în timp ce oamenii ?op?iau, râdeau, cu fe?ele descompuse de c?ldur?, ceva ce le bântuia nop?ile ?i pe care-l presim?eau, pe care nu îndr?zneau s?-l miroas?, a?a cum se miroase o floare dup? o iarn? grea, de care te-ai plictisit ?i în care ai fi vrut s? te sinucizi, în dimine?ile alea care-?i apar atât de clar, a?a cum miro?i sexul amantei, cu înfrigurare, cu team?, cu neputin??, ?i vrei, atunci, în cea??, când imaginea î?i arde privirea, s? nu te ard?, s? fie senza?ia de infinit, de ocean, ?i ea nu e, nu e, pur ?i simplu, oricât te-ai chinui, uit? de ea!, nu pot! nu pot! au strigat to?i în cor.
- Las?-m?-n pace! Las?-m?-n pace, n-auzi? Fir-ai tu al dracului! ?ipa Marin sub?ire.
-Te omor, m?, te omor! gemea generalul, cu mâinile înfipte în p?rul celuilalt. Ca din p?mânt, un cer?etor f?r? o mân?, cu o c?ciul? de oaie pe cap ?i nebun, pe deasupra, se repezi la ei, ?ipând ?i gesticulând:
-Dobitocilor, dobitocilor!