proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Încetul cu încetul, am început s? m? droghez iar, ?i am ajuns, pe nesim?ite, s? am vedenii, nop?ile erau un fel de st?ri de veghe ?i eram vizitat de tot felul de personaje, mai mult sau mai pu?in reale. A?a mi se p?rea atunci, a fost o perioad? incredibil de promiscu?, înce?o?at?, ca ?i cum a? fi stat tot timpul dincoace de perdea ?i instinctele-mi s-ar fi manifestat în spatele ei, asemeni unui melc, pip?ind cu ochii-anten? cleio?i, str?vezii ?i nesiguri, îns? orbi în mare m?sur?, entit??ile infernului de dincolo. Singur în camer?, stând ?i fumând, cu urechile ciulite la oarecare posturi de radio, pupilele din vârful lujerelor carne se pliau pe fiin?e diforme, ?i eu, a?teptând aici, r?mâneam înfiorat, dar ?i distrat, oarecum, de situa?ia hipnotic? purtându-m? în miezul ei. Într-o noapte a venit la mine un pitic coco?at, cu un singur ochi lipit nesigur pe capul oval ?i ?uguiat spre occipital, cu buze de maimu??, albastre ca prunele uscate ?i din?i sacada?i, c?ci la un moment dat ?tiu c? am sim?it cum mi se prelinge ochiul anten?, de melc, alunecând în?untrul gurii, ca într-o pe?ter? umed? de unde tocmai plecase o lipitoare gigantic?, p?r?sindu-?i cuibul. M-am crispat instantaneu ?i am rostit un cuvânt înfrico?at, iar trolul a plecat cu gesturi greoaie, nesigure, zâmbind ca un dement, asta s-a petrecut cu repezitorul, ca si când ape?i tasta fast-forward la dvd ?i filmul, chiar de groaz?, devine hilar-grotesc, pierzându-?i din demonism. Imediat dup? asta am dat volumul la maxim, ca sa m?-ncredin?ez c? piticania a fost o închipuire, fiin’ca nu voiam s-accept c? diavolul exist?, de?i teoretic, îi sus?ineam, cu violen??, ?i pe Dumnezeu ?i pe Satana.
Spre diminea?? m-a luat somnul ?i m-am pr?bu?it într-o groap? cu vâscozit??i pe pere?ii ce p?reau vii, f?r? vise, neagr?. ?i huma asta avea, aproape de fiecare dat? când reu?eam s-o dibuiesc cât de cât, nuan?e de tot felu: vine?ii, maronii, portocalii, ro?ii; cu regularitate, îns?, reveneau spre funingine. C?l?toream într-un cortegiu funerar, ?i cu toate c? m? ar?tam convins c? omul, odat? ce s-a n?scut, nu mai poate muri niciodata, oricât s-ar chinui, aceast? eviden??, de?i ar fi trebuit s? m? cople?easc? cu bucuria florii nemuririi, de undeva, din adâncimi cutremur?toare prin vastitate, veneau ve?ti rare, dar la intervale regulate, scrise pe anume foi, foi prinse la rândul lor de un cablu, ca dintr-o fântâna ale c?rei tuburi de ciment str?b?teau, prin lungime, întâi subcon?tientul, de unde pornea primul tub, continuând cu mersul spre suprafa??, adic? semi-con?tientul înc? tulburat de puterea vie?ii ?i, într-un final, c?tre gura ei, tubul lucidit??ii, unde a?teptam, perfect con?tient, urm?toarea veste. ?tiam c? fântâna asta nu putea fi distrus? ?i, în noaptea aia, cea mai bizar? din toat? via?a, nemaiavând nimic de pierdut, m-am aruncat cu capul în jos, s?-i dau de fund ?i s? m? r?fuiesc cu fiin?ele ce-mi trimiteau r?va?ele infernale. Tot c?zând mi-a înmugurit în suflet frica de durere, mân?-n mân? cu frica pur?, aprioric?, pentru a c?rei esen?? imposibil de prins în mâna în?elegerii, asemenea mercurului în?el?tor, ?i-au pierdut via?a ?i sufletele, geniile ?i marii nebuni ai lumii. ?i-n str?fulgerarea de panic? str?pungându-m? cu obiectul o?elit ce tindea spre asem?narea cu s?geata ideal?, pân? la sângele ???nind din r?nile sparte, ivite instantaneu în corpul viu al con?tiintei, m-am apucat cu mâinile de cablu. Am intuit r?ceala lui de ?arpe ?i solzii regula?i, a început s? se mi?te, s? unduiasc?, încercuit din toate p?r?ile de spaime, una mai rigid? ca alta, am c?zut în h?ul interminabil. Am atins, în timpul c?derii în gol c?tre subcon?tientul cast, sau, mai bine zis, c?tre izvorul incon?tientului, materia prim? ce alc?tuie?te ve?nicia. Pentru o clip?, doar. ?i tot pentru o clip? am putut rezista vedeniei ce mi s-a deschis în mine ca un spectru-halo, instantaneu, în toate c?m?rile fiin?ei, trup ?i suflet la un loc. N-am putut s? rezist, din cauza groazei ce m? bântuia. Era ca ?i cum cineva ar fi plantat, în fiecare celul? a trupului ?i a sufletului meu, semin?e de spaim?, ?i prim?vara venise odat?, demult, dar eu m-am trezit în plin? var?, ?i florile mor?ii m? alungaser? din mine: nu mai eram decât o gr?din? perfect?, invadat? de flori carnivore.
A doua zi la facultate a venit Curcanu ?i m-a luat cu ma?ina, dup? care am mers undeva, pe un câmp în apropierea cap?tului tramvaiului 16 ?i ne-am preparat o doz? consistent?. Am a?teptat cu ner?bdare valul, culca?i pe spate, pe scaunele BMW-ului s?u broscu??, cump?rat de ai lui, cu condi?ia s? renun?e la marf?. Când a venit, ne-am l?sat du?i, într-o voluptate f?r? margini, pe care mi-o doream infinit? în intensitate, vedeam heroina alergând prin tuburile venelor la aceea?i vitez? cu sângele, sângele purta heroina în bra?e, ea se l?sa dus? ca un pui gudurat în bra?ele mamei, rolurile se inversau, sometimes, c?ci se impregnau una de cealalt? pân la identificare, nu mai ?tiam când se f?cea transferul în?el?tor. St?team pe boturile caiacelor, doi canotori extremi pe râuri repezi de munte, a?teptând, cu sufletul la gur? cascade de ap? cât mai înalte spre adâncuri, bucuro?i înc? o dat? de câ?tigul performan?ei în atingerea acestui punct atât de râvnit de iubitorii de be?ie artificial?. N-a mai trecut mult ?i cerurile s-au deschis, consecvente ca-ntotdeauna, primitoare, proaspete, f?r? s? ne judece, f?r? s? ne cear? nimic în schimb, ?i din nou, ca într-un film protestant cu trucaje de doi bani, vizualul presupunea doua cartoane azurii ce culisau în dreapta ?i-n stânga, în golul r?mas ivindu-se ceva mai albastru, mai intens, mai dureros, suficient de romantic ca sa ne p?c?leasca, ?i acum, c? totul e spre bine, c? nimic nu e contraf?cut, c? putem s-o luam de la cap?t înc? o dat?, ?i poate, dup? aceea, hai mai înc? o dat?, pân? când moartea sau ceva mai dulce decât ea ne-ar fi coagulat sângele, bunul nostru cel mai de pre?, garan?ia suprem? c? orice s-ar întâmpla, chiar de s-ar abate asupra întregului p?mânt un r?zboi apocaliptic, ne-am reg?si unul pe altul, eu si Cucanu, undeva, într-un col?i?or pe aceast? planet? blestemat?, nev?zu?i de nimeni, singuri cu marfa-n fiol?, cu sângele a?teptând s?-?i strâng? m?car pentru ultima oar? la sân puiul cel mai drag, sensul întregii sale existen?e. Câmpul se l??ea de jur împrejurul nostru, deformat miraculos, num?r de magie, albastrul, împrumutat dinspre t?rii, se îngro?a în miimi de secund?, uneori, total lipsit de discern?mânt, se sub?ia pe sub iarba masiv?, reu?ind s? r?mân? verde, pu?in mai încolo începea in mii de puncte uleioase, ca lacrimi prinse unele de altele, ca în Monet ?i van Gogh la un loc, într-un singur cap?t, ciorchine uria? orizontal, p?dure secular? cu stejari-elefan?i cu trompele ridicate, pe undeva trecea trenul, nu l-am privit, i-am ascultat ?uieratul fulger?tor, atât de ireal, pentru o clip? am izbucnit amândoi într-un râs boln?vicios, cangrenat, încercam cu mari sfor??ri s? ne privim reciproc, sa ne transmitem explozia de mul?umire încetinit?, aproape de com?, crescând în pielea inimilor ca fetusu’- n pântece, nu reu?eam, c?ci pleoapele erau prea grele, purtam pe gene g?le?i de plumb. Alb?strea al naibii cerul ?la a?a lini?titor, nu mai ?tiam ce înseamn? cuvântul grij?, nu ajungeam niciodat? s? na?tem ceea ce ne umfla sufletele precum bur?ile gravidelor, târziu, de-abia a doua zi realizam c-o s? reu?im, cu davaua, cel mult s? gest?m în inimi bucurii adânci, f?r? sa ne bucuram de prima lor suflare, primul scâncet de bucurie extra-uterin?. Cândva, am ie?it din ma?in? sa m? u?urez ?i s? fumez, Curcanu se oftica s? fumezi în?untru: nu-i pl?cea mirosul obiectelor atinse, mângâiate ?i îmbibate de fum, pân? la confuzie, ca ?i cum fumul ar fi lichidul necesar supravie?uirii obiectului respectiv. M-am pip?it pe deasupra buzunarului de la spate s? g?sesc bricheta, am bâjbâit, cu degete amor?ite, am luat-o, somnambul, cu ochii înce?o?a?i, cu creierul inflamat de alea 2 bile, m? sim?eam împlinit, era cea mai tare senza?ie tr?it? ?i, de fiecare dat?, drogat fiind, îmi spuneam c? ?sta tre’ s? fie raiul ?i c?, dac? starea de lini?te pe care ?i-o d? heroina ar infinit?, dac?, pur ?i simplu, n-ar lua sfâr?it peste 3 ore, sau peste 6, ?i ar continua ?i a doua zi, ?i a treia, ?i a patra, ?i tot a?a, pân? la sfâr?itul zilelor p?mânte?ti, ?i apoi mai mult, dincolo de moarte ?i, pornind de la secunda zero, de la prima clip? tr?it? dup? moarte, de la primul moment de ve?nicie, -dac? ve?nicia poate fi împ?r?it? în buc??i-,?i continuând cu al doilea, ?i apoi al treilea, ?i al patrulea, ?i al cincilea, ?i al miilea, ?i tot asa, f?r? de sfâr?it, pân? pierzi ?irul num?r?torii, ?i bucuria devine mai intens?, mai lini?tit?, mai împ?cat?, v?zând c? ?irul se pierde ?i senza?ia nu se mai sfâr?e?te, ?i cu cât înaintezi în ve?nicie, ori stai pe loc, c?ci ve?nicia nu are momente succedanee, cu cât î?i dai seama c?, m?surând-o p?mânte?te, ai mers mai departe, cu atât bun?starea sufletului t?u se umfl?, ?i cre?te progresiv, f?r? momente de regres, c?ci fericirea pur? nu cunoa?te descre?tere, doar cre?tere, înaintare: atunci am c?zut pe jos, incon?tient: intrasem în com?. Când m-am trezit, aveam ochii închi?i. Capul îmi vâjâia ?i m? durea, însa durerea nu era în mine, ci o percepeam de undeva, de departe, ca ?i cum a? fi fost conectat auditiv ?i, foarte slab, vizual, la o sal? de tortur?: venea spre mine, în valuri mortuare, durerea miilor de oameni, adu?i în sala aia, durere fizic? ?i sufleteasc?, amestecat? ca sudoarea ?i sângele, mai mult, sudoarea transformat? în sange, pe amândou? c?ile, devenita una singur?. Târziu, în noapte, am revenit par?ial în mine, ?i-am adormit, pân? spre încol?irea zorilor, mai b?trân ca niciodat?, cu senza?ia c? putrezesc… Via?a îmi refuza moartea…