Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Limite

de Paul Pietraru

- O foloseai destul de mult la cump?r?turi, la serviciu o dat? pe s?pt?mân?, chiar mai des, dar nu ?in minte s? fi suferit a?a ca acum. Diminea?a î?i montam ortezele, te verticalizai cu portalul, te târai, cum zici tu, mult mai greu la ma?in?, te urcai la fel de chinuit, dar seara, sau când te-ntorceai acas?, erai fericit, râdeai, nu urai pe nimeni, te sim?eai excelent. De ce ?i-ai schimbat atât de mult atitudinea? Doar ?i atunci trebuia s? te ajute cineva la a?ezat pe scaun, la ridicare, la Centrul de recuperare erau obi?nui?i, dar la firm? cred c? te ajutau directorii, sau secretara cu vreunul din ei. Ce s-a întâmplat de nu mai po?i tr?i ca înainte?
- E foarte simplu, Leti?ia, atunci, acum cinci ani ?i înc? vreo doi dup? aceea, toate aceste realiz?ri ale mele erau câ?tiguri, performan?e, reprezentau progrese d?t?toare de speran?e, chiar convingeri c? voi reu?i cu munc? tenace ?i perseverent?. Acum... totul este stagnare, confirmare a limitei de mobilitate care îmi este sortit? pentru toat? via?a, ?i nici asta nu m-a dus la depresie din primii ani, doar asocierea oribilului meu corp cu frumuse?ea ta uimitoare, doar asta mi-a desc?tu?at dezgustul propriului corp, respingerea lui total?. S? fie clar, pe mine, propria imagine a picioarelor dezbr?cate, sub?iate, inerte, m? cutremur?, chiar dac?, împotriva a tot ce-nseamn? normalitate, tu ai suportat-o, ai adoptat-o s? spun a?a. Este absolut nefiresc, de când mi-ai spus varianta ta de convie?uire, m? tot gândesc ?i pot s?-?i spun acum, pe scurt, în ce condi?ii am mai putea noi s? tr?im împreun? în casa cu num?rul 33.
În câteva zile mergi cu mine la notar ?i-?i trec jum?tate casa pe tine. Nu spune nimic, ascult? pân? la cap?t ?i-?i spun c? o singur? condi?ie neacceptat? face imposibil? toat? în?elegerea.
Vii la banc? ?i-?i iei în primire contul cu banii din vânzarea terenului vostru, 80000 de euro, ca administrator unic, eventual o iei ?i pe Mihaela, dac? vrei.
Te mu?i în dormitorul de sus, eu trec în cel de jos, cu portal cu tot, asta ca s? eliber?m buc?t?ria, loc de întâlnire zilnic?, sau cu prietenii.
Nu ai nicio datorie s?-mi g?te?ti, o vei face când, sau dac? vei dori, altfel fiecare ne descurc?m cum putem. Fac precizarea c? eu nu voi mai g?ti niciodat?.
Voi avea nevoie ?i de ajutorul t?u, atunci când este absolut necesar, în cazul unor opera?ii pe care nu le pot face singur, ca de exemplu montarea ?i demontarea rapid? a ortezelor rigide, precizând c? pot face ?i singur aceast? opera?ie, dar îmi ia foarte mult timp. Deci, în zilele în care trebuie s? ies cu ma?ina, voi apela la ajutorul t?u, în rest toate activit??ile legate de igiena personal? le voi executa singur, adic? voi sp?la hainele cu ma?ina ?i m? voi sp?la ?i pe mine... mai sunt ?i altele care nu-mi vin în minte.
Nu vei mai face cur??enie în cas?, decât la tine în camer?, dac? nu vrei ca cineva str?in s?-?i fac? aceast? activitate, spun asta deoarece voi încheia un contract cu o firm? de cur??enie, asupra întregii case.
Nu vom mai avea niciun contact fizic, niciodat?, cu excep?ia cazurilor unor opera?ii de rutin?, cum am spus mai înainte.
- Am în?eles, m? transformi într-o mobil?.
- N-am de ales, revin la datele ini?iale, voi fi fericit doar s? te v?d, exact a?a cum gândeam la început.
- Tu nu vezi c? m-am urâ?it? Ce s? mai vezi la mine? Vârsta ?i boala mi-au deformat fa?a... nu doar via?a, m-am îngr??at, de?i boala asta nenorocit? sl?be?te, îmi trebuie haine noi, fa?a mi-a c?zut, m? umflu peste tot, am 55 de ani, mi-a trecut vremea... Doamne cum m? prive?ti, îmi intri în creier prin ochi, nu mai pot s?-?i suport privirea... eu am terminat, putem pleca oricând.
Iar??i apucarea cârjelor, ridicarea cu ajutorul osp?tarului, blocarea ortezelor ?i drumul sub tirul privirilor c?tre ma?in?, urcarea la volan, apoi t?cere, retragerea fiec?ruia în lumea lui.
- De gr?din? pot s? m? ocup? întrebarea mea real? ?i terapeutic?.
- Bineîn?eles, pentru mine gr?dina nu mai exist?, cu excep?ia pomilor fructiferi ?i a viei, îmi plac fructele ?i vinul... uite o activitate pentru care am nevoie de ajutor, al t?u ?i mai ales al lui Marcel, dac? o s? mai vrea ?i el. Mai e ?i doctorul cu familia, cred c? anul ?sta se mut? în cas?, nu cred c? nu m? vor ajuta dac?-i voi ruga. Cât mai vrei ?i mai po?i, ai grij? de trandafiri, pentru mine limitele universului s-au restrâns dramatic, nu are niciun sens s? lupt cu ele, pierd oricum.
- ?i ce vei face în fiecare zi? Înnebune?ti s? stai toat? ziua cu ochii pe drum.
- Îmi voi cump?ra un c?rucior electric ultimul model ?i voi bate ora?ul în lung ?i-n lat, împ?r?ind bucurii... - privirea mea nedumerit? l-a f?cut s? continue, - nu bucurii mari, dar foarte multe, distribuite unui num?r cât mai mare de nevoia?i.
- Vei da bani cer?etorilor, sau ce?
- Asta este cea mai redus? component? a activit??ii mele, nu sunt atât de mul?i cer?etori, mult mai mul?i nu-?i afi?eaz? neajunsurile, tr?ind în lipsuri cronice, dar demn. Abia când to?i cei cu nevoi esen?iale neîmplinite ar ie?i pe strad?, ai vedea adev?rata dimensiune a triste?ii în lume. ?tii care este cea mai r?spândit? boal? de pe P?mânt? ?i cea mai grav??
- Infarctul? Cancerul?
- Singur?tatea este boala care genereaz? efectele cele mai dezastruoase, ucide direct sau indirect cei mai mul?i muritori. ?i ?tii ce este cel mai grav? În limbaj medical nu exist? acest diagnostic, oamenii singuri nu sunt recunoscu?i, trec pe strad? pe lâng? tine f?r? s? le sesizezi drama, în vreme ce ei se sting, încet, în lini?te, sau î?i preg?tesc dispari?ia.
- Am în?eles, te-apuci s? faci acte de caritate, este absolut în regul?. Dar când te-ai hot?rât? Ieri, în Viena? Sau azi, pe drum?
- E?ti ironic? ?i m? surprinde, exist? multe femei care n-au bani pentru opera?ii, persoane care-?i cump?r? parizer feliat, sau nici atât, b?trâni care n-au mai b?ut o bere de ani de zile, sunt copii înfometa?i sau f?r? înc?l??minte în picioare, exist?, exist?, exist?... toate astea le ?tiam de zeci de ani, dar eram prea ocupat s? fiu fericit, s? fac bani, s? adun propriet??i, e-adev?rat c?, din câte ?tiu, n-am prea f?cut r?u, dar nici n-am îmbr?cat pe cei goi ?i n-am hr?nit pe cei fl?mânzi.
În ultimii zece ani am avut un singur sens al vie?ii mele, pe tine, ?i chiar dac? ?i pe mai departe va fi la fel, îmi permit s? adaug ?i alte obiective. Voi face cu directorul economic o analiz? foarte precis? a situa?iei firmei, identificând toate zonele care consum? nepermis de multe resurse, îndep?rtându-le sau restructurându-le, distribuind profitul într-o manier? modern? ?i voi constitui un cont cu o sum? suficient? pentru sponsoriz?ri de tot felul. Voi avea în permanen?? asupra mea suficient cash pentru a schimba instantaneu mici dorin?e în mari bucurii. Exist? câteva cofet?rii cu servire direct în strad?, unde un num?r de copii stau, când nu sunt alunga?i, zgâindu-se pofticio?i la vitrina cu pr?jituri sau înghe?at?, unii chiar tra?i de mân? de bunicu?e ru?inate, vezi un dezastru pân? la lacrimi dac? stai o jum?tate de or? într-un magazin de carne ?i mezeluri, suferin?a cea mare s?l??luind cu adev?rat în farmacii, unde pensionarii negociaz?, cu ochii în portofel, num?rul pastilelor pe care le cump?r?, modificându-?i cu de la sine putere tratamentul, adaptându-l la pensia lor. Nu-i voi putea ajuta pe to?i, dar cât voi putea o voi face. De aceea este esen?ial s?-?i iei în primire tot ce vreau s?-?i transfer, s? ?tiu exact pe ce pot s? contez în viitorul apropiat ?i nu numai.
Dac? tot m-am înc?lzit, te-ntreb ?i eu dac? nu i-ai auzit pe copii c-ar avea inten?ia de c?s?torie, deoarece am în vedere ?i pentru ei un dar de nunt?.
- Nu i-am întrebat, dar nici nu i-am auzit... poate dac? s-ar întoarce în ?ar?, dar nu prea cred. Oricum, expunerea ta mi-a confirmat ?i înt?rit tr?s?turile unui om cu inim? mare, dar ?i extrem de ra?ional. Accept toate condi?iile cerute, le voi îndeplini cu stricte?e, una singur? dintre toate punându-m? pe gânduri: chiar dac? nu sunt eu cea mai iub?rea??, nu pot s? cred c?-mi interzici tandre?ea, atingerea fizic?, dar voi respecta totul. Voi c?uta tratamentul doctorului în alt? parte, sau voi renun?a la el.

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro