proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Motoarele se opresc ?i terifiantul mesaj din englez? sun? în carlinga: Pull Up! Pull Up! Sever e deja prins în curele de siguran??. Trage de mâner ?i avionul smucit se înclin? cu coada în jos. Para?uta alb? se a?az? peste avionul care s-a l?sat lin peste iarba câmpului în întuneric pe coada care s-a frânt sub greutate. Se desface din centuri ?i trage rani?a dând s? ias? repede din cauza unui fum care umple carlinga. E blocat, carlinga nu se deschide. Mai încearc? o dat?. Scoate revolverul, întoarce capul ?i trage. Sticla are acum o gaur? prin care nu poate s? ias? nici fumul. Trage ?i celelalte gloan?e r?spândit. Cu pumnul înm?nu?at izbe?te puternic ?i geamul se f?râmi?eaz?. Arunc? bagajul prin gaur? ?i iese ?i el rostogolindu-se peste aripa avionului pân? jos în iarb?. În spatele lui este ?oseaua spre care porne?te cu rani?a în spinare în timp ce încarc? revolverul mergând prin iarba mare. Vrea s? ajung? cu autostopul înapoi în Mangalia. Între el ?i ?osea este o distan?? de mai bine de un kilometru. La mijloc, un elicopter de mici dimensiuni se las?, de fapt cade obosit în câmp ca o libelul? gigantic?. Sever se las? pe genunchi în iarba umed?. Scoate binoclul ?i se uit? din pozi?ia ascuns la elicopterul cu un singur pasager ?i recunoa?te pe ?eful celor cinci cum coboar? în costumul lui de camuflaj de nisip nepotrivit cu verdea?a câmpului. Scruteaz? în jur, ridic? arma ?i trage în direc?ia lui Sever care se arunc? pe burt? ?i se rostogole?te la dreapta, apoi la stânga ?i se opre?te nemi?cat ascuns de b?l?rii ?i de ierburi. Dou? gloan?e lovesc p?mântul lâng? ?oldul lui. Inamicul are vedere pe timp de noapte sau detector de c?ldur? a corpului. Cu pistolul lui nu are nicio ?ans? s?-l ocheasc? de la distan??. Se retrage spre avionul care a luat foc între timp. C?ldura incendiului îi mascheaz? amprenta termic?. Ridic? pistolul ?i oche?te... Stai! Aude în ruse?te. Simte în um?r cum e împuns cu ?eava armei. Las? pistolul! îi strig? înv?luirea. Pune jos revolverul ?i ridic? mâinile. Fugise cu prada, e adev?rat, dar nu omorâse pe nimeni ?i fuga a fost una din disperare, caut? explica?ie Sever. Crezuse cu adev?rat c? echipa celor cinci a murit pe fundul m?rii. ?eful se apropie, îi face semn cu arma s? se îndep?rteze de foc. S? mergem, continu? el pe române?te stricat, ia revolverul lui Sever de jos ?i to?i trei abandoneaz? mijloacele de zbor ?i se îndreapt? spre strada pe care ma?inile trec rar. Sever înainte, cei doi cu armele îndreptate spre el, înapoi. Credeai c? te înbog??ejti, zice cel?lalt de lâng? ?ef. Apoi în ruse?te: Lu?m noi tot acum. Zi mersi c? nu te-am omorât. Am omorât noi mai mul?i decât crezi. Gura! roste?te încet ?eful. Noi lu?m prima ma?in?. Tu r?mâi pe loc ?i te descurci. Nu î?i l?s?m nimic. Sever are restul de bani la piept: vreo dou? mii de euro, sum? suficient? s? g?seasc? drumul înapoi spre cas?. Am crezut c? a?i murit to?i la cutremur. Sever porne?te pe ruse?te spre surprinderea celor doi: Am g?sit doi dintre voi pe jos f?r? suflare. Am decolat din cauza amenin??rii cutremurului. Vine apa la loc, ?ti?i? Muream sigur dac? nu decolam. Da, da! Mergi înainte, ?i-am zis c? nu te omorâm. Sever nu are încredere în cuvântul lor nici acum. A trebuit s?-mi omor oamenii, morm?ie ?eful. Aveam doar dou? elicoptere. S-au ag??at de noi, ne-au amenin?at cu arma ?i ... nu am avut de ales. Dar tu mai aveai un loc în avion ?i ai plecat, zice ?eful. Credeam c? a?i murit, ?ip? calculat Sever. Mda! Noroc cu trackerul. ?i-am ?inut urma. Cei trei mai au vreo trei sute de metri pân? la strad?. Ma?inile se aud vâjâind. D?-mi rani?a! url? ?eful. Stai! Sever se opre?te pe loc ?i i se smulge din spate rani?a. Ce ai g?sit tu acolo? ?eful desface sfoara, l?rge?te gura ?i pune bagajul în iarb?. Lumin?, aici! ordon? colegului. To?i trei se opresc. Lumina alb? a lanternei art? coiful coclit. Îl scoate cu ambele mâini. Suka! Vechi ?i bun. Ce e în el? Nu ?tiu, r?spunde sincer Sever. ?eful trece cureaua armei automate pe um?r ?i se uit? de aproape la coif. Scoate coiful, întoarce tigva ?i r?mâne nemi?cat. ?efu! ?efu! strig? ajutorul lui. Îl prinde de um?r ?i r?mâne nemi?cat al?turi de acesta. T?cerea lung? îl face pe Sever s? întoarc? capul. Cei doi militari, de fapt aventurieri ?i ho?i, stau nemi?ca?i. Unul cu lanterna luminând fix ?i cel?lalt ?ine craniul vechi ridicat la nivelul fe?ei. Coiful este la picioarele lor. Au înghe?at de fric?? îi trece prin cap. Trece în lateral ?i aprinde lanterna lui. V?zut din lateral spate, capul nu este un cap frânt de schelete ordinar. Oasele temporale ale capului sunt lucioase cu iriz?ri verzi, ?i parietalul, occipitalul ?i tâmpla au culoare aurie la contactul cu lumina lanternei. Cei doi solda?i sunt nemi?ca?i ca ni?te statui de piatr? îmbr?cat? în haine. Hei! M? auzi? Face semne repetate cu mâna dinaintea ochilor celor doi. Nicio mi?care. Ochii sunt una cu fruntea, cu p?rul, toate ca turnate în ciment dup? vechea lor form?. Se las? pe vine privind p?mântul, trage coiful cu piciorul, îl ridic? ?i îl pune invers peste capul de statuie cu g?urile de ochi ?i gur? spre el pentru a bloca total chipul g?unos al craniului. Îl arunc? în rani??, ia revolverul înapoi ?i pleac? în fug?. Strada e neobi?nuit de circulat?. Deschiderea strâmtorilor ?i cutremurul îi alung? pe to?i spre interiorul ??rii. De pe marginea drumului ridic? mâna dar ma?inile nu opresc. Focul abia se mai vede din câmp. În mod normal nu ar fi trebuit s? se vad? deloc, dar miasma ?i-a pierdut din putere. Apele acoper? mla?tinile, spârcurile în putrefac?ie, acoper? milioanele de tunele care mustesc de gazul otr?vitor. Scoate masca ?i respir?. Scoate ?i ochelarii. Nu îl ustur? ochii. Un miros abia sim?it ?i suportabil. Arunc? masca sperând c? o fa?? descoperit? va convinge vreun ?ofer s?-l ia în ma?in?. Merge pe marginea ?oselei, prin nisip. Ma?inile trec rar f?r? s? opreasc?. Scoate lanterna cu lumina ro?ie lumineaz? ?i face semn celor care trec dinapoia lui înspre ora?. O ma?in? de armat? înalt?, cu coviltir verde în spate opre?te pentru el. ?oferul se apleac? peste scaunul gol din dreapta ?i îi deschide. Urc?. Unde mergi? întreab? militarul care vine dinspre Vama Veche. Tipul e tân?r, cu bereta pe um?r, tuns scurt, blond. Manevreaz? volanul mare ?i împinge pedalele de la ma?ina veche ?i porne?te încet, apoi prinde vitez? pe ?osea. La Mangalia vreau s? ajung. Turist, zice, sec Sever. Omul îi observ? oboseala ?i v?zuse revolverul. S? umbli dezarmat pe aici este o prostie, zice privind mereu ?oseaua dinaintea lui. Sper c? e?ti cuminte. Sunt a?teptat. Am program fix. Duc mâncare la popota ofi?erilor. Nu ai vrea s?-i la?i nemânca?i. Sever îi spune direct: Sunt venit de pe mare. M-a prins cutremurul ?i am sc?pat zburând. ?la era avionul t?u care ardea pe câmp? M-am pr?bu?it ?i am tras para?uta. Da. Aha! zice soldatul. ?i? Ai g?sit ceva comori? V? ?tiu pe voi. Cei care se întorc se întorc mereu cu buza umflat?. Tu nu pari umflat. Ni?el cam ?ifonat, da. ?i te-ai întors pe n?pasta asta. Te descurci. M? descurc, zice Sever privind înainte ?i el prin parbrizul murdar. Dac? o s? ai probleme, eu ... Stai lini?tit. Te las la intrare, în Portului. Presupun c? mergi cu trenul. Da, r?spunde Sever. De acolo n-ai decât s? urmezi strada ?i ajungi în gara nederanjat dac? ai grij?. Patrulele noastre stau cu frica apei ?i sunt gata s? fug?. Nu mai sunt vigilen?i decât pentru ei. De ceilal?i ca tine ?i care nu au curajul t?u s? ias? în larg s? te fere?ti. Mda, ?tiu. Mersi! Deci ai ceva, comori? Sever simte c? totu?i nu scap? de întrebare. Un coif am?rât, face el pe obositul. Abia dac? îmi scot chiria?ii din cas? cu ce iau pe el. Desface rani?a ?i îi arat? soldatului care arunc? în fug? o privire în?untru. Tss! scoate pe gur? omul. Zi mersi c? e?ti teaf?r. Mai avem pu?in. În cinci minute cobori. Stai f?r? fric?. Nu te pâr?sc. Sever se uit? pe geam ?i d? din cap. Scoate din geac? ultimii bani. Îi d? pe din dou? în v?zul soldatului care trage cu ochiul. Uite, o mie de euro. E salariu t?u, cred, pe o lun?. Am mult de mers pân? acas?. Soldatul ia banii ?i îi îndeas? în porthart. Dintr-un compartiment al bordului de ma?in? scoate o bucat? de plastic ?i i-o întinde. E abonamentul meu pe tren. Te sui de pe partea opus? a peronului. Nu te vede nimeni. Sever ia cartonul plastifiat ?i îl pune în buzunar cât ma?ina iese de pe ?osea. Soldatul opre?te cu motorul la ralanti. Numai bine! îi întinde mâna. Salut! Mul?umesc! Sever coboar? ?i a?teapt? ma?ina s? se îndep?rteze. Ma?ina zgomotoas? merge drept ?i iese de pe ?oseaua mare, pierzându-se în întuneric. În ora? urma miasmei este mai puternic?, nu s-a risipit, înc?. Fixeaz? masca ?i ochelarii. Încrederea lui în oameni e mare ?i crede c? e foarte probabil c? soldatul se va întoarce ?i nu va fi singur. Probabil cheam? înt?riri pe cont propriu f?r? s? pomeneasc? de partea lui deja luat?. Merge printre blocurile p?r?site ?i pline de plante s?lbatice crescute prin ferestre ?i u?i, prin plan?eele cr?pate. Nicio lumin? împrejur. Rar câte un stâlp aprins, insuficient pentru a observa toat? zona. Pe sub ferestrele este cel mai ascuns drum. Folose?te rar lumina ro?ie a lanternei. Dup? dou? ore ajunge în spatele restaurantului de peste drum de gar?. Se retrage în unul din blocurile mai înalte de lâng? acesta, ?i se pune de paz? la un etaj superior. Nu plou? în?untru, e oarecum ferit de miasm? ?i de vântul rece, ?i dac? locul va fi cotrob?it poate evita oaspe?ii nedori?i deplasându-se liber sus sau jos de ace?tia. Poate observa cu binoclul gara. E obosit ?i trage sub geam o saltea dintr-o camer? al?turat? ?i se întinde cu rani?a sub cap. Ar?tarea din ea nu-l sperie, mai trecuse pe lâng? ceva asem?n?tor, demult. Asta poate fi comoara cea mai mare pentru mine, î?i zice. Nu este o coinciden??. Nu poate s? fie. Nu mai are nimic de mâncare, nu are nici ap?. Se uit? la ceas în întunericul camerei. Mai a?tept dou? ore, se hot?r??te. La dou? noaptea coboar? ?i intr? în gar?. Oameni ai locului, militari ?i personalul g?rii dincolo de ghi?ee, î?i v?d de treburile lor mai agita?i acum decât erau la sosire. Mul?i ar fugi din cauza apelor amenin??toare, dar care, deocamdat?, nu dau semne c? ar intra în ora?, prinde Sever din discu?iile celor prezen?i care nu se feresc s? vorbeasc? tare. La un ghi?eu deschis bate în geam. De dup? acesta cineva aprinde o lamp? de birou. Da? Vreau s? înnoiesc abonamentul, ?sta a expirat. Arat? plasticul primit de la soldat. Pe ce rut?? P?i tot a?a, Mangalia Bucure?ti. Pe o lun?. Ah!, da?i-mi bilet, doar. Se caut? în buzunare. Cred c? nu am bani suficien?i. Da, da?i-mi bilet spre Bucure?ti la clasa întâi. Fac abonament la întoarcere. Mul?umesc! Ia biletul ?i iese din gar?. Trece liniile prin subsol ?i se urc? într-un marfar sta?ionat pe ultima linie. În jum?tate de or? e plecarea. Garnitura format? din locomotiv? ?i trei vagoane e tras? încet pe linia întâia. La fluierul de gar? coboar? ?i se suie la clasa a doua, ultimul vagon. Lume pu?in? vorbind despre calamitate. Fug spre interior, de?i apa nu a ajuns în niciun ora? de margine. Trece printre ei c?tre clasa întâi ?i se a?az? pe locul lui cu rani?a între picioare. Scoate masca ?i ochelarii, se ?terge pe fa?? cu haina de sub geac? ?i adoarme privind pe geam în întunericul din mi?care. Trenul urc? pân? la Constan?a, apoi ia direc?ia vest, spre capital?. Doarme toate cele cinci ore. ?eful de tren nu l-a trezit, îl v?zuse în gar? când pl?tise biletul. L-a trezit dup? ce coborâse toat? lumea ?i f?cea verificarea de rutin?. Sever buimac i-a mul?umit ?i i-a ar?tat biletul. Nu e nevoie. Coborâ?i, v? rog! Ajuns pe peronul G?rii de Nord, lumina zilei îi treze?te oboseala. Lucru bun, miasma nu se simte. Gara este plin? de c?l?tori f?r? m??tile purtate de o via?? pentru unii. Diminea?a este rece ?i abia însorit? ?i pare c? st? s? plou?. Merge la un restaurant ?i ia ap? ?i cafea. Cump?r? bilet la linia trei, ?i dup? o or?, urc? în tren cu destina?ie spre ora?ul lui natal, nu spre Sore?ti.