Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Limite

de Paul Pietraru

- În Viena când mergi?
- Nu mai merg... - mirarea pe chipul lui - la Viena, îmi fac controlul la Cluj.
- Crezi c? e bine? Sau m?car la fel?
- Cu siguran??, e doar un control de rutin?, am sunat la clinica din Viena ?i am vorbit cu profesorul, mi-a spus c?-i în regul?, mi-a dat ?i-un nume la Cluj, este chiar doctorul care m-a operat prima dat?. Plec?m diminea?a la cinci ?i seara suntem acas?, pot merge cu Robert cu ma?ina mea?
- Avion n-avem ?i oricum e mai bine decât cu trenul... Ai jum?tate din firm?, ce întrebare-i asta? Sper c? nu-i vreo ironie gratuit?, dar de fapt... nu mai conteaz?.
- Nu Iona, nu-i nicio ironie, statutul meu obiectiv s-a schimbat atât de repede c? mintea mi-a r?mas în urm?, pentru mine tu e?ti firma ?i nu ?tiu de se va schimba vreodat? acest lucru.
- Se va schimba, dup? ce mergi la inspectorat ?i-?i depui demisia vei r?mâne singurul decident în firm? ?i atunci abia î?i vei asuma pe deplin situa?ia existent? deja. N-am crezut vreodat? s? g?sesc un director ca tine ?i nu te mint. Spor la lucru!
- Mul?umesc, s?-?i spun drept nici în fanteziile cele mai îndr?zne?e nu mi-am imaginat s?-mi schimb ocupa?ia la 56 de ani, dar e foarte bine, roag?-te s? fiu s?n?toas? ?i vei fi mul?umit!
...- m? rog ?i chiar mai mult de-atât pentru s?n?tatea ta, ,,iube?te, femeie!” ?i-a sugerat doctorul, a trecut un an ?i tu... cred c? ar trebui s? te alung de aici, a?a poate ai iubi pe cineva, ai face dragoste, eu sunt imposibil de iubit... sau mai bine plec, m? mut, nu ?tiu cum s? te rup de r?d?cinile tale uscate, pietrificate, iube?te pe cineva, ia-?i zborul de lâng? mine, uit? c? exist, scoate-m? din minte, c? doar acolo sunt, în mintea ta obosit?, în inim? n-am avut loc cu adev?rat niciodat?, - am ?i eu sentimente...-, spuneai, dar ?tiu sigur c? sentimentele adev?rate nu se las? înc?tu?ate, n?v?lesc peste marginile sufletului nem?rginit, ele nu se cer afirmate, se v?d oricum, cele care se ru?ineaz? cu omul de lâng? tine ?i-l ascund nu sunt sentimente, sunt doar autoam?giri, lips? de onestitate, tri??ri în fa?a destinului... poate reu?esc cu Robert, domnul profesor Robert, colegul t?u de la liceu, din CV-ul c?ruia am dedus c?-i atât de scârbit de înv???mânt, c? ar accepta ?i un post de agent de vânz?ri, doar s? câ?tige mai bine ?i atunci l-am ?i v?zut ?oferul t?u, b?iat sub?ire, iar când l-am v?zut ?i frumos, strategia mea a fost gata, uimirea ta a fost total?, te-am în?eles, dar nu ?tiai nimic, nu b?nuiai cum l-am descusut pân? s? aflu c? te simpatizeaz? ?i nici el nu-?i este indiferent, ?i ce bine s-a potrivit totul cu nevoile tale, esen?ialele tale nevoi aduc?toare de s?n?tate, de hormoni, de elasticitate vaginal?, de cre?tere dovedit? a imunit??ii, de via?? pân? la urm?, ?i cum i-am smuls promisiunea s? nu te neglijeze, dimpotriv?, asigurându-l de discre?ia mea total?, asigurându-m? ?i el de-a lui, l-am rugat doar s? nu mi te ia din cas? definitiv ?i pân? acum, în timpul scurt care-a trecut, nu s-a întâmplat nimic, a? fi ?tiut, voi ?ti când va fi, doar v?zându-?i ochii ?i tare m? voi bucura pentru tine, cu durere m? voi bucura din cale afar?, probabil o vreme t?când mai mult, sau lipsind de acas? mai mult decât de obicei, ?i nimic r?u nu se va fi întâmplat, doar vei fi smuls o f?râm? din timpul cosmic, sporind armonia universului, cu adev?rat.

- Bun? ziua domnule Iona, care mai e via?a dumneavoastr?? Întrebarea Mioarei absolut normal?, doar prezen?a ei în gr?din? dup? mult? vreme fiind surprinz?toare. ?ine-te bine s? nu cazi din c?rucior, mai ai cafea?
- Da, dar nu prea mult?, i-am r?spuns l?sând cana pe mas?, î?i fac imediat.
- Nu-i cazul, îmi ajunge, vreau s? stau cu tine în gr?dina asta, alt?dat? minunat?, mi-a fost dor de ea, de voi împreun?, de noi to?i aduna?i aici în foi?or.
- Ea, gr?dina e tot aici, mult mai neîngrijit?, noi... Leti?ia e plecat? de diminea?? la control...
- La Cluj, mi-a spus, am vorbit ieri.
- Voi comunica?i tot timpul, a?a-i?
- Aproape... dar ?tiu tot, chiar dac? nu te-am mai v?zut demult, ?tiu totul despre tine, despre voi, chiar despre ei, Leti?ia ?i Robert. Poate-i frustrant s? afli asta, dar am mai vorbit cândva ?i ?i-am spus ?i atunci c? a?a func?ion?m noi.
- Nu v-a?i certat niciodat? de când v? ?ti?i?
- Niciodat?, de 37 de ani, mânia sau ura... nici nu mai vorbesc, nu ne ating.
- Ce ?tii despre noi, eu ?i Leti?ia?
- Anul trecut, dup? rezultatele excelente de la Viena ?i recomandarea tratamentului magic, pe care vi l-a?i administrat în prima sear? la hotel, a avut loc o ruptur? par?ial?, urmat?, împotriva tr?d?rii ei, de o generozitate aproape absurd? din partea ta.
- Ea ?i-a spus?
- Da, ?i sunt de acord, cum s?-i dai jum?tate din cas?, jum?tate din firm? ?i toat? firma pe mân?, dup? ce ea ?i-a aplicat invers regula musulmanilor, l?sându-te cu patru pa?i în urm?? ?i, colac peste pup?z?, îi bagi ?i un b?rbat în pat, doar pentru a respecta o indica?ie medical?, a?a ceva n-am auzit de când sunt.
- Asta de unde-o ?tii? Ai vorbit cu Robert?
- Nu, dar Leti?ia este extrem de inteligent? ?i intuitiv?, a sim?it imediat dup? ce l-ai angajat, dar a acceptat ?tiind c?-i poate face bine, neuitându-?i nici diagnosticul, nici istoricul. E hot?rât? s? profite total de darul acesta, ai ales foarte inspirat - ?i de?tept, ?i frumos, ?i, mai ales divor?at. ?i ca s? nu r?mân? datoare, ?i-a f?cut ?i ea un dar...
- Te-a trimis pe tine...
- Când ?i-ai dat seama?
- Doar în clipa asta, îmi p?rea ciudat? vizita ta la câteva ore dup? plecarea lor, dar cuvintele tale m-au l?murit.
- Cunoscând experien?a noastr? de acum câ?iva ani, ?tiindu-mi obsesia f?cut? de atunci, mi-a spus cu toat? convingerea s? mi-o rezolv, garantându-mi c? nu voi regreta, a?a c? te-ntreb, vrei s?-?i fac un du?, s? facem de fapt un du?, l?sând lucrurile s?-?i urmeze cursul firesc? Pentru clarificare î?i spun c? Marcel nu mai locuie?te cu mine de dou? luni, a?a c? vinov??ia n-ar trebui s? te încurce!
...- Doamne iart?-ne, Doamne! ?i nu ne pierde, îmi spuneam pornind c?tre dormitor, transfer în pat, dezbr?carea mea, apoi a ei, transferul în c?ruciorul de du?, traversarea holului goi pu?c?, pornirea du?ului ?i sp?larea simultan?, a ei mai rapid?, a mea mai înceat?, atingeri prelungite, jocul sub jet, primul episod de iubire sub jetul fierbinte, pe scaunul meu, apoi finalizarea du?ului, ?tergerea par?ial? în baie ?i cea complet? în dormitor, întins pe pat peste prosopul mare ?i pufos.
- Sunt în concediu, a?a c?, dac? m? prime?ti, stau toat? ziua cu tine...
- Hai sub p?tur?!
..- cred c? nu m-ar l?sa în urm?, ca Leti?ia, nu ?tiu de unde senza?ia asta, în vreme ce mâna ei stâng? îmi mângâia corpul, jum?tatea mea bun? de corp, eu privind grinda transversal? a portalului, abandonat privirii ei din lateral, cu capul rezemat pe palma dreapt?.
- De ce te temi, Iona? De b?trâne?e? De boal?? Mâna ei reluând actul erotic la fel ca în urm? cu câ?iva ani. Nu vrei s?-mi r?spunzi, sau nu ?tii? Nu te-ai gândit? Cât de disperat sau... îndr?gostit po?i s? fii, s?-i d?ruie?ti celei care te-a umilit, jum?tate din tot ce-ai f?cut cu mâinile ?i mintea ta? Ce fel de om e?ti tu, care r?spl?te?ti nerecuno?tin?a cu generozitate dincolo de orice limit?? De ce ?i-e fric?, Iona? De singur?tate? De moarte? Nu-?i fie fric? de moarte! To?i murim, sunt aici cu tine, Iona, ?i dac? vrei... nu voi pleca prea departe, doar s? m? strigi... poate voi în?elege în cele din urm?...

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro