Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Flecarii

de Rodean Stefan-Cornel

Pe mine nu m? enerveaz?, ca pe al?ii, vorb?re?ii f?r? rost, flecarii din locurile publice, oamenii „care-?i pun via?a pe tarab?” ?i te incit? s? o faci ?i tu, care dau sfaturi f?r? s? le cear? nimeni, care î?i spun p?rerea despre orice ?i vor s? li se dea dreptate de c?tre to?i ceilal?i. Pornesc de la ideea c?, oricum, nu pot s? îi alung de acolo ?i c? nici eu nu o s? renun?, doar din cauza lor, la problema pe care o am de rezolvat; atunci, g?sesc motive de amuzament.
Spre exemplu, fac pariu cu mine însumi cine va fi prima persoan? care va începe s? turuie pentru to?i ?i o nimeresc aproape de fiecare dat?. Ghicesc, tot de la început, de cele mai multe ori, care va fi adresantul cu care va ini?ia o discu?ie în doi, dac? spusele ei nu vor avea reac?ii publice.
S? spunem c? suntem în fa?a cabinetului de interne de la o policlinic?. Cum procedez? Este foarte simplu!
Întâi elimin tinerii, apoi elimin persoanele care au privirea în p?mânt, pe cele care sunt evident suferinde, iar dintre ceilal?i aleg o femeie care întoarce capul dup? to?i doctorii ?i pacien?ii care trec pe hol, care, din când în când, se uit? atent la to?i ceilal?i de lâng? ea, care are o privire ager?, scrut?toare, care se foie?te f?r? rost, care nu are astâmp?r.
?i, foarte important? este vârsta!
Trebuie s? fie cam între 65 ?i 70 de ani. Adic?, suficient de matur?, ca s? aib? autoritatea „experien?ei de via??”, s? poat? emite judec??i de valoare „profunde” ?i s? dea sfaturi, dar nici prea b?trân?, s? par? „sclerozat?”. Cu siguran??, ea va fi cea care „sparge ghea?a”. Cam a?a:
„Ce ?i-e ?i cu doctorii ??tia! Întârzie întotdeauna! Dar, ce s?-i faci, suntem la mâna lor, iar cu timpul, dac? îmb?trânim, avem nevoie tot mai mult de ei, nu?”
Sau:
„Uf, ce c?ldur?! Dac? o s? mai ?in? mult seceta asta, la iarn? nu o s? avem ce mânca! Nu mai sunt vremurile normale! Nu vede?i c? ba este secet?, ba sunt inunda?ii? Ne pedepse?te Bunul Dumnezeu pentru destr?b?larea care este în lume!”
Dac? nimeni nu zice nimic, dup? câteva secunde încearc? o conversa?ie direct cu cineva din grup.
Este simplu s? afl?m cine este.
De regul?, trebuie s? aib? cam acelea?i calit??i ca persoana deschiz?toare a dialogului, eventual la un nivel pu?in mai redus. Pentru c? flecarul are intui?ie, el ?tie cu cine are ?anse la discu?ii din genul „vorbim doar ca s? ne afl?m în treab?”. Trebuie s?-i semene din cât mai multe puncte de vedere. ?i atunci, dialogul va ar?ta, probabil, astfel:
- ?i dumneavoastr? tot cu fierea?
-Nu, eu sunt cu stomacul. Fierea mi-am scos-o acum patru ani, era a treia opera?ie, c? pân? atunci mai f?cusem dou? la burt?. Acum am cinci, deoarece în urm? cu doi ani m-am operat la ochiul drept ?i anul trecut la stângul.
- ?i b?rbatul meu a avut opera?ie de fiere, dar el nu a f?cut-o cu metoda clasic?, l-au operat laparoscopic. La ochi s-a operat cumnat?-mea, s-a dus la un doctor care zicea c? el folose?te laserul, îns? nu i-a reu?it opera?ia, este foarte nemul?umit?. Vezi, la b?rbatu-meu s-a potrivit metoda modern?, dar la cumnat?-mea nu! Z?u, nu mai ?tii cum este mai bine!
?i tot a?a, pân? când vine doctorul ?i una dintre cele dou? persoane intr? în cabinet.
Sunt situa?ii în care, cu flecarii m? distrez chinuindu-i, mai ales dac? sunt singur cu ei. Ori fac cumva s? îi stopez din vorbit (ceea ce este mai greu) ori nu le satisfac nicio curiozitate.
?i procedez astfel chiar de mai mult? vreme!
Iat? un exemplu, mai de demult:
So?ia mea avea concediu ?i era la p?rin?ii ei, împreun? cu b?ie?elul nostru, iar eu îmi planificasem s? le fac o vizit?, de o zi doar, c? aveam probleme mari la serviciu. De concediu pentru mine nici nu putea fi vorba atunci!
Am plecat în grab? de la unitate (eram ofi?er) ?i, ca s? prind trenul, nici nu am mai avut timp s? trec pe acas? ca s? m? schimb „în civil” (înc? nu aveam ma?in?).
Cu un tren personal am c?l?torit de la Timi?oara la Arad, iar de la Arad m-am urcat în altul, care mergea la Brad.
În acesta din urm?, dup? destul de pu?in timp, am r?mas în compartiment doar eu ?i o ??ranc? de vreo 70 de ani.
S-a uitat la mine cu aten?ie, mi-a „cânt?rit” gradele, apoi a intrat în vorb?:
- Merge?i la Ineu, domnule drag??
- Nu...
?tia c? la Ineu erau dou? unit??i militare importante, cu mul?i ofi?eri ?i, probabil, a crezut c? am treab? acolo.
- Da, unde merge?i cu trenul ?sta, c? v? v?d ofi?er, dac? nu v? sup?ra?i?
- La neamuri...
Ies din compartiment ?i îmi aprind o ?igar?, de?i nu voiam neap?rat s? fumez. Trenul opre?te într-o sta?ie, iar eu intru înapoi.
- Da ce neamuri ave?i prin p?r?ile noastre?
- De-ale nevestei...
M? duc din nou pe hol, m? uit pe geam, dar trag cu ochiul ?i la femeia din compartiment. Deja d?dea semne de agita?ie.
?i „interogatoriul” continu?, în timp ce trenul las? în urm? mai multe halte ?i g?ri mici:
- Domnule ofi?er, sunte?i sup?rat pe mine c? v? întreb?
- Nu...
- Cumva so?ia dumneavoastr? este de pe aici?
- Da...
P?r?sesc înc? o dat? compartimentul ?i m? îndrept c?tre cap?tul vagonului, ca ?i când m-a? fi dus la toalet?. Stau mai mult timp pe acolo, mai fumez o ?igar?, m? uit pe geam, mai opre?te trenul într-o sta?ie... m? întorc lâng? femeia care murea de curiozitate s? afle cât mai multe despre mine...
- Da de unde zicea?i c? este so?ia dumneavoastr???
- P?i, dintr-un sat, de mai încolo pu?in...
?i tot a?a înc? vreo patru-cinci schimburi de replici, înc? vreo trei-patru sta?ii ?i, dup? ce „am fiert-o” aproape dou? ore, dintr-odat?, femeia, pe un ton ferm, m? ia la rost:
- Imediat, la prima oprire eu cobor, îmi spune?i, v? rog, pân? la ce sta?ie merge?i?
- Care este prima oprire?
- R?psig.
- Acolo cobor ?i eu.
- Chiar?!?
Exact atunci a oprit ?i trenul, am coborât din dou? mi?c?ri ?i am luat-o rapid spre centrul satului.
Nu m? dep?rtez mult de halt?, c? aud strig?te în urma mea:
„Domnu ofi?er, domnu ofi?er, sta?i pu?in, v? rog tare mult!”
Ini?ial am crezut c? mi-am uitat ceva în tren. Dar femeia m? ajunge din urm? ?i, disperat?, gâfâind din greu, zice:
„Dar... nu mi-a?i spus... cine este so?ia dumneavoastr?...”
Atunci, considerând c? m-am distrat destul, i-am spus, pe scurt, dar cu detalii pe care le-ar fi aflat oricum, ulterior, din sat: cum o cheam? pe so?ie, „de-a cui” este, câ?i copii avem, cu ce ne ocup?m la Timi?oara ?.a.
Fosta mea coleg? de compartiment s-a luminat dintr-odat?:
„Da?! O ?tiu pe doamna, de când era mic?, îi cunosc ?i pe p?rin?ii ei!
S? v? dea Dumnezeu s?n?tate! C? mare noroc am avut cu dumneavoastr?! Am avut cu cine povesti tot drumul pân? acas?! Tare de treab? sunte?i, nu v? ?ine?i cu nasul pe sus ca al?ii ?i ?ti?i s? vorbi?i cu oamenii mai simpli, ca noi, de la ?ar?!”

Rodean Stefan-Cornel (rodean) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro