proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Într-o sear? îmi spune so?ia pe un ton foarte autoritar:
„Ia vino tu, încoace, s? discut?m ceva foarte important!”
Primul gând a fost s?-mi inventariez ac?iunile din ziua respectiv? ?i s? v?d cam ce „prostii” am mai f?cut, dar nu am avut timp, deoarece discursul partenerei mele a început imediat:
„Mâine diminea??, pe la opt ?i jum?tate-nou?, te duci tu, fain-frumos, pe jos, ca într-o plimbare, nu tot cu fundul în ma?in?, la banc? ?i întrebi ce bani mai avem noi pe acolo. C? dobânzile stau pe loc, dup? cum ?tii ?i tu. Apoi, fiic?-ta nu cred c? se mai m?rit? curând, c? s-a desp?r?it de Victor, deci nu mai ?inem bani de nunt?”.
Ca o parantez?, remarc?m ceva specific tuturor nevestelor.
Deci, când a vorbit despre desp?r?ire ?i anularea nun?ii, so?ia mea a spus „fiic?-ta”, dar acum câteva s?pt?mâni, a folosit o „nuan??” referindu-se la aceea?i persoan?, pe care o ve?i sesiza cu u?urin??:
„A dat fiic?-mea telefon de la Cluj, c? s-au afi?at rezultatele de la examenul de definitivat în înv???mânt ?i mi-a spus c? a reu?it cu o medie foarte mare, a doua dintre to?i candida?ii! Zicea c? mai st? o zi, s? se distreze cu dou? prietene, foste colege de facultate”.
Dar, s? închidem paranteza ?i s?-i d?m din nou cuvântul so?iei:
„A?adar, m-am gândit s? cump?r?m, undeva la ?ar?, un teren, s? am ?i eu pomul meu ?i un loc unde s? m? ad?postesc de ploaie dac? ie?im la un gr?tar. Ai auzit, doar, c? ??tia de ne conduc se plictisesc, nu ?tiu ce legi s? mai inventeze, ?i au hot?rât c?, de acum înainte, nu mai avem voie s? ie?im la iarb? verde oriunde, ci doar în locuri special amenajate”.
A doua zi de diminea?? am executat sarcina primit? (adic? m-am dus la banc?, deoarece atunci nu aveam, ca acum, banking pe telefon), i-am adus „situa?ia financiar?”, so?ia a luat o foaie de hârtie, a împ?r?it suma în dou? p?r?i ?i a hot?rât:
„De partea asta nu te atingi, c? sunt banii de înmormântare sau, Doamne fere?te, pentru orice eventualitate, în caz c? d? peste noi o boal? grav?. Intr? pe internet, c? pân? acum l-am pl?tit doar pentru treburile tale personale, ?i caut? ce ?i-am spus, de banii r?ma?i. Când g?se?ti, îmi zici ?i mie despre ce este vorba, mergem, vedem ?i, dac? ne convine, cump?r?m rapid, nu mai pierdem vremea”.
Primul lucru care mi-a venit atunci în minte a fost ceea ce spunea un coleg, la o petrecere care avusese loc cu câteva zile în urm?, când se discuta despre bani, economii, investi?ii ?.a.:
„B?i, v? spun eu, nu mai ?ine?i banii la banc?! Cheltui?i-i! Cump?ra?i-v? ma?in? nou?, renova?i-v? locuin?ele, face?i excursii!”
Iar când cineva a replicat c? este nevoie, totu?i, de economii, m?car o sum? pentru cheltuielile de înmormântare ?i pentru situa?ia c? ne îmboln?vim grav, cel care spunea s? ne cheltuim to?i banii, nu s-a l?sat:
„P?i, nu ave?i copii, nepo?i sau al?i mo?tenitori c?rora le va r?mâne apartamentul? M?car atât s? fac?, s? v? înmormânteze pe cheltuiala lor. Iar dac? peste cineva d? un cancer galopant, tot atât de repede se duce pe lumea cealalt?, ?i cu bani ?i f?r?. Adic?, po?i s? mori pe gratis, în patul t?u sau po?i s? o mierle?ti pe bani mul?i la o clinic? de lux din Viena”.
Da, le zicea destul de bine, dar so?iei mele, adept? înfocat? a „familiei tradi?ionale”, nu cred c? era bine s? îi spun a?a ceva, deoarece „banii de înmormântare” fac parte dintr-un obicei tradi?ional al românilor.
Am c?utat cum mi-a spus, am g?sit, am luat leg?tura cu vânz?torul, ne-a ar?tat proprietatea, am fost de-a dreptul încânta?i!
Era vorba de un teren intravilan, nici prea mare, nici mic, o gr?din? cu loc de cas?, la marginea unui sat mirific, la vreo 25 de kilometri de apartamentul nostru, iar proprietarul avea nevoie urgent? de bani pentru o oportunitate de afaceri, altfel nu ar fi scos la vânzare o asemenea minun??ie. Din acela?i motiv, c? avea nevoie urgent? de suma respectiv?, ne-a spus c? a fixat un pre? mai mult decât rezonabil, iar noi fiind primii interesa?i vrea s? încheie foarte rapid afacerea.
În prima parte a acestei colabor?ri ne-am în?eles foarte bine, mai ales pentru c? s-au cunoscut ?i so?iile, iar acestea erau pe aceea?i lungime de und? în multe privin?e, ambele fiind educatoare. Am convenit c? mergem la notar, s? semn?m actele, dup? ce se rezolv? ?i problema apei curente, care era promis? în anun?, dar lipsea. Cic? mai trebuia doar o lucrare destul de simpl?, de racordare la o conduct? principal?, dar nu era liber instalatorul.
Pân? atunci am cur??at toat? proprietatea, am f?cut planuri de detaliu privind pomii pe care o s? îi plantez, am vorbit cu o firm? care s? îmi aduc? un container pe care s?-l folosesc în mai multe scopuri, am muncit mai mult de o s?pt?mân?, de diminea?a pân? seara târziu.
În acest timp, mai d?deam câte un telefon ca s? întreb câte ceva dar, de fiecare dat?, vânz?torul îmi r?spundea, destul de iritat, cam a?a:
„Hai domnule, c? e?ti prea chi?ibu?ar, prea e?ti ca la armat?!”
Situa?ia a sc?pat, îns?, total, de sub control, când mi-a spus c? în ziua urm?toare vin instalatorii s? fac? racordul la conducta de ap?. O s? îmi fac? un c?min cu o ci?mea în curte, iar mai departe, în timp, eu o s?-mi duc apa unde voi dori. N-am avut ce face (sau bine am f?cut) c? am cerut ni?te detalii ?i s-a declan?at urm?torul dialog, întrebând:
- De unde vor trage me?terii apa? De la care conduct??
- De la conducta mare, care trece tocmai prin gr?dina noastr? ?i care alimenteaz? or??elul de lâng? noi ?i toate celelalte sate din apropiere.
- ?i este aprobare?
- Iar vorbe?ti de parc? ai fi la armat?, unde totul se face potrivit legilor ?i ordinelor în vigoare. Nu te intereseaz? pe dumneata. Am zis c? o s? ai ap? în curte, mâine sear? vei avea c?minul ?i o ci?mea.
A doua zi diminea?a eram la gr?din? înainte de ora 7. Pe la 8 au venit me?terii ?i domnul care îmi vindea proprietatea. Au s?pat, au descoperit conducta principal? ?i, nu dup? mult timp de ac?ionat cu tot felul de scule, din p?mânt a explodat un ?uvoi de ap?, foarte înalt, de o presiune ?i o în?l?ime pe care le mai v?zusem pân? atunci doar în filmele americane care ar?tau cum se descoperea, accidental, câte o surs? de ?i?ei.
Agita?ie mare, v? da?i seama! Unuia dintre cei doi instalatori îi vine ideea:
„S? mergem la vecinul de din sus, s? vedem dac? se poate opri apa de la el!”
Între timp, deja pe la poart? curgea un pârâu mai mare decât cel „original” care era, din vremuri str?vechi, la vreo sut? de metri mai la vale.
Se întoarce instalatorul:
„Nu am reu?it, trebuie s? mergem la prim?rie, c? este acolo o echip? cu scule mai bune ca ale noastre.”
Între timp, cu tot felul de table, cauciucuri ?i coliere, au reu?it o improviza?ie, astfel încât apa nu se mai în?l?a chiar zece metri, dar tot curgea abundent.
Eu ?i me?terii am r?mas acolo, urm?rind avaria, iar Viorel, proprietarul, a plecat dup? echipa de la prim?rie, care a venit foarte repede ?i bine echipat? cu de toate.
De cum s-a dat jos din ma?in?, tehnicianul, care era înso?it de înc? doi lucr?tori, s-a r?stit la instalatorii plini de ap? ?i de noroi:
- Cine v-a permis, m?, s? în?epa?i conducta ora?ului? A?i v?zut voi vreun plan? V-a ar?tat cineva vreun contract de furnizare a apei potabile pentru aceast? adres?? Ce a?i f?cut voi este furt calificat! Pu?c?ria v? m?nânc?!
- Noi doar am executat lucrarea comandat? de domnii!, r?spunde unul, sp??it, ar?tând spre mine ?i spre Viorel.
- ?i dân?ii vor r?spunde, bineîn?eles!
Atunci, Viorel, care era un b?rbat foarte mic de statur?, se face ?i mai mic, ia „pozi?ia ghiocelului” ?i, pe un ton mieros:
- Hai, domnule inginer, c? o s? ne în?elegem cumva, c? oameni suntem!
- Da, ne în?elegem în felul urm?tor:
Eu, cu oamenii mei, repar?m avaria. Apoi, dumneavoastr? merge?i la prim?rie, la camera 4, completa?i o cerere, pl?ti?i devizul pentru întocmirea planului lucr?rii de racordare ?i, mai departe, v? explic? acolo ce ave?i de f?cut. Pentru ce lucr?m noi acum, emitem factur? separat?. Dac? pân? mâine la amiaz? nu ave?i contract de furnizare în regul?, voi depune reclama?ie la poli?ie.
Ufff! Se p?rea c? am sc?pat destul de bine, deocamdat?!
Mergem, deci, la prim?ria ora?ului Criv??, de care ?inea satul Luntrea.
Domnul Viorel Gorun, discut? cu un func?ionar
- Bun? ziua, sunt de la Luntrea, am venit pentru c? vreau s? m? racordez la ap?.
- Da, lua?i loc aici, pofti?i o coal? de hârtie ?i un pix. Scrie?i:
„Subsemnatul.... ?i da?i câteva date personale... prin prezenta v? rog s? aproba?i lucr?rile necesare pentru racordarea la sistemul de furnizare a apei potabile în satul Luntrea, num?rul...”
- Sta?i pu?in, c? nu ?tiu num?rul... am mai multe propriet??i în zon?...
- P?i, unde este casa?
- Nu este cas?, este numai loc de cas?, la marginea satului.. cum se vine de la Sibiu....
- Nu ave?i acte pentru locul respectiv?
- Ba da, cum s? nu, pofti?i!
- Domnule, dar dup? câte v?d, aici nu este vorba de un teren intravilan ci de unul arabil situat cam la doi kilometri de sat. O fi ?i locul de cas? al dumneavoastr?, îns? a?i încurcat actele...
- O s? revin cu hârtiile bune ?i rezolv?m cu apa, dar nu mai vând nimic, m-am enervat – zice ar?tând spre mine – c? tot timpul ai cobit, de-aia nu ne-a mers bine!
Ne-am desp?r?it, mul?umind în gând instalatorilor nepricepu?i care au produs avaria la ap?. Mare noroc am avut cu ?eava spart?, c?, altfel, cu siguran??, a? fi semnat la notar „ca primarul”. Apoi, cine ?tie, am fi muncit ?i cheltuit la gr?dina de la marginea satului, poate am fi ?i construit ceva, iar peste câ?iva ani ar fi venit un alt proprietar, care ne-ar fi trimis pe terenul nostru, la doi kilometri dep?rtare, în mijlocul lanului de porumb!