Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Limite

de Paul Pietraru

- R?mânem aici, nu-i foarte frig, d?-mi o cafea, te rog!
...- tic?loas? de via??! Ar trebui s? ies cu sufletul u?or, fericit c? le v?d, fericit s-o v?d înc? într-o diminea??, chiar mi-am propus s? fac cumva s? par fericit, chiar dac? sunt fericit cu adev?rat trebuie s? ?i ar?t asta, dar asear? s-a pr?bu?it totul, ?tiam c? ?tie, c? este informat?, ?i totu?i afirma?iile ei mi-au d?râmat toat? bucuria, când ?tiu c? ea ?i-a dat deja un termen, con?tient? c? urm?toarea izbucnire a bolii ar fi o invadare, s? nu ?tii doar când, s? dai doctorilor toate p?r?ile bolnave ale corpului t?u, ultima care va trebui dat?, dar nu doctorilor, fiind chiar corpul t?u, ce-a mai r?mas deocamdat? bun în el, a? îngriji-o ?i dac?, bolnav? de Alzheimer, uitând tot, nu m-ar mai recunoa?te, cât a? recunoa?te-o eu, mi-ar fi destul, tic?loas? de via??! chiar va trebui s? ies zâmbitor, s?-?i respect protocolul t?u mincinos pentru protejarea muribunzilor, via?? tic?loas?! La final ne distribui în roluri de teatru absurd cerându-ne s? mim?m fericirea în confruntarea final? cu ea, cu moartea, tic?loasa ta regin?, al c?rei nume ne este ?i fric? s?-l rostim, când de fapt, to?i avem în gând doar numele ei, hidoasa, acum ar trebui s? mergi la du?, ia uite-le în gr?din?, fugi la baie, apoi f? o cafea, las? du?ul pentru mai târziu...
- Bun? diminea?a la unsprezece, deschizând geamul.
- Bun? diminea?a, vino-ncoace, ai cafea preg?tit?.
- Ok, vin îndat?!
...- hai c? nu-i greu, ?i ele mimeaz? fericirea deplin?, î?i joac? rolul lor, ?i pân? la urm? chiar nu ?i-e u?or deloc... e?ti nebun s? gânde?ti a?a, oricât de greoaie ar fi procedurile tale de fiecare zi, deocamdat? nu au un final previzibil, te vei mai chinui mult ?i bine s? le duci la îndeplinire, în fiecare zi, mai ales când nu ai niciun ajutor, e?ti un om de nimic... sau...
- Trebuia s?-l ajut?m, mai ales dac? face du?, dar cred c? vine mai întâi la cafea, apoi se spal?.
- Ce reac?ii puternice are omul ?sta, pe cât de puternic uneori, pe-atât de slab alteori... când e?ti tu la mijloc, se pierde, a?a a fost mereu.
- Eu nu mai am cum s?-l ajut, de-acum doar tu mai po?i face ceva pentru el, mai ales dup? ce...
- Hai, te rog, s? nu-ncepem iar, azi avem treab? mult?, trebuie s? cur???m ca lumea trandafirii, s? tundem gazonul, poate facem o pl?cint? cu mere de var?, c? putrezesc pe jos, ar trebui s? facem o cur??enie la sânge, c?-ncepem munca ?i nu vom mai avea timp. Te bagi?
- Da, draga mea, tu e?ti ?efa!
- Nu vorbi a?a, te rog!
- Nu-i vr?jeal? ce-am spus, chiar am tot mai mult nevoie s? decid?, m?car, cineva în locul meu, alegerile pentru mine au tot mai pu?in sens, crede-m?! A?a c? f?-o mereu, spune-mi ce vrei s? fac, iar eu sunt sigur? c? aia trebuie s? fac ?i voi face, cât? vreme voi putea.
...- parc? ar fi un fel de apatie existen?ial?, motiva?ia se dilueaz?, for?a de ac?iune scade, e clar, trebuie s? fiu foarte atent? ?i foarte dedicat?, fir-ai tu de via??!
- La munc? ce faci? Cine decide în locul t?u?
- Decizii majore n-am de luat, programul e f?cut, urm?resc doar s? se respecte, citesc rapoartele activit??ilor zilnice, semnez documentele ?i aprob propunerile altora, ini?iativa îmi lipse?te, nu discern?mântul... oricum nu mai stau prea mult, poate pân?-n prim?var? la urm?torul control medical, apoi va decide Iona ce va face.
- Am în?eles, uite-l c? vine.
- Ai stat cam mult la baie, credeam c? bei întâi cafeaua...
- Am f?cut ?i un du? rapid, doar c? la mine... rapid e mai încet.
- Da ?tiu c-ai dormit!
- N-am dormit mai mult ca de obicei, doar c? am adormit foarte greu, era aproape ziu?, ce cafea bun?, de unde-i?
- Din Mol, prima benzin?rie. Ce-ai f?cut, ai c?l?torit iar??i printre stele?
- Pân? s? adorm, am povestit cu tine, da, i-am spus foarte multe gânduri, mai ales despre tine, Leti?ia, tu cu suferin?a ta ai fost subiectul, spaimele noastre ale tuturor, a?a cum le v?d eu, m-am certat ?i cu Dumnezeu, dar n-am rezolvat nimic, El o ?ine pe a Lui, eu pe a mea, ?i-am c?utat ?i privirea ta în dou? culori, alb alb?strui ?i albastru de var?, ajungând la concluzia c?, pentru mine via?a pe P?mânt se poate termina prost, cu zborul, a?tepta?i nu s?ri?i, pe noi trei întotdeauna ne-a salvat adev?rul, sinceritatea total?, dac? nu ar fi fost a?a ?i ne-am fi min?it, disp?ream demult, nu fizic, doar din formula asta, chiar ?i atunci când adev?rul era comunicat indirect, respectarea lui cu sfin?enie îl f?cea firesc ?i acceptat. Am dreptate?
- Daa, dar ce-i cu asta, tu-n?elegi? Întrebarea era pentru Leti?ia.
- Oamenii, pe p?mânt, sunt f?cu?i s? tr?iasc? perechi, dac? n-o g?sim, c?ut?m perechea la fel ca vulturii, apoi am vrea s-o p?str?m toat? via?a, iar adev?rul are o însemn?tate vital? pentru reu?itele de orice fel. ?i de aceea v? iubesc eu pe amândou?, necondi?ionat.
- S? ?tii c? ?i lupii, vulpile sau lebedele sunt monogame, dar tu ai ales vulturii, sun? mai m?re?, ai dreptate.
- Îmi pute?i spune care-a fost prima voastr? iubire? Dar iubire adev?rat?, nu simpatie adolescentin?.
- Ce-i cu interogatoriul ?sta? Ce-am f?cut oare, zâmbea cu subîn?eles Mioara, privind-o pe Leti?ia, care, ?i ea zâmbea la fel, complice.
- Este vineri, sunte?i libere amândou?, avem timp tot weekendul ?i tocmai am început un joc, dar un joc serios, aproape grav, îl numesc joc deoarece etapele urm?toare depind de cele anterioare, întreb?rile se genereaz? din r?spunsuri, deci ce spune?i la un moment dat determin? urm?toarea întrebare, vre?i? Voi iubi?i jocurile cu miz? mare, din câte ?tiu eu.
- Eu accept, a spus Leti?ia, cu o condi?ie, s? avem ?i noi dreptul la întreb?ri, la fel ca tine, vrei?
- F?r? nicio problem? doar s? ?ti?i ce vre?i s? dovedi?i.
- Deci, care-a fost prima ta iubire, adev?rat?, a venit întrebarea Mioarei, l?sat? s? ias? la lumin? f?r? vreo consultare cu Leti?ia.
...- m? privesc amândou? de parc? ar a?tepta r?spunsul meu, sunt curios dac? au o variant? pentru r?spuns, sau doar au repetat întrebarea mea, hai s? ridic?m miza jocului, s? vedem dac? sunt de acord.
- Am o idee interesant?, zic eu, fiecare dintre noi, înainte de a auzi r?spunsurile, scrie o variant? de r?spuns a celuilalt, în cazul vostru, a celorlalte în cazul meu, deci eu scriu ce cred c? ve?i r?spunde voi, iar voi scrie?i, independent una de cealalt?, ce crede?i c? voi r?spunde eu, de fapt nu a?a, scrie?i ?i voi dou? r?spunsuri, anticipându-v? ?i r?spunsurile voastre, a?a-i c?-i tare? Toate r?spunsurile le p?str?m într-un bol ?i le citim înainte de a trece la urm?torul pas.
- Ai lucrat ceva azi noapte...
- Am aruncat s?mân?a doar, ideile au încol?it acum, diminea??, le-am r?spuns sco?ând din dul?piorul central al mesei rotunde din foi?or un bloc început de hârtii pro memoria ?i trei pixuri, hai s? ne scriem presupunerile! Mai fac o precizare necesar?, voi v? schimba?i la serviciu, ca la tenis, îmi formula?i întreb?rile alternativ, ok? A?tept primul r?spuns.

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro