Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Perechea dragoste, perechea moarte (fragment), RAO, 2018

de Flaviu George Predescu

Amalia a fost ultima mea femeie înainte de Roberta. Ca vârst? se afla la grani?a prefixelor 3 ?i 4 când ne-am cunoscut. Se declara o admiratoare a muzicii folk. Era c?s?torit? din fraged? tinere?e ?i avea deja un copil adolescent, pe care îl iubea mult. So?ul ei era frezor la o întreprindere, într-un ora? de lâng? Bra?ov. Amalia, care înc? din primul moment mi-a spus s? îi spun Amy, mi-a trimis o cerere de prietenie pe Facebook. Nu ?tiam c? ?i femeile te caut? dup? recomandare, i-am r?spuns u?or amuzat. Ah, dar bineîn?eles! Noi ne facem recomand?ri una alteia în multe domenii.
A?a am continuat s? ne scriem înc? vreo dou? s?pt?mâni, cu apropouri, ca într-o joac?. Într-o zi mi-a cerut num?rul de telefon, pe motiv c? timbrul vocii mele îi stârne?te curiozitatea. Am început s? sporov?im despre folk, rock ?i alte cele. Lumea zice c? am voce frumoas?! s-a pisicit. Cum eram singur, atunci când am cunoscut-o, îmi prindea bine s? am cu cine discuta în serile de celibat, a?chii din p?r?ile dureroase ale libert??ii, când îmi turnam câte un pahar de Shiraz sau uneori m? îmb?tam de unul singur. Dup?-amiaza vorbeam ?i seara ne scriam. Era disponibil? tot timpul, nu ?tiu cum naiba reu?ea. Când o mai întrebam cum de petrece a?a de pu?in timp cu b?rbatul sau cu copilul ei, îmi r?spundea c? lor li se dedic? în week-end. Mai ales so?ului, cu care obi?nuie?te s? fac? dragoste „cam mecanic ce-i drept” în fiecare sâmb?t? diminea?? ?i cam atât. Am inventat ?i o glum?. ?tii cum faci dragoste cu un tren? am întrebat-o. Cum? a s?rit curioas?. Cam mecanic, i-am r?spuns. Uneori „se întâmpl?” ?i doar o dat? la trei sâmbete, mi-a zis. De ce a?a de rar? am întrebat-o. Mi-a spus senin? c? acest r?spuns o s?-l aflu singur când voi avea vreo dou? decenii de c?snicie.
În poze p?rea foarte dr?gu??. Pot spune c? avea un fel de-a fi care m? excita ?i ideea c? era m?ritat? ?i mam? a unui copil deja mare, m? z?p?cea de cap. Îi scriam ?i m? trezeam având erec?ii c?rora le veneam singur de hac înainte de culcare. Femeia asta, c?ci era o femeie în deplin?tatea cuvântului, m? provoca teribil. La apropourile ei mai nuan?ate am decis s? m? duc tocmai la Bra?ov, într-o sâmb?t?, s? ne întâlnim. A venit cu un chip ?ters, curioas? dar mult mai consumat? decât p?rea în fotografii. Respira un aer de ?ifonier învechit. Amy era impresionat? c? nu înfrumuse?asem cu nimic din imaginea mea virtual?. Pari mai slab decât în poze! mi-a zis. E de bine sau de r?u? am întrebat.
Ne desp?r?ea aproape un deceniu ?i asta iar îmi tulbura min?ile. Îmi imaginam tot felul de lucruri, de la ce fel de lenjerie poart?, pân? la cum sunt sfârcurile ei. Parc? mi-a mirosit gândurile ?i a surâs. Sau poate c? eram „mirosit” demult. Am b?ut cafea ?i ne-am continuat conversa?ia despre tot felul de nimicuri. Spre deosebire de alte femei, cu care mai avusesem întâlniri, îmi l?sa impresia c? ?tie exact ce vrea doar c? î?i temporizeaz? ac?iunile. Eram un ales. A?a m? sim?eam. Nu-i nimic, jocul conversa?iilor îmi pl?cea. Ce putea fi mai pl?cut decât flirtul, tocmai pentru c? era imaginativ ?i lipsit de r?spunderi, f?r? ?tiin?? de limite ?i f?r? de angajamente?
A ?inut s?-mi spun? c? so?ul ei o s? fie plecat la pescuit în week-endul respectiv. Cumva, îmi propunea indirect c? are la dispozi?ie cât timp doresc, a?a c? ne-am întins ?i la alte subiecte, care mai de care. M? f?cea s? vorbesc întruna, doar privindu-m? în ochi cu un surâs ?i întrebând: da? Chiar? Pe bune? Tu vorbe?ti serios? Apoi se mira: Nu pot s? cred… ?i cu toate astea, nu ?tiu de ce, dintr-odat? am sim?it c? vreau s? plec. Ceva din mine îmi spunea s? fug ?i ceea ce sim?eam parc? era opusul excita?iei care pân? atunci m? ame?ise. I-am f?cut semn fetei de la bar c? am l?sat banii pe mas? ?i am plecat, r?mânând în?ele?i (din partea mea mai mult protocolar) c? ne mai auzim. Nici n-am demarat bine din ora? spre ?oseaua na?ional?, c? tic-tic, am ?i primit un mesaj în care m? întreba dac? a fost ceva în neregul? cu ea. I-am r?spuns cu o mân? pe volan, pe jum?tate atent la drum, c? totul a fost ok. Am rugat-o s? vorbim când ajung dar a continuat s?-mi trimit? puzderie de mesaje în care încerca s? m? descoas? ?i s? m? provoace. La una din serpentinele de dinainte de Predeal am derapat pe contrasens. Dup? un moment de panic? m-am redresat repede, speriat de sunetul liniei zgrun?uroase care separa drumul. Era s? lovesc parapetul din dreapta. Norocul meu a fost c? nu venea nimic din sensul cel?lalt. Imaginea Amaliei parc? m? domina ?i nu în?elegeam de ce m? sim?eam vinovat dac? nu-i r?spundeam imediat dup? ce îmi scria. Mai mult, îmi reveniser? sim??mintele fa?? de ea ?i în inim? îmi încol?ise teama c? dac? nu sunt prompt s-ar putea s? m? lase balt?. Nu parcursesem nici un sfert din drumul pân? acas? ?i deja eram decis s? vreau s? ajung s? m? culc cu ea. Sau poate c? nu era asta. M? sim?eam confuz. Îmi venea mai mult s? fug, dar aici cred c? era ceva care ?inea mai mult de creier. Instinctul, cum ar fi zis Tudor, îmi d?dea brânci s? eliberez animalul din mine ?i s?-mi domolesc din curiozit??i. Se vedea pe chipul ei c? abia a?teapt? ?i parc? m? sim?eam mai b?rbat atunci când rela?ionam cu ea. Nop?i la rând m-am gândit numai la ea sau la p?r?i separate din ea. M? r?suceam de pe-o parte pe alta ?i nu îmi g?seam lini?tea. Parc? eram dominat de o permanent? erec?ie care m? chinuia. Începusem s? îi scriu tot mai multe mesaje ?i sim?eam cum îmi pierd ultimele f?râme de lini?te în a?teptarea replicilor care îmi hr?neau imagina?ia. Unde era echilibrul meu de burlac? m? întrebam atunci ?i apoi într-un solilocviu penibil încercam s? m? conving c? e o simpl? femeie m?ritat? ?i c? n-am cum s? m? îndr?gostesc de ea.
Nu dup? mult timp a venit la Bucure?ti. Am dus-o la mine ?i m-am n?pustit s-o s?rut. Dar ce te gr?be?ti! a exclamat amuzat?. N-am zis nimic. De ceva timp s?rutul mi se p?rea un lucru dificil de f?cut. Nu m? sim?eam în apele mele, a?a c? voiam s? trec direct la sex. Am întins-o pe pat, i-am dat jos chilo?ii care i s-au r?sucit pe coapse. I-am privit vaginul, deasupra c?ruia avea un mic triunghi, cu fire sub?iri. Am surprins-o zâmbind, de parc? v?zuse dinainte tot ce urma s? se întâmple ?i acum doar se delecta cu ce i se confirma. Mi-am l?sat trupul peste al ei, am început s? o s?rut pe gât. A gemut u?or, de încurajare. Nu cred s? fi ajuns pân? la zece mi?c?ri de fier?str?u când am sim?it c?ldura de dinaintea ejacul?rii ?i am continuat s? m? mi?c mai prudent în speran?a c? e doar o senza?ie fals?. Mi-am spus c? totul se controleaz? din minte ?i c? n-am cum s? m? comport ca un licean tocmai cu aceast? femeie. Am ie?it la liman dominat de puternica gâdilitur? ?i m-am strâns de glans , a?a cum auzisem c? se face pentru a amâna penibilul moment. Apoi, l-am vârât iar în?untru ?i în nici dou? secunde am explodat. E ok! Nu-?i f? probleme, mi-a spus amuzat?.
S? fi durat vreo dou? minute. M-am scuzat jenat. M-a b?tut pe um?r tov?r??e?te ?i mi-a spus c? în?elege.

Flaviu George Predescu (FGP ) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro