proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Avionul a ajuns la timp, i-am a?teptat f?r? s? cobor din ma?in? din cauza aglomera?iei din aeroport, Mihaela plângea întrebându-m? de maic?-sa, copila?ul nu-i în?elegea suferin?a, iar Bogdan suferea atât pentru Leti?ia, cât ?i pentru Mioara.
Au intrat direct în camera Leti?iei, Mioara veghea stând pe scaun, din buc?t?rie mirosea a toc?ni?? de pui, Mihaela s-a a?ezat în genunchi lâng? pat, mângâind ?i s?rutând mâna mamei, întrebând-o de câteva ori dac? o aude, cerându-i confirmarea prin mi?carea degetelor, r?spunsul fiind unul incert, parc? le-a mi?cat pu?in, dar nu e sigur, inima ar fi dorit o confirmare, ra?iunea lucid? avea îndoieli, oricum respira?ia Leti?iei se accelerase pu?in, devenind ceva mai zgomotoas?, semn c? a progresat instalarea întunericului.
Dup? o vreme, Mioara le-a preg?tit masa, au mâncat, apoi au luat ma?ina din garaj mergând la apartamentul lor de la bloc, sf?tui?i s? se culce ?inându-?i aproape telefoanele, s? poat? fi chema?i în caz c? se va schimba ceva în starea Leti?iei.
C?tre miezul nop?ii am trimis-o pe Mioara la somn, dup? ce mi-a legat o centur? de siguran?? în fa?a c?ruciorului, s? nu cad, în cazul în care a? adormi. Am l?sat lumina aprins? în înc?pere, pân? pe la ora patru furând ?i eu câteva reprize scurte de somn chinuit, de fiecare dat?, la trezire, verificând respira?ia Leti?iei. La cinci a coborât Mioara, la opt au venit copiii, la bloc nu aveau nici cafea nici alimente ?i oricum Mioara le-a lansat o invita?ie permanent? la mas?. Cât de mult putea s? munceasc? Mioara, dar chipul îi era teribil de marcat de suferin?? ?i nesomn.
T?cerea definitiv? s-a a?ternut aproape insesizabil, eram to?i în jurul patului, privind-o cu ochii pierdu?i, tot Mioara fiind cea care a sesizat absen?a respira?iei, s-a ridicat de pe scaun apropiindu-se ?i verificându-i semnele vitale, verdictul fiind simplu, abia rostit, în timp ce aprindea lumânarea preg?tit? de cu sear?.
- Gata, a murit, Dumnezeu s-o odihneasc?! Apoi c?tre mine ?i Bogdan: - lua?i-l pe Marcel ?i ie?i?i, trebuie s-o sp?l?m ?i s-o îmbr?c?m, dup? ce sun la Pompele Funebre. Preg?ti?i-v? ?i voi, o ducem în capel?, unde vom r?mâne pân? desear?.
?tia Mioara de ce m? tot ruga s? nu fug, exact asta-mi venea s? fac, s? deschid porti?a fugind undeva unde s? nu m? ?tie nimeni, s? c?l?toresc, m?car cu mintea, printre stele, s?-mi topesc inima într-un plâns binef?c?tor.
...- nu voi fugi, Leti?ia, voi sta cu tine pân? la cap?t, te voi veghea s? ?tiu unde pleci, unde te g?sesc, pân? atunci a?tept s? te îmbrace cele dou? femei dragi ?ie, Mihaela ?i Mioara, cât e?ti de fumoas?, ?tii, te-au îmbr?cat în compleul t?u preferat, cel bleumarin, cu bluza alb? de m?tase, ?inut? business pentru întâlniri speciale, asta este ?i ea o întâlnire special?, ultima, la care nu puteai renun?a la ?inut?, de fapt la ?inut? puteai renun?a, doar la întâlnire n-aveai cum, uite c? a venit ma?ina, nu e ma?ina aceea de gal?, cu mânere forjate ?i nichelate, cu geamuri cât vitrinele, aia va fi poimâine, e o ma?in? închis?, azi nu-i decât durere, nimic festiv în ie?irea ta din cas? c?tre casa cea mic? ?i ve?nic?, via capela ora?ului, ma?ina te ascunde, nu te prezint?, Dumnezeule cum te-au apucat de picioare ?i de umeri cei doi vl?jgani, ciocli parc? le spunea cândva, a?ezându-te în lada l?cuit?, Mioara ?i Mihaela aranjându-?i ?inuta, apoi f?când un pas în spate, îngrozite când unul dintre ciocli a pus acoperi?ul peste c?su?a ta, î?i striveau buzele cu pumnii strân?i ?i ochii în lacrimi, toat? lumea se gr?be?te, ?i noi ne gr?beam mereu, pân? o dat? când graba n-a mai avut sens, dimpotriv?, doar timpul mai conta, tu ai ie?it prima din cas?, ultima ta plecare din casa noastr?, pe care ai urât-o cu sete la început, trandafirii înc? n-au putut s?-?i urm?reasc? plecarea, e prea devreme, apoi au ie?it copiii cu nepotul, Mioara, ultimul am ie?it eu, încuind casa ?i por?ile, transferându-m? în ma?ina noastr? frumoas?, Mioara ajutându-m? s?-mi trec pe bancheta din spate c?ruciorul pliat, ciocli te-au dus într-o celul?, ziceau ei, de parc? erai de?inut?, pe când tu erai liber?, eram doar noi ?ase, tu, f?r? acoperi?, Mihaela, Bogdan, Marcel, Mioara ?i eu, Marcel cel mic ziceam, cel mare vine mai târziu, te priveam to?i în t?cere, am r?mas cinci, Mioara a plecat s?-?i mai rezolve ni?te probleme, ultimele tale probleme p?mânte?ti, nepotul t?u, micu?ul Marcel, se plictise?te, am crezut c? s-a lini?tit când l-am v?zut jucându-se cu ni?te copii, dar n-a ?inut mult din pricina neîn?elegerilor de limb?, îi era ?i foame, când a ajuns bunica s-au dus to?i s? m?nânce la un restaurant, Mioara neavând timp s? mai ?i g?teasc?, mi-au adus ?i mie un sandvi?, o ap?, nu mi-e foame, cum ar putea s?-mi fie foame când m? omoar? dorul, ?i urâtul, ?i singur?tatea, ?i disperarea, ?i spaima, ?i nu ?tiu ce-oi face la noapte, mâine vin iar??i la tine, dar mâine noapte iar??i îmi va fi urât, apoi ne vom întâlni din nou, mai am trei zile s?-?i mai povestesc, a? vrea s?-?i spun tot ce nu ?i-am spus, de una de alta, mi-ar pl?cea s? m? întrebi, e sear?, se va face noapte, prima noapte de singur?tate, va trece greu noaptea asta, m?car noi suntem doi, copiii trei, dar tu e?ti singur?, am ajuns acas?, Mioara ne-a spus c? preg?te?te cina pentru to?i, ne-am instalat în buc?t?rie, am vrut s? beau ceva tare, n-am g?sit nimic în bar, am ie?it în gr?din? câutând în foi?or, am deschis u?a, dând cu ochii de biletele noastre cu întreb?ri ?i r?spunsuri, era ?i o sticl? de whiskey în spate, am citit ultimul bilet, era ultima întrebare a ta, care nu avea înc? un r?spuns, ,,Cum tr?ie?ti când ?tii c? nu mai a?tep?i nimic de la via???” nu ?tiu când ai scris-o, î?i voi r?spunde mâine, întâmpl?tor sunt ?i eu expert în via?? f?r? sens, mai ales acum, dar acum, în seara asta m? întorc în cas?, s? stau cu ei, s? beau whiskey cu ghea??, s? m?nânc cina f?cut? de Mioara, dup? sticla asta voi dormi, pot s?-?i spun c? am dormit, nu sunt odihnit, nici limpede, dar sunt func?ional, i-am spus Mioarei c? vin la tine, s? vin? cu SUV-ul copiilor, îi spun a?a pentru c? asear? le-am dat-o în dar, dac?-l va deranja adaptarea manual?, o va desfiin?a, a spus Bogdan, se vor întoarce în Fran?a cu ma?ina, azi, dup? ce ajunge Mioara merg cu Bogdan s? facem actul de dona?ie, îl d?m la tradus ?i legalizat, nu te las singur?, destul c? stai singur? noaptea, un singur cuvânt face dificil r?spunsul la întrebarea ta - ?tii - când ?tii ce spui tu, se adaug? lipsei de sens un nonsens ?i mai mare ?i singura cale este s? te min?i, s? joci rolul preg?tit de univers, sau s? refuzi, negând totul, tu ai jucat piesa pân? la cap?t, eu nu ?tiu de voi putea, ?i mie mi s-a accentuat nonsensul, va cre?te ?i mai mult peste dou? zile, am apreciat la tine luciditatea, înfior?toarea luciditate care m? poart? ?i pe mine printre stele, dac? n-am ?ti, sau am ?ti mai pu?in, am tr?i mai lini?ti?i, dar ?tim, ?tim, ?tim ?i trebuie s? facem alegerea ?i e greu... dar deja am început s? vorbesc despre mine, ?i-acum e despre altceva, a venit seara ?i-?i spun c? am bifat ni?te alegeri f?cute, mi-am mai cump?rat câteva sticle de coniac, e mai bun decât orice whiskey, trebuia s? aduc o sticl? aici s-o beau cu tine, Mioara a adus, dar sunt prea mul?i de fa??, ce-ar zice s? m? aud? c? închin cu tine, ai v?zut? sunt colegii t?i de la ?coal?, e ?i ?oferul, sunt ?i elevi, fo?ti elevi, acum studen?i sau angaja?i, sunt vecinii no?tri, to?i sunt aici, sunt mul?i din firma noastr?, e ?i Karol, ?tii? mi-am f?cut testamentul, îi las ceva bani ?i lui, pentru funda?ie, pentru am?râ?ii care au trecut sp??i?i pe la sicriul t?u, niciodat? n-am avut la mas? atâ?ia oameni, îmi place s? vorbesc cu tine, mâine-?i voi face o surpriz?, nu-?i spun nimic de-acum, vei vedea mâine diminea??, iar??i voi veni la prima or?, atunci î?i voi spune, asta dac? nu vei vedea singur?, va fi frumos, ca pe vremuri, acum plec, trebuie, te las iar??i singur?, dar nu pentru mult timp, beau trei pahare de coniac ?i m? culc, iar??i î?i spun c? am dormit bine, chiar dac?-?i spun ?i c? nu sunt nici limpede, nici odihnit, nu-i timpul odihnei, mai am ceva treab? pe aici, uite surpriza, sunt treizeci de trandafiri olandezi, a? fi vrut s? fie de la noi, dar te-ai gr?bit, eu î?i ridic capacul ?i ?i-i pun peste tine, oricum vreau s? te mai v?d, ceilal?i ?i-au f?cut coroane frumoase cu flori naturale, cei mai mul?i, eu am vrut s?-?i d?ruiesc ce ai iubit cel mai mult, ?tii, asear? Mioara ?i copiii, dup? ce le-am confirmat inten?ia mea de a te urma, mi-au propus s? merg cu Mioara în Fran?a, s? ne lu?m o c?su?? acolo lâng? ei, cu pensiile ?i cu banii din cont tr?ind f?r? probleme, mi-am cerut iertare, Mioarei în primul rând, apoi ?i copiilor, spunându-le c? ei sunt beneficiarii testamentului meu, s? aib? grij? de ei ?i de Mioara, dar nu pot face altfel, am plâns, ?tii? pentru prima dat? de când ai plecat din cas? am plâns, explicându-le ceva foarte simplu, nu mai pot tr?i f?r? tine, a? pierde doar vremea, atunci am plâns, când le-am spus asta, au t?cut, cred c? au în?eles, oricum Mioara a dormit cu mine în pat, mi-a spus c? îi este tare urât singur?, la etaj, am acceptat pozi?ionându-m? la marginea patului, am dormit bine amândoi, e ?i ea epuizat?, ?i azi de diminea?? s-a trezit ?i a f?cut mâncare pentru amiaz?, zicea c? nu-i vorba de bani, dar copiii trebuie s? m?nânce bine cât mai stau, apoi când pleac? la ei le va face mereu mâncare bun?, înainte de a adormi m-a mai rugat o dat? - Iona, hai cu mine în Fran?a, putem tr?i amândoi pe lâng? ei, renun?? la gândurile tale, crezi c? Leti?iei nu i-ar pl?cea s? te ?tie acolo, iar mi-am cerut iertare, apoi am adormit, noroc cu cele trei coniace, e?ti tare frumoas? ?i azi, regina trandafirilor, mai sunt câteva ore în care povestim fa?? în fa??, ?i cu Mioara am povestit multe, dar e altfel, s?raca Mioara e distrus?, dar nici ea nu plânge, adun? în inim? rezolvându-le pe toate, amân? jalea pentru mai târziu... se-adun? lumea, noi suntem to?i, au venit ?i preo?ii, de frumoas? ce e?ti nici nu te acoper? când te scot din celul? în sala mare, capela este plin?, mul?i n-au mai înc?put, parc?-i vie, parc?-i vie, se ?opte?te în mul?ime, un puseu de disperare cre?te când doi ciocli te acoper?, vrând s? scoat? trandafirii, l?sa?i-i acolo! a strigat Mioara, acoperi?i-i! am înt?rit eu, cioclii au privit preo?ii, au primit acceptul, rotind piuli?ele, închizând pe ve?nicie cutia de lemn l?cuit, iart?-m?, iubirea mea, dar n-am v?zut casa decât de la distan??, groapa nu este la aleea principal?, terenul înierbat, înclinat tare, f?cându-mi imposibil accesul, nici sta?ionarea pe alee nu este sigur?, m? ?ine s? n-o iau la vale, cine crezi, Karol, era aproape ?i i-am f?cut semn, ultimele cuvinte, sigiliul gropii, pumni de ??rân? b?tând la u?a casei tale, vrei? m?-ntreab? Karol, da, îi r?spund, zbor printre morminte dus pe sus de doi gropari chema?i de Karol, m? a?az? pe malul de p?mânt ?i-mi dau trei bulg?ri de p?mânt negru, greu, untos, pe care-i las peste sicriul t?u, spunându-?i în gând s? nu-?i fie team?, c? nu vei fi mult? vreme singur?.
M-am îndep?rtat de tine ajutat de Karol, sunt lâng? ma?in?, parcarea e goal?, doar eu ?i Karol, a?teptat de Karmen ?i copii, le spun s? mearg? la restaurant, la mas?, eu m? descurc, vreau s? stau pe scaunul ?oferului privindu-te pe tine care stai în dreapta, ce zile fericite am avut noi... ?i cât? singur?tate e pe lume, o sun pe Mioara ?i-i spun c? nu merg la mas?, ne vedem acas?, s? stea lini?tit?, nu fug, în parcarea capelei am r?mas aproape dou? ore, m-a trezit apelul Mioarei, îi spun adev?rul, hai acas?, te-a?tept?m to?i, dar nu sunte?i to?i, ea e-aici, cu mine, hai Iona, las-o s? se odihneasc?, eu te las, odihne?te-te noaptea când m? odihnesc ?i eu, ziua te ?in de vorb?, î?i spun tot ce fac ?i pe unde merg, uite, ieri am parcat ma?ina în garaj cu inten?ia de a nu o mai folosi, c?ruciorul u?or al ma?inii îl folosesc în cas?, iar când ies în lume merg cu cel fix sau cu ma?ina electric?, asta voi face în zilele urm?toare, am ceva treab? la barier?, vreau s? stau lâng? r?stignirea de piatr? num?rând trenurile, ?i, dar asta nu-?i spun, notându-mi orele de trecere, apoi mai vreau s? cronometrez ceva, timpul de traversare liber? a ?inelor, ?tii c? dac?-?i dai drumul de lâng? r?stignire ajungi dincolo în ?apte-opt secunde? da, atât îmi trebuie s? trec, dac? nu ac?ionez ro?ile, ?i, bineîn?eles, dac? ro?ile trec, cele mici, din fa??, mai ales, apoi mai cronometrez un parametru, dar nu-?i spun nici asta, unde se afl? trenurile înainte cu opt secunde de trecerea la nivel, asta pentru a ?ti pân? la ce distan?? traversarea mea este sigur?, dar, cum am spus, dac? nu intr? vreo roti?? între ?ine, a?a cum s-a întâmplat atunci cu Mioara, exersarea zilnic? are dublu rol, s?-mi sporeasc? precizia, eliminând ?ansa erorii, s? nu crezi c? e simplu, vreau s? par?, chiar s? fie un accident, hazardul s? m? ajute, ajutat de mine, sper s?-mi ias? înainte ca Mioara s? plece la copii, ce femeie minunat?, a r?mas cu mine, ?tie c? am nevoie, fiind foarte afectat de moartea ta, ea nu ?tie c? noi vorbim zilnic ?i eu î?i spun tot ce fac, cu ea nu prea mai vorbesc, simt c? m? descoase, de parc? m-ar b?nui de ceva, a?a c? vorbesc doar cu tine, de fapt cu tine a? fi vrut s? m? c?s?toresc, i-am spus-o Mioarei cândva, ea mi-a spus, am b?nuit-o de gelozie, c? nu e cazul, decât dac? m? ceri tu, oricum mi-ar fi pl?cut s?-?i fi fost so?, era altfel, cred c? ?ansele mele s? te g?sesc ar fi fost mai mari, eu oricum m? preg?tesc, ieri am traversat ora?ul în c?rucior, vizitându-l pe cel care i-a f?cut mamei mele obeliscul, sper s-o g?sesc ?i pe ea, am intrat sfios, deschizând u?a larg, s? încap, sculptorul era cu spatele, lustruia un cap de copil, trecuser? ceva ani, de?i m? schimbasem destul de mult, m-a recunoscut, r?spunzându-mi la salut:
- Bun? ziua, domnule, v-au distrus zborul? sau ce v-a adus pe la mine?
- Nu, zborul mamei e tot acolo, dar vreau s? zbor ?i eu, a? avea nevoie de o arip?, ave?i aici proiectul ?i banii, arunca?i o privire ?i spune?i-mi dac? sunt de ajuns.
A studiat cu aten?ie desenele mele, a f?cut ni?te calcule, erau suficien?i.
- Cu blestem, sau f?r??
- F?r?, pe placa de baz? ve?i scrie doar cinci cuvinte, ,,CE MULT TE-AM IUBIT!”