Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Podul dintre entropie ?i sintropie

de Plesca Adriana Doina


Într-un ?inut f?r? timp, unde stelele nu cad, ci se topesc încet în negura nop?ii, exista un râu larg numit Entropia.
Apa lui era rece ?i grea, plin? de cioburi de sticl?, frunze rupte, ceasuri oprite. Curgea mereu înainte, desf?când noduri, sp?rgând maluri, ?tergând urme. Nimeni nu îndr?znea s?-l traverseze. Cine intra în el uita cine fusese.
Pe malul cel?lalt, ascuns? în cea??, se z?rea o p?dure vie, numit? Sintropia. Acolo, frunzele cre?teau din p?mântul ars, r?d?cinile se împleteau în poduri vii, iar p?s?rile cântau în coruri care reparau cerul. Nimeni nu ?tia cum s? ajung? acolo.
Între cele dou? maluri nu era nimic. Doar un gol alb, o t?cere care înghi?ea ecoul.
Într-o zi, o fat? cu mâinile pline de cenu?? a venit la malul Entropiei. Avea în buzunar o s?mân?? mic?, rotund?, care pulsa u?or.
— Vreau s? ajung dincolo, a ?optit apei.
Râul a râs, sp?rgând o piatr? în mii de f?râme.
Atunci fata a scos s?mân?a ?i a aruncat-o în gol.
S?mân?a nu a c?zut. A r?mas suspendat?, învârtindu-se încet. Din ea a început s? creasc? o frânghie sub?ire, de lumin?. Apoi o scândur?. Apoi un pod. Podul nu era din lemn, nici din fier. Era ?esut din amintiri care nu voiau s? moar?.
Primul pas l-a f?cut o b?trân? care î?i pierduse numele. Al doilea, un copil care nu înv??ase înc? s? plâng?. Al treilea, un poet care scrisese doar „te iubesc” pe o foaie rupt?. Fiecare pas ad?uga o plac? nou?. Fiecare respira?ie, o balustrad?.
Entropia încerca s? sfâ?ie podul cu valuri de uitare. Dar Sintropia trimitea vânt blând, care lipea cioburile la loc.
Când podul a ajuns la mijloc, fata a privit în jos. Sub ea, râul ?i p?durea se împleteau. Apa curgea prin r?d?cini. Frunzele pluteau ?i se transformau în b?rci. Podul nu unea dou? lumi.
Era lumea îns??i, care înv??a s? se ?in? de mân?.
Fata a p??it mai departe. În spatele ei, podul nu disp?rea. Cre?tea.
?i înc? mai cre?te. Chiar acum. Chiar sub pa?ii no?tri.

Plesca Adriana Doina (Cozeta) | Scriitori Români

motto: Tr?ie?te cu entuziasm fiecare clip?

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro