Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Utilajul

de Doru Mihail

— Domnule, un utilaj – zice nea Toma – e ca un organism viu. Ca un om, cum ar veni.
St?tea în mijlocul nostru, drept, în salopeta lui albastr? din care ie?ea gulerul alb al c?m??ii, fixându-ne pe fiecare în parte. A?tepta s? prind? pe careva c? râde sau c? arat? vreo urm? de ostilitate. În fond, de ce s? râzi? Nu era nimic de râs. Privind fe?ele speriate ale lui Marcu ?i S?vioar?, ai fi zis c? lucrurile st?teau tocmai pe dos. Cu toate astea, s-au g?sit doi-trei papagali dintre ??tia veni?i cu practica tehnologic?, s?-?i dea coate.
— Ce-ave?i m?, acolo în spate? S-a umflat t?râ?a în voi? Ie?i?i dracu’ afar? ?i veni?i când v-o veni cheful s? pune?i mâna pe treab?!
I-a dat afar?. Dar ?ia atâta a?teptau, c? ?tiu ?i ei c? n-are ce s? le fac?: acordul cu ?coala e pe bani europeni ?i cic? e obligat s? îi ?in? minim cinci ore pe zi ?i s? le dea la sfâr?it note mari, c? altfel nu-?tiu-ce comisie îl evalueaz? ?i tot el iese vinovat. A?a c? i-a dat afar?, iar ei s-au dus s? fumeze. Pe urm? s-a uitat la noi. ?i parc?-n uit?tura lui mi s-a p?rut c? z?resc ceva din îndârjirea unui animal h?ituit. A continuat apoi, parc? mai potolit:
— C? uite, zice… mi-au pus în vedere s? reduc din schem? tot ce bate în vârsta de pensionare. Cic? nu mai merit? s? se investeasc? în reconvertirea lor la mijloacele cerute de tehnologia modern?. ?i c? s? m? orientez pe formarea ?stora noi.
— Adic? cum, don’ director? – zic. – S?-i zic lu’ nea Savu s?-?i depun? dosaru’? (Bine, el chiar are vârsta, da’ am zis ca exemplu.) ?i s? dau comenzi de sute de mii unora care nu ?tiu ce e aia o toleran???
— Da, cic?. Pentru c? ??tia e viitorul. E pro?ti, da’ odat? instalat? noua tehnologie, toate deciziile sunt plasate în sarcina elementelor automatizate. Toleran?a de care vorbe?ti tu va fi o variabil? de care ma?ina va ?ti s? ?in? singur? cont.
Aici nea Marcu a pufnit. Ca el, înc? vreo doi – Anghel ?i Pascu, pentru care se ?i amânase un pic întrunirea, ca s? termine câteva axuri urgente. De data asta nea Savu nu s-a mai sup?rat.
— P?i ?i cu noi, nea Savule? – zice Pascu de lâng? mine. – C? mai avem câ?iva ani buni pân? la pensie. Nici de anticipat? nu ne apropiem prea curând.
— P?i aici e ?pilu’, zice Toma. Da’ dac? nu m? l?sa?i s? termin?
— Cum ziceam… un utilaj e ca un organism viu. Ca un om, cum ar veni. ?i omul, dup? cum bine ?ti?i – mai ales voi, ??tia care veni?i la mine mereu cu scutiri – are prostul obicei ca, atunci când pui mai mare baz? pe el, s?-?i ia medical. O grip?… ?i azi e?ti, mâine a dat cu tine de p?mânt. Asta e.
Lini?tea care s-a a?ternut apoi peste hala mare de produc?ie a fost tulburat? de soneria unui tele-mobil care a pus cap?t întrevederii pe acordurile lascive ale unei vechi melodii intitulat? „Lambada”.

Doru Mihail (diromil) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro