Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de ovidiu cristian dinica
Noaptea îl ?inea treaz, ca ?i cum ar fi vrut s?-i aminteasc? de toate lucrurile pe care nu le spusese. Întins în pat, asculta cum t?cerea se adâncea în jurul lui. Avea un telefon pe mas? ?i o voce în minte. Irina. Poet?, prieten? de dialog, românc? din Maramure?, stabilit? la Dublin. Î?i citeau poeziile unul altuia, ca ?i cum ar fi împ?r?it aceea?i respira?ie.
Ultima dat? vorbiser? în decembrie, când ?ara fierbea de alegeri ?i de panic?. Împ?rt??iser? acelea?i nelini?ti, aceea?i credin?? în destinul european. Apoi t?cerea se a?ternuse între ei, ca o pr?pastie. În var? ea fusese acas?, dar el nu avusese curaj s? o sune. Regretul îl urm?rea acum, ca o umbr?.
Telefonul îl privea de pe mas?. Ce-ar fi s? o sun? î?i spuse. Î?i imagina vocea ei, ironic? ?i cald?: Fraiere, nu sunt decât o femeie singur? care se gânde?te la tine. Întinse mâna spre telefon. Dar pe ecran nu ap?ru apelul, ci un mesaj. Un mesaj care îi strânse inima ca un glon?.
" Nu mai sunt singur?. Am pe cineva. Adio!
Se opri. Nu ?tia dac? s? cread? sau s? r?spund?. Poate era adev?rat, poate era doar un zid ridicat între ei. Afar?, noaptea continua s?-l înv?luie. În camer?, frigul r?mânea acela?i. Dar în el, undeva, r?mânea ?i întrebarea: dac? ar fi sunat mai devreme, s-ar fi schimbat ceva?
motto: fi bun pina la moarte
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro