proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Dup? o noapte de neuitat în care î?i s?rb?torise ziua de na?tere, Marian voia s? fac? o incursiune împreun? cu ?tefan, sperând c? aerul curat îi va alunga oboseala acumulat?.
Se înviorase cu un ceai rece, iar r?gazul îl f?cuse s? se gândeasc? la starea tehnic? a ma?inii: reviziile erau expirate, direc?ia fa?? nesigur?. „Nu o s? am eu parte de ghinion,” se încurajase singur. Urma s? se întâlneasc? cu ?tefan la ie?irea din ora?.
Amândoi erau de vârst? medie, înal?i: unul ?aten, cel?lalt brunet. Îi deosebea spiritul de organizare. ?tefan era analitic ?i meticulos, în timp ce Marian era gr?bit ?i impulsiv. Între ei exista o diferen?? de vârst?, dar nu suficient de mare încât s? le afecteze comunicarea. Marian se temea de neprev?zut, iar neprev?zutul pândea la fiecare pas: putea fi un animal ie?it din desi?, un ?arpe strecurat printre picioare sau chiar o n?luc?.
Despre livad?, ?tefan ?tia doar c? se afla pe versantul unui deal, nu departe de ora?. La sosirea vehiculului, ?tefan a?tepta gata s? urce. Ma?ina, un Ford Ducato de 16 locuri, demar? temerar. Soarele cucerea încet v?zduhul, oglindindu-se în râul str?b?tut de un pod. Cei doi t?ceau. Marian, cu mâinile pe volan, p?rea relaxat. ?tefan, ca un copilot, urm?rea parcursul.
La un moment dat, identific? pe partea dreapt? a drumului un camion sta?ionat. „Avem o ma?in? în fa??,” spuse calm ?i hot?rât. Era convins c? Marian o v?zuse, dar brusc vehiculul ie?i din banda de rulare, ?terse marginea neasfaltat? a drumului, t?ind o brazd? din ?an?, dep??i camionul ?i se înscrise pe podul din lemn.
Îl travers? în vitez?, oprindu-se în gardul unei case, cu o explozie de pneu.
Buimaci, cei doi coborâr? din vehicul, privind înapoi la podul ce se pr?bu?ise. „Ce s-a întâmplat?” îl întreb? ?tefan. „Am adormit,” r?spunse sec Marian. „Cum s? se întâmple a?a ceva? Era drum drept!” se r?sti ?tefan, ne?tiind de noaptea pierdut? a prietenului s?u. „Nu am dormit... m-a r?zbit oboseala,” veni r?spunsul.
?tefan îl privi cu uimire. „?i în astfel de condi?ii ai vrut s? mergi la livad?? E?ti nebun, omule! Vrei s? ne omori?”
Marian se învârti în jurul ma?inii s? observe daunele. Pierderea cea mare era distrugerea podului din bârne. Într-o zi de duminic?, nimeni nu se implica s?-l repare. „E Sfânta zi,” gândi ?tefan. Ma?ina, în afar? de câteva zgârieturi ?i o roat? în?epenit? între uluci, nu avea alte daune. Din radiator fierbea apa.
Din curtea gardului lovit ie?ir? câ?iva indivizi curio?i s? vad? t?r??enia. Oamenii cercetar? ma?ina, convin?i c? doar o minune a f?cut ca aceasta s? nu cad? în râu. F?cur? cruce, pip?ir? vehiculul, se învârtir? în jurul lui. Priveau cu regret podul pr?bu?it – singura ie?ire din sat. „Bun? ziua, oameni buni,” îi salut? Marian. „Bun?,” r?spunser? ei, „dar dup? cum vedem, nu prea e bun?.”
„Cu ce gânduri pe la noi?” întreb? unul. Marian, vinovat, încerc? s? zâmbeasc?, dar nu-i ie?i. „Am vrut s? v?d livada. Sunt din neamul lui Gheorghe.” „Gheorghe?” se mirar? oamenii. „Cel care locuia mai sus de biseric?? I se mai spunea ‘a lui Sfântul’.” Câ?iva îndr?znir? s? se apropie ?i îi strânser? mâna. „Tu trebuia s? fii Marian,” spuse unul mai în vârst?. „Da, adev?rat. ?i dumneavoastr? sunte?i mo? Achim?” B?trânul, cu fa?a ridat? ?i chip luminos, îl îmbr??i??.
Marian îl prezent? pe ?tefan, pe care îl recomand? ca pe un bun inginer horticol. Zona era prielnic? pomiculturii. „Dar v? v?d mai mul?i strân?i. Locui?i to?i aici?” întreb? ?tefan. „Nu,” r?spunser?. „Am venit pentru o nunt?. Maria î?i m?rit? fiica.” Marian spuse c? era o nepoat? îndep?rtat?. ?tefan nu cuno?tea satul ?i nici rudele lui Marian, dar în?elese c? vor fi invita?i la nunt?.
Avea mereu cu el un aparat de fotografiat, util în munca de teren, dar ?i în astfel de împrejur?ri. Nu putea pleca, iar c?derea podului îi oferise o preocupare. Scoase aparatul din geant? ?i, cu ner?bdare, se hot?rî s? realizeze câteva cadre. Nu-i pl?cea s? stea degeaba. Fotografierea era pentru el o îndeletnicire deta?abil?.
Oamenii erau îmbr?ca?i festiv, minuna?i pentru câteva instantanee. Cuvintele lui Achim îi r?m?seser? întip?rite. Fusese o formulare ciudat?: „Maria î?i m?rit? fiica.” De obicei se anun?? numele miresei, dar modul de adresare inducea ideea c? nunta era for?at?. ?tefan suspecta un secret. Curiozitatea lui cre?tea. Un fotograf atent putea observa am?nuntele.
Marian r?m?sese la ma?in? cu grupul de nunta?i, iar ?tefan se îndrept? spre curtea casei. O femeie mândr? îi ie?i în cale. Vârsta îi tr?da atitudinea de lupt?toare, ridurile exprimau cunoa?terea vie?ii. Îi amintea de bunica sa. „Bun? ziua,” o salut? el. Ea îl abord? direct: „Vai de capul vostru! Stricat-a?i podul ?i gardul! Noroc c? biserica e în partea cealalt? a satului. Puteam merge la cununie.”
Estimarea era clar?: ceva nu era în regul? cu aceast? nunt?. „S? fie m?ritat? for?at fata? Ce mam? ar face asta?” se întreb? ?tefan. „Ei, ?i dumneata... doar am atins gardul, iar ro?ile s-au în?epenit între stâlpi. Podul probabil era vechi ?i afectat de ploi,” mai zise el. Femeia îl m?sur? din cap pân?-n t?lpi, z?ri aparatul de fotografiat ?i întreb?: „E?ti fotograf?” „Din pasiune,” r?spunse el. „Ai putea s? ne faci ?i nou? fotografii ast?zi?”
„Da, dac? vre?i,” spuse ?tefan. „Haide?i în curte. Eu sunt Lena,” ad?ug? ea. „?tefan,” r?spunse el. Rela?ia dintre cei doi devenea cordial?. Domni?oarele ?i cavalerii de onoare supravegheau bradul împodobit cu hârtie creponat?, pe care îl vor purta prin sat. O tân?r? se deta?a din grup.Triste?ea i se întip?rise în priviri. Un dul?u cu blana p?tat? era p?zitorul ei.
Lena z?rind-o interveni brutal:
– Treci în cas? ?i te îmbrac?!
Tân?ra, afectat? în sentimentele ei, nu g?sea în?elegerea necesar? pentru a se bucura de acea zi. Triste?ea ei p?rea c? înconjoar? p?mântul, doar câinele p?rea c? o în?elege. O privea cu blânde?e...Tinerii cu ?inute lor elegante, tr?dau conformismul social.
– Te m?ri?i cu cine spun eu s?-?i fie de b?rbat, nu s? umbli cu h?ndr?l?ii la mare.
La ?ipetele mamei a venit r?spunsul fetei.
– Dar mam?, nu-l iubesc!
– Îl vei iubi, c? a?a trebuie! Nu m? contrazice!
Apoi, cu t?rie, arunc? asupra fetei ceva ce suna ca o sentin??:
– Eu te-am crescut, eu te m?rit!
Bocetele fetei erau o confirmare a neputin?ei sale de a se opune. Îns? nu era dispus? s? risipeasc? iubirea, sim?ind, totu?i, nevoia de un sprijin. Iar singurul care i-l acorda era dul?ul prip??it de o s?pt?mân? în curtea p?rinteasc?.
În toiul dialogului aprins, sosi ?i Marian care asist? la cearta ce amenin?a atmosfera întregii zile. De?i erau doar martori, cei doi prieteni se sim?eau stingheri?i de penibil. Ca ?i intru?i, le-ar fi stat mai bine s? plece, dar incidentul provocat îl ?inea pe loc. Nu cuno?teau ra?ionamentul nun?ii ?i nici pe protagoni?ti.
Marian era o rud? îndep?rtat? a miresei ?i nu o cunoscuse anterior. Fata crescuse f?r? p?rin?i naturali. Lena o adoptase de mic?, atunci când p?rin?ii s?i, de?inu?i politici, muriser? în închisoare. Se sim?ea responsabil? pentru ea, dar mai ales so?ul pe care-l impunea, avea un statut bun ?i o carier? în fa??, astfel încât ar fi putut ar fi putut s? profite cu to?ii, mai ales c? Lena se s?turase de via?a petrecut? la ?ar?.
Viitorul so? umbla ?an?o? ca un coco? în cea mai bun? zi a vie?ii sale. Nu era urât, îns? aspru în uit?tur? ?i privea mai ales acareturile.
Fata se gr?bi s? intre în cas?. În dreptul ferestrei se piept?na prelung. P?rul ei str?lucea în lumin?. Curtea întreag? r?sun?, îns?, de cântecul l?utarilor. Dar în pieptul fetei se zb?tea durerea, o suferin?? c?reia cu greu îi f?cea fa??. Era pus? între a alege o via?? f?r? iubire ?i între a tr?i împreun? cu cel pe care-l iubea ?i care p?rea c? este departe acum. Taina era doar în sufletul ei ?i doar ea o cuno?tea.
Iubirea real? este puternic? ?i cel ce iube?te î?i asum? libertatea. Iubitul fetei era real, în carne ?i oase. Exista aievea, ea fiind convins? c? este alesul perfect. Dar unde era?
Singurul ei prieten de acum, era câinele, ce p?rea c? în?elege tot ce-i vorbea, ?i-n felul s?u unic o încuraja s? aib? r?bdare, s? fie puternic?.
O existen?? pe pragul casei ?i o alta liber?, atât timp cât pentru cea din urm?, cea a libert??ii sale, va pl?ti cu pre?ul c?sniciei, cu un so? fa?? de care nu va sim?i decât mil? ?i uneori repulsie.
Înconjurat? de asemenea inten?ii pân? ?i a respira era ca un leg?mânt pe care-l f?cea cu viitorul s?u. Drumul spre biseric? era relativ lung. Ruta obi?nuit? pentru a ajunge la biseric? str?b?tea intersec?ii. La fântân? mireasa ?i ginerele plus na?ii au coborât s? toarne ap? pentru bradul împodobit. Ginerele, un individ timid ?i re?inut în gesturi, nu prididea s? între?in? atmosfera cu flac?ra cuvintelor.
Trec?torii erau îndemna?i cu plosca cu rachiu sau vin, dup? preferin?e, doar s? vin? la nunt?.
?tefan observa întreaga desf??urare, atent la obiceiuri. Marian claxona la întâlnirea din intersec?ii ?i asculta. Din senin, un tunet urmat de un fulger a despicat cerul. Lumina alb? a acoperit ma?ina. To?i au tres?rit, mireasa a privit în dreapta drumului unde gândurile sale s-au materializat pentru câteva secunde pe suprafa?a arborilor, sub forma unui fl?c?u chipe?. S? fi fost doar imagina?ia sa sau era întruchiparea dorin?ei de a-?i recupera iubitul? Nu-?i putea r?spunde.
C?s?toria for?at? o sim?ea ca pe o mutilare, ca pe o constrângere ce-i sfâ?ia sufletul. Indignarea c?p?tase propor?ii, îi atacase sufletul. Îns? r?bdarea sa era m?rturie c? accepta supunere pentru a-?i recupera libertatea în umbra c?sniciei. Chiar cu pre?ul f???rniciei, se va folosi de paravanul mariajului, în spatele c?ruia va alege m?sura dublei existen?e.
Convoiul mergea dus de o atitudine demn? de împ?care, de toleran??, cu senin?tatea gândului c? s?vâr?esc ceea ce trebuie. Numai în inima fetei era o contradic?ie între dorin?? ?i supunere. Participa activ la împlinirea obiceiurilor, îns? nevoit? s? poarte masca neputin?ei. Tot ce o înconjura p?lea în privirea sa.
Casele pe lâng? care treceau înso?i?i de autovehiculul condus de Marian, aveau pe garduri afi?ate ?oale festive, iar lumea le ie?ea în cale. ?tiau c? leg?mântul miresei pentru adev?ratul iubit era viu legat cu iubire adev?rat? ?i totu?i participau solemni.
Viitorul mire era fizic al?turi de mireasa sa, ca într-o fotografie, martor ostentativ. Rolul îi revenea ca rezultat al unei tranzac?ii bun? pentru el dar împov?r?toare pentru fat?, ce-l aducea în fa?a ob?tii cu un nou statut, nu ?i cu d?ruire sufleteasc?.
S-ar fi sim?it bine s? fie iubit. Î?i dorea iubirea. Nu era un om r?u, îns? teama din sufletul s?u venea din pruncie, când firea sa retras? îl izolase de comunitate. Pân? la c?s?torie fusese un crai dorit ca ginere, de mamele din sat. Îns? ezit?rile sale anterioare l-au ?inut departe de via?a de familie.
Îl atr?gea, nu putea s? recunoasc?, situa?ia material? a so?iei. Muncise o via?? s? evolueze, s? se c?p?tuiasc?, iar munca îi fusese grea. Comuna din care proveneau amândoi, avea sate de munte unde proprietatea se p?strase intact?.
Familiile celor doi aveau st?ri sociale diferite. Tân?rul venea dintr-o margine de sat, unde supravie?uirea era o ocupa?ie vital?. P?rin?ii fetei erau mai organiza?i, chibzui?i, harnici ?i îndemânatici.
Iubitul ales de Rodica era un s?rman îngrijitor la vaci, dar sincer ?i vis?tor.
– Cum fiic?-sa s? aib? de so? un oarecare coate-goale, f?r? cas?? î?i spunea coana Lena, mama fetei. A?a ceva nu se poate, sus?inea ea.
Dar v?carul nu era un oarecare. Salvase de la înec via?a Rodic?i. În vara trecut?, aceasta lucrase ca osp?t?ri??, pe litoral. Valurile, c?ldura, infinitul o tentaser? s? se lase la îndemâna m?rii. Numai c? marea avea legile ei nescrise, pe care Rodica nu le cuno?tea. Farmecul ?i blânde?ea fetei îl cuceriser? pe salvator.
Cum Lena a aflat t?r??enia, a hot?rât s? încredin?eze prin c?s?torie fiica unui viitor ginere care s? fie r?spunz?tor de via?a Rodic?i..
P?reau c? îngerii danseaz?. Un soare imortalizat de un creator blând devenea etern. Alaiul de nunta?i s-a r?corit în antreul bisericii, unde s-au f?cut fotografii. ?tefan ?i Marin, printre petrec?re?i, urm?reau mireasa. Ginerele primea încuraj?ri de la ceilal?i b?rba?i. Era mândru de isprava sa ?i convins c?-?i va st?pâni so?ia chiar cu o iubire de convenien??.
Mireasa, cu o atitudine ab?tut?, î?i ascundea gândurile în t?cere. Emo?ia sa r?zb?tea cu greu din respira?ia sa. Nu-?i tr?da sufletul, s?-?i împlânte cu?itul disper?rii, al desp?r?irii de adev?ratul iubit care se strecurase în sufletul s?u imaculat.
Na?ii, ca dou? ghirlande de flori, îi înso?eau cu lumân?ri s?-i c?l?uzeasc? în via?a cre?tin?.
Biserica cu acoperi? de tabl?, a?teptase mirii cu u?ile deschise. Preotul, un om tân?r, îi a?tepta la rându-i. Slujba religioas?, sub asaltul timpului , în toiul caniculei, era plictisitoare.
V?zând-o cu privirea r?t?cit?, soacra mare, o femeie zgribulit?, îi arunc? vorbe severe:
– Las?, fat? visarea, craiul t?u nu te va r?pi!
Subcon?tientul ei cl?dea imagini pure, ce ar fi putut s? duc? la evadare. Dul?ul se agita din ce în ce mai mult. Mireasa doar îl privea, sim?ea c? momentul a?teptat se apropie.
Nu avea cum s? fie altfel. Dorin?ele sale erau sincere. Mintea putea influen?a realitatea.
- Isaia, d?n?uie?te! cânt? popa Radu pe na?.
În acest timp m?tu?a Aglaia arunca cu bomboane în biseric?, cu to?ii dând ocol masei de cununie. Bomboanele mici se rostogoleau ?i intrau prin toate col?urile l?ca?ului bisericesc, încât dasc?lul îi zise:
– Femeie, nu mai arunca, sperii sfin?ii!
Iubirea adev?rat? este puternic? ?i cel ce o are trebuie sa ?i-o asume. Iubitul fetei era dârz ?i ager, era frumos ?i st?pân pe el. Era contrar celui dat de Lena ?i pe care fata era obligat? s?-l accepte.
?tefan asista la eveniment curios, dar ?i ner?bd?tor. ?tia c? mirii sunt a?tepta?i la întoarcere cu mesele întinse, în casa socrilor mici pentru rânduielile de prânz, iar seara vor merge la socrii mari unde se va strânge ?i darul.
La microbuz r?m?sese Marian s? p?zeasc? integritatea vehiculului de zburdalnicii copii. Ace?tia d?deau târcoale, preg?ti?i s? aga?e de ma?in? cutii de tabl?.
Soarele poposise pe cupola bisericii.
Cuvintele populare:
Fântân? cu ap? lin?,
Prime?te veste divin?
C? azi se-nsoar? feciorul
Cu fata ca trandafirul
sau urm?rea jocul domni?orului ce purta bradul:
- Brad frumos ?i împodobit
Azi mirele s-a-nsorit
Du-l cu cinste prin tot satul
S?-i fie norocul/datul.
Veselia înso?itorilor era pilduitoare pentru to?i care se prindeau în horele stârnite ad-hoc. Vâlva pornit? de nunt? din sat era molipsitoare. Cel mai harnic zidar din comun? î?i c?s?torea fata cu un fl?c?u cuminte ?i ascult?tor din satul vecin, c?ruia i se dusese vorba c?-i func?ionar la stat..
Seara vântul se înte?ise. Stelele str?luceau. ?tefan înregistra în camera foto desf??urarea. Marian se ghiftuise bine când generatorul de lumin? a încetat s? lucreze.L?mpile electrice s-au stins definitiv. Dinamul care furnizase curentul electric cedase.
Mesenii nu mai aveau fe?e umane, ci m??ti caraghioase, erau martorii sacrilegiului în lumina palid? a felinarelor alimentate cu gaz,ce se str?duiau s? alunge întunericul dar mai mult afumau.
Scufunda?i în t?cerea nop?ii, oaspe?ii din curtea cu nuni au oftat. Tremurul spaimei i-a cuprins. Dansul încet?. Tat?l obosit c?zu în colb. Doar l?tratul câinelui se mai auzea, într-un mod ar??gos, ca ?i cum ar fi vrut s? spun? ceva. Din cerul spintecat de fulger, coborî un inorog alb ca m?tasea iernii.
Se a?ezase o lini?te divin?. Cu to?ii priveau înm?rmuri?i. Animalul fabulos se a?ezase cuminte lâng? mireas? ?i a?tepta. Imaginea, parc? desprins? dintr-un tablou, era de sorginte divin?. Era salvarea pe care o a?tepta mireasa. Depindea de ea s? încalece inorogul.
Ea ?tia c? dac? îl va prinde de c?p?strul de argint, va pleca pentru totdeauna din lumea p?c?toas?.
Fata îngenunche. Cu rochia alb? în ??rân?, strânse câinele la piept, pentru a-l lini?ti ?i în întunericul suveran deschise poarta spre libertate.
– Fat?, strig? Lena, s? nu faci nebunii!
. Mesenii, unii încin?i de b?utur?, asistau neputincio?i, hlizi?i ca la un spectacol sumbru. Zgomotul paharelor lovite sporea con?inutul haotic al atmosferei. Taraful continua s? cânte la limita normalului, ce lua conturul unei nara?iuni dezarticulate.
Câinele l?tra cu furie, ?intindu-l cu ochii pe tat?l absorbit de b?utur?. Îns? muzica sc?zuse în amploare ca ?i cum triste?ea nun?ii cobora în p?mânt.
O lume hilar? se strânsese în jurul meselor. Privind-o în rochia de mireas?, ginerele o admira înghi?ind cu nesa? ?i bând vinul negru ce i se punea în fa??. Vinul i se prelingea pe b?rbie, iar privirea lacom? îi alerga pe trupul femeii. Petrecerea era gata pentru el ar fi urmat noapte nun?ii.
Dar deodat? mireasa f?cu o mi?care nea?teptat? cu toate ca tremura înfrico?at?. În resemnarea sa, înc? spera c? va reu?i s? scape. Vântul nop?ii era blând, pentru ca ?ansele evad?rii s? fie reale. Inorogul o a?tepta.
Înso?it? de câinele ce o asista cu prietenie, mireasa se desprinse din mijlocul cur?ii ?i sprin?ar? a luat de gât animalul cu unicul corn Tat?l s?u nu v?zuse nimic, adâncit în b?utur?, cânta.. Vocea sa era fals?, dar tr?da emo?ia adev?rat?..
Mesele întinse ?i acoperite cu bucate dominau poftele nunta?ilor. Se auzea cum curgea vinul în pahare.
Ginerele a?ipise, murmurând fals. În schimb, Lena vigilent? începu s? strige
-Mireasa fuge
Rodica acceptase compromisul, se desp?r?ea de casa copil?riei care acum o stingherea.
Era ziua eliber?rii sale.
?tefan cu aparatul de foto se str?duia s? fotografieze fuga dar f?r? succes!