proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

F?tul la opt sute patruzeci de luni: unghiile moi, trecut de cinci ani de nivelul maxim al speran?ei de via?? în România. Se estimeaz? c? pentru cincizeci la sut? dintre b?rba?ii fum?tori care au împlinit ?aptezeci de ani, urm?torii cinci ani sunt critici. Calitatea spermatozoizilor se reg?se?te în aproximativ cinci la sut? dintre spermatozoizii forma?i. Risc crescut de cancer ?i tulbur?ri hormonale. Se recomand? purtarea m??tilor în spa?iile aglomerate.
Aceasta era, pe scurt, eticheta la care se gândea Ilarion de ceva vreme, inspirat din frânturile de la radio. Când se plictisea de realitate, încerca s? î?i foloseasc? imagina?ia în numeroase feluri. Dac? ar fi participat la vreun concurs de cultur? general?, aceea ar fi fost descrierea lui de început. Se potrivea mai ales în acel moment, când st?tea pe scaunul din mijloc, fa?? în fa?? cu un tân?r simpatic, cu mutr? provincial?. Purta o jachet? alb? de blugi. C?sca des ?i asculta muzic? la c??ti, presându-le mereu peste urechi. B?trânul se întreba atunci dac? acea figur? senin? se gândea vreodat? la moarte. La boal?. Sau la faptul c? tinere?ea lui va dura în univers doar o milisecund?.
C?l?toria a durat aproximativ trei ore, cu oprire în Paris-Beauvais. Zbura pentru prima dat? ?i aeroportul românesc i se p?ruse un ora? separat de Bucure?ti. Amusina vie?ile celorlal?i, triste?ea semenilor care pleac? ?i lini?tea celor care ajung înapoi acas?. De cum intrase, a preferat s? urmeze în t?cere un cârd de oameni. Se uita la panourile de informare ?i nu în?elegea nimic, dar un b?rbat binevoitor îl l?murise în scurt timp. Se sim?ea mic ?i ignorant, v?zând c? românii încep s? c?l?toreasc? tot mai mult. Statele europene nu mai erau considerate destina?ii „elitiste”, ci simple p?r?i vecine ale patriei sale.

***

La aterizare ?i-a acoperit urechile. Silueta felinarului misterios de pe strada Saint-Jacque se contura în permanen?? în ochii lui. Ilarion d?dea s? se închine; era printre primii care coborau din avion. Cu un rucsac mare în spate, alerga spre ie?irea din aeroport. Nu avea nevoie de multe lucruri, fiindc? pl?nuia o vizit? decent de scurt?. Gâfâia ?i sim?ea cum îi sare inima din piept.
De la dep?rtare, vede sta?ia de autobuz unde trebuia s? le întâlneasc? pe fete. Toate detaliile se stabiliser? deja la telefon, în România, ajutat de Crina. Silvie ?i Miha erau întoarse cu spatele, îmbr?cate în rochii terne de crep.
– Miha! strig? Ilarion stând pe loc, f?cându-le cu mâna.
Femeile l-au z?rit ?i începeau s? se mi?te; Silvie i-a f?cut semn s? vin? spre ele, pentru c? urmau s? urce în autobuzul cu direc?ia Lille. Când s-au întâlnit, Ilarion râdea dr?g?la?, iar Miha îl îmbr??i?a spunând mereu: „Doamne, nu-mi vine s? cred! Nu-mi vine s? cred!”
– Ai v?zut c? m-am descurcat?
– ?i-am dus grija, c? telefon nu vrei s?-?i iei!
– Bienvenue ŕ Paris, monsieur Ilarion! strig? în gura mare Silvie, cu mâinile în aer, râzând ca o copil? r?sf??at?.
Doamnele nu conteneau s? vorbeasc? peste b?rbat, ca ?i când se cuno?teau de o via??. În drum spre ora? îi prezentau împrejurimile dincolo de fereastr?. Ma?ina care le-a condus la aeroport aproape se tamponase cu un autobuz, iar Miha înc? tremura ?i nu ?tia exact de ce – de spaim? sau de anticiparea unei vie?i noi. Oare ar fi putut schimba ceva cu adev?rat? Nu se sim?ea înc? b?trân? ca s? încheie socotelile cu lumea.
Cât timp se manifestau pline de verv?, lui Ilarion tot îi fugea gândul la felinarul pictat. De?i în sinea lui se sim?ea ridicol, s? se ab?in? era imposibil. N-au mai vrut s? r?mân? în capital?. Abia a?teptau s? îi prezinte casa ?i, oricum, pre?urile pariziene erau prea mari pentru ei. Ilarion admira deja cl?dirile haussmanniene, cu ferestre cafenii generoase ?i balcoane din fier forjat, imaginându-?i cum noaptea femeile ie?eau în capot s? fumeze. Se apropiau de Bulevardul Turin.

***

Când au intrat în cl?dire, fata le f?cuse amândurora semn s? tac?, nu cumva vecinii s? aud? c? are vizitatori. Era mai bine a?a, considera ea. C?minul p?rea primitor ?i luminos înc? de pe hol. Mirosea a pâine ars?. Totul era pus la locul lui, în afar? de un mic col? din sufragerie care aducea a dezordine, una specific? studen?iei. ?evalete mici ?i mari st?teau expuse lâng? geam. Pe birou avea un pahar înalt cu multe pensule ciufulite ?i murdare. Portretul cu ram? neagr? al unei femei slabe ca un strigoi trona pe o m?su?? de nuc. B?nuia c? e figura fostei proprietare.
La treizeci ?i cinci de ani, Silvie era înc? singur?. În urm? cu câ?iva ani tr?ise o poveste de dragoste cu un francez. A dat-o afar? pentru c? nu i se supunea. Era atât de atr?g?toare, încât mojicul o folosea mai mult ca pereche pentru ie?iri la întâlnirile de afaceri. Pl?nuia s? se ocupe strict de pictur? ?i traiul boem.
Ilarion a fost anun?at devreme c?, din când în când, în apartament va mai intra ?i ie?i un tân?r bezmetic. Era vorba despre un cet??ean cu origini australiene care abia absolvise liceul de arte din ora?. Aveau o rela?ie neobi?nuit?; b?iatul venea când dorea. Îl înv??a tainele picturii, dar Miha era de p?rere c? acesta se folosea de cuno?tin?ele fetei.
— Nu-mi mai spune de ?la, c? m? ia groaza! exclam? femeia.
Obi?nuit? cu programul din trecut, când îngrijea proprietara ziua ?i picta seara, Silvie continua s? aib? nop?i albe, visând la faim?. Tr?ia din colabor?ri. Avea contract cu un patron de lan? de hoteluri în extindere ?i deseori îi livra lucr?ri decorative originale. În paralel, era întrucâtva cunoscut? în zon?. Participa la numeroase expozi?ii locale. Uneori expunea în centru ?i toate adolescentele cool cump?rau de la ea schi?e colorate, împrietenindu-se pe loc. Ilarion devine curios despre cum reu?esc s? fac? fa?? pre?urilor exorbitante.
— Ei, se fac bani frumo?i din pictur?, de cele mai multe ori… Vând ?i la târguri, pe Etsy... Lumea î?i permite aici. M?nânc? art?! râde Silvie cu to?i din?ii.
— ?i totu?i… murmur? Ilarion.
— ?ti?i… Acolo unde m?nânc? o gur?, adic? eu, poate s? m?nânce ?i mama. Nu-i problem?.
Silvie î?i aprinde ?igara, scuturându-?i bretonul de pe frunte. B?trânul încearc? s? î?i potoleasc? tusea, din cauza fumului expirat.
— Oricum trebuie s? d?m telefoane în România ?i aici, la banc?… S? complet?m formulare, chichi?e… spune femeia cu voce îngrijorat?.
— În?eleg…
— E complicat, c? trebuie s? primesc pensia pe card. Dar ne vom descurca, ia s? vezi! Miha îl bate pe spate.
— Ia mai l?sa?i p?l?vr?geala de mo?i! Haide?i s? mânc?m, apoi s? explor?m! Allez, allez!
Artista e dezinvolt? ca o boboc? de liceu. Ilarion râde din polite?e.
— Silvia! Nu ?i-e ru?ine? o dojene?te Miha, ar?tându-i în glum? palma.

***

Suflul urban din Vieux-Lille era viu, înc?rcat de istorie ?i farmec. Se apropia toamna în ora?ul studen?esc ?i copacii seculari din parcuri î?i c?utau somnul ar?miu, despletindu-se de frunze. Ilarion se sim?ea mic ?i ne?tiutor, presat de m?re?ia catedralelor, a edificiilor, de puterea vindec?toare a artei pe care o întâlnea la fiecare col? de strad? pietruit?. Credea c? nu merit? asemenea ocazie.
Plimbându-se agale pe la rue de la soif, printre buticuri ?i cafenele doldora de cupluri tinere, Miha ar fi vrut s? îl ?in? de mân?, dar ?i-a alungat gândul cu ru?ine. Silvie o lua înainte ?i se întorcea cu fa?a spre ei, dep?nându-le în treac?t pove?tile cl?dirilor baroce ?i flamande. Î?i imagina c? e cu p?rin?ii ei ?i asta îi provoca un soi de oftat sentimental. Tr?ia pentru prima oar? în acest tablou de familie.
Când oboseau, se opreau la terase pentru a savura bere, cartofi pr?ji?i ?i gofre olandeze. Mai toate cafenelele erau pline. Silvie chicotea, sorbind vinul ro?u, povestindu-i lui Ilarion cum se stabilise în Fran?a. Imediat dup? absolvirea facult??ii, când realizase c? nu î?i va g?si rostul în România, a c?utat slujbe în str?in?tate. Avea nevoie de o camer? aproape de locul de munc?. Dac? slujba ar fi fost prea extenuant?, n-ar fi reu?it s?-?i continue ambi?iile artistice; s-ar fi transformat într-o proletar? scârbit? de via??. Ini?ial, se gândea la Ungaria. De când aflase de regimul opresiv de dreapta al lui Bohak, î?i lua harta în bra?e înainte de somn ?i ochii îi cutreierau peste grani?ele colorate. I-a venit atunci ideea s? î?i plimbe degetul pe continentul european, l?sând destinul s? aleag?. În scurt timp, a zburat spre Lille.
— ?i dus? am fost! Am lucrat în multe locuri, inclusiv în cazinouri, spune ea relaxat, mu?când dintr-un sandvi?.
— Silvia…
Miha o prive?te cu severitate subîn?eleas?.
— Auzi?i, ?tia?i c? cea mai puturoas? brânz? din Europa se g?se?te aici?! Lillienii o m?nânc? mereu. Gusta?i!
Entuziasmat?, Silvie împinge farfuria. La prima vedere, bucata de brânz? portocalie îi aminte?te lui Ilarion de burduful stricat al mamei sale cu care umplea brânzoaicele. Sfios, ia cu dou? degete buc??ica din farfurie. Trage de ea doar pu?in cu din?ii din fa??, mestecând în vârful limbii.
— V? place? E maroilles.
Dar Ilarion nu era interesat de tipurile de brânz?. Nici foarte încântat de pove?tile Silviei. O considera doar o feti?? r?sf??at?; nu avea stilul unei femei încânt?toare ca Miha sau Crina. A?tepta cu ner?bdare s? g?seasc? timpul potrivit ca s? o întrebe despre felinarul misterios.
Dup? câteva ore de plimb?ri ?i gust?ri servite la terase, b?rbatul î?i face curaj ?i îi spune cât de mult a apreciat ultima vedere, cea cu str?du?a înnoptat?, luminat? de lampadarul galben. Când a scos-o din buzunar, Silvie îl privea contrariat?. Explica?ia era c? tot ce i-a trimis în ?ar? voia s? fie doar un exerci?iu de imagina?ie care înfrumuse?a coresponden?a. De obicei, ea picteaz? liber peisajele urbane. Nu era imposibil s? existe un asemenea felinar prin preajma cl?dirilor din nordul ora?ului, dar nu avea dispozi?ie s? mearg? pân? acolo.
Ce e ciud??enia asta? Se întreba Miha. B?rbatul le privea rug?tor, aproape se umilea, încercând s? le conving? c? trebuie s? ajung? neap?rat în fa?a acelui felinar. Propunea ca ,,mâine sear?’’ s? îl caute împreun?. Silvie î?i suflec? mânecile ?i începe s? râd?.
— V-am spus, domnule… Chiar nu exist? un felinar exact a?a cum îl descrie?i, sub?ire ?i lung, cu un bec galben ca soarele. Nu exist?! A fost pictat din pura mea imagina?ie. Aici, iluminarea str?zilor e modern?, cu stâlpi neon. Totul pare mai pu?in romantic, dar e func?ional.
Ilarion se sim?ea dezam?git. Bucuria lui naiv? se n?ruise. Inspira adânc de parc? nu mai g?sea aer în pl?mâni. Ar fi vrut s? se teleporteze înapoi la azil într-o secund?. Mâniat de discu?ie, t?cuse tot drumul pân? acas?. Fata arunca priviri sarcastice c?tre Miha, iar cea din urm? murmura de confuzie. Pentru o clip?, sim?ea c? nu îl suport?. Se gândea c? tot efortul lui de a c?l?tori fusese doar pentru a vedea un felinar blestemat, nu pentru revederea lor.
Biserica Notre Dame de la Treille era în apropiere. Fascinat de interiorul sobru al acesteia, Ilarion se închina plin de evlavie. Le-a propus femeilor s? fac? o poz? împreun?, apoi Miha s-a oferit sa îi conduc?. La doi pa?i de l?ca?, ni?te muncitori ie?eau dintr-o cl?dire zdren?uit?, decorat? cu frontoane bej ?i feronerie, marcat? de o poart? mare ?i ro?ie. C?rau mobil? ?i salteaua ce r?spândea un miros îngrozitor pe toat? strada.
— S? nu trecem pe lâng? cl?direa lui Momie, mama… îngân? Silvie.
Miha o fixeaz? cu ochii mari, de pas?re speriat?.
— Cine e ?sta? întreab? Ilarion.
Silvie a ezitat s? detalieze. I-a men?ionat în treac?t c? nu e mare lucru. Doar o poveste mai trist? care nu-?i avea sensul la acel moment. B?rbatul î?i imagineaz? pe loc c? acolo cineva fusese sechestrat. Sau torturat? Mâinile i se înmoaie ca aluatul ?i, ca s? fie sigur c? nu pic? din nou în transa hipermneziei, î?i mu?c? limba. Acele piese de mobilier nu erau ale unor locatari care se mut?. Oamenii le urcau în ma?ini ca s? fie aruncate. De ce patul avea pete asa mari? Se întreba. De unde s? vin? un miros atât de jalnic ?i, mai ales, cine ar fi tr?it în asemenea condi?ii?