Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Neferici?ilor nu le e fric? de moarte, vol. I, Vie?i paralele

de Paul Pietraru

- ?tii ce mi-a pl?cut? Ai b?ut o cafea cu mine. ?tii ce m? demotiveaz?? Nu ?tiu nimic despre tine. ?tii ce m? motiveaz?? E?ti o femeie inteligent?, scrii într-o limb? român? elegant?, corect? ?i e?ti singur?. Simt singur?tatea în jurul meu, precum pe?tele pe uscat, apa. Asta pentru ca ?i eu sunt, m? simt, extrem de singur. Mi se întâmpl? asta de câ?iva ani. Speram ca divor?ul s?-mi îndep?rteze aceast? singur?tate. Înc? nu s-a întâmplat. Poate este prea devreme, poate nu sunt eu preg?tit, poate destinul nu mi-a ar?tat fa?a lui frumoas?, generoas?. Nu ?tiu. ?tiu doar c? nu îmi este fric? s? vorbesc de tr?irile mele, simt când cel?lalt merit?, stie s? asculte, nu m? plâng în smiorc?ieli dezgust?toare, mai a?tept. Regret c? nu tr?ie?ti mai aproape, mult mai aproape. F?r? patetism, te-a? c?uta. Dar a?a, r?mâne virtualul.
- Da, în?eleg... e mai simplu abandonul, sunt mai la îndemân? renun??rile decât lupta! Mai ales c? nici nu po?i ?ti ce te-a?teapt? la cap?tul ei. Probabil c? referirea ta la perversiunea intelectual? a virtualului voia s? spun? c?, uneori, ne putem construi mental, ni?te imagini despre cel?lalt care la confruntarea cu realitatea s? fie d?râm?toare suflete?te! Da, e posibil... Îndr?gostirea în virtual, ?i-apoi, dezîndr?gostirea în fapt, de nevoie, trecând prin febra durerii nu e de neglijat!
?tii despre mine exact atât cât ai vrut s? ?tii, ?i-am r?spuns, sincer, la tot ce m-ai întrebat.
?i eu simt ?i ur?sc singur?tatea. Sunt o fiin?? afectiv? ?i loial?. Cum s? nu te doar? dimine?ile pustii ?i serile care se las? peste tine ca un v?l sufocant?! Am încercat s? înving st?rile direct tâ?nitoare din singur?tate. Nu e simplu, cred c? mai-binele e musai s? vin?! M? înc?p??ânez s? cred în el, chit c? dezam?girile nu mi-ar da dreptul acesta. ?tiu îns?, cât de frumoas? e via?a ?i iubirea împ?rt??it?, ?i-atunci, da... trebuie s? accept asumarea efortului ?i-a încerc?rii. ?tiu ?i cred c? via?a ?i iubirea se pot tr?i frumos la orice vârst?! E nevoie de pu?in? claritate în decizie, ceva mai mult curaj ?i încredere în drumul posibil.
A vorbi despre st?rile tale, despre binele ?i r?ul care-?i populeaz? via?a înseamn? nu doar curaj, ci ?i în?elegerea corect? a faptului c? fiec?rui om normal i se întâmpl? câte ceva, c? to?i ne poticnim ?i c? ne putem ridica, numai dac? voim asta din toat? puterea noastr?. Nu e u?or s? o iei de la cap?t în urma câte unui e?ec, dar e minunat când reu?e?ti, în cele din urm?, s? dai forma visat? norocului t?u! E important s?-l recuno?ti ?i s? te apropii de el cu blânde?e ?i în?elepciune.
M? mir c? un om ca tine, care simte frumos ?i în?elege profund, pune ierarhic lucrurile nepotrivit! Nu voi în?elege, ?i deci nici accepta, c? o distan?? în km conteaz? mai mult decât o apropiere afectiv?. Nu voi considera km. decât o problem? de timp ?i de op?iune atâta timp cât e vorba de dorin?a unei rela?ii serioase! Pentru o rela?ie de weekend, da, distan?ele conteaz? destul de mult... Obosesc, îndep?rteaz? în timp.
- E?ti ?iganc?, acum chiar e?ti ?iganc?. (cu ?iganc? eu alint, cuvântul este un alint). Poate nu este vorba de abandon, poate este frica cea care m? face s? revin mereu în virtual, perversiunea intelectual? nu este la fel de vulgar? precum cea fizic?, este, a?a cum ai spus, o am?gire, o construc?ie împotriva firii, într-un fel, nu spun c? nu poate deveni, cumva, cândva, un edificiu real, îns? este foarte greu. Dar, ca orice perversiune, ofer? ?i bucurii tainice, curate chiar, intense, în orice caz, de tr?it, oricum.
- Dac? e alint, bine, fie! Sunt ?iganc?!!! Dac? e pu?in? neobr?zare, prin insisten??, sunt ?iganc?, recunosc , de asemenea. Doar pentru a-mi exprima propriile convingeri, nu pentru a influen?a, c? nu e bine ?i nici de dorit. Omul are, fiecare, de-acum, gândurile lui, certitudinile lui ?i ezit?rile lui. Iar de-o dirijare a gândurilor, nici nu poate fi vorba!
Las? frica, alege afundarea în real, prefer? via?a adev?rat?! E singura aduc?toare de bucurii trainice! Ce este aceea o senza?ie de bine, imaginat? ?i netrecut? prin filtrul privirii, prin memoria mâinii, prin bucuria atingerii?! Folose?te-te de virtual, doar pentru a-?i g?si drumul. Deschide-te spre iubirea adev?rat? ?i asum?-?i, dac? este cazul, ?i e?ecul. Dar nu acela spre care s? mergi orbe?te, ci acela care cuprinde în oferta lui ini?ial? frumuse?e ?i convingerea c? e posibil? ?i împlinirea. Decât amân?ri ?i renun??ri, decât speran?e ?i renun??ri, e de dorit încercarea cu toate riscurile ei. ?i eu m? feresc de riscuri, dar simt c? prin asta ?i pierd mult! ?i eu m? tem de e?ec fiindc? îmi trebuie un secol s? m? realc?tuiesc... M? fac buc??ele mici, m? sparg ca un vas de sticl? când vreo iubire neîmplinit? m? trânte?te la p?mânt! Dar nu mai vreau singur?tate, nu mai vreau s?rb?tori în care s? m? afund în lectur?, ceea ce pot face ?i alt?dat?, numai s? nu-mi plâng de mil? sau s? uit c? sunt, nefiresc, singur? într-o cas? pustie în care nimic nu poart? amprenta bucuriei.
- "?i eu m? tem de e?ec fiindc? îmi trebuie un secol s? m? realc?tuiesc... M? fac buc??ele mici, m? sparg ca un vas de sticl? când vreo iubire neîmplinit? m? trânte?te la p?mânt! Dar nu mai vreau singur?tate, nu mai vreau s?rb?tori în care s? m? afund în lectur?, ceea ce pot face ?i alt?dat?, numai s? nu-mi plâng de mil? sau s? uit c? sunt, nefiresc, singur? într-o cas? pustie, în care nimic nu poart? amprenta bucuriei." - Ce frumos! Ce ape limpezi are oglinda... Am recitit de câteva ori rândurile astea, sunt minunate!
- Mul?umesc! Doar ni?te gânduri, acolo! Dar reale, care colind? prin mine, din p?cate, de?ertic înc?!
Sunt teribil de sâcâit?, ?tiu, ?i, decât intrarea de form? într-o poveste f?r? farmec ?i f?r? culoare, din care s? tânjesc dup? lumin? ca ?i acum, mai bine, cump?nit? ?i, poate cu folos în a?teptare înc?!
Va fi soare ?i pe strada noastr?!... S? dai de ?tire când se aprind a miracol ?i bucurie, în via?a ta, becule?ele speran?ei coapte! Ies acum. Î?i doresc noapte bun?, cu vise care s? te poarte în lumin?!

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro