Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de Ottilia Ardeleanu
F?ceam poezie împreun?. El culegea metafore, eu le puneam într-un co? de nuiele ?i plecam. Vântul ne punea piedic? pe la picioare, noi îl c?lcam, pui de ?arpe, nu ne temeam de vremea ie?it? de prin v?g?uni; pironeam degetele în palma lui, ?tia c? o s? moar?. De pl?cere. Îl ajutam s?-?i duc? lumea creat?; din când în când, ne opream s? citim câmpul, cerul ?i tot ce ne înconjura. Îmi pl?cea s?-l conturez între mâinile mele. Aveam mereu preg?tit un bloc de desen ?i creioane. Cum st?tea a?a, într-o lumin? des?vâr?it?, de fiecare dat?, pe hârtia alb?, c?p?ta o alur? de hristos. Ochii lui tr?dau suferin?a. Vedeam prin ei lumea de aproape, ca printr-o evanghelie... Îi ?tergeam chipul ?i r?mânea imprimat pe sufletul meu; dac? dori?i s?-l ?ti?i, desp?turi?i-l ?i arunca?i o privire!...
Cât ai zice dor, ajungeam în vise cât grâul de verzi. Era locul în care el st?pânea totul. Il l?sam, c? era b?rbat.
Imi a?ezam b?rbia pe pieptul lui. Printre firele mustind de via??, pove?tile pe care mi le ?optea la ureche erau de aur. P?rea c? totul e de aur, pân? ?i clipa pe care o tr?iam. Dar nu era bine s? prefaci orice în aur, nu sunete, nu sentimente, nu timp, nu...
Povestea mai bine decât ?eherezada! M? f?cea înger ?i nu eram. P?c?tuiam cu iubire. M? f?cea femeie ?i nu eram. Tr?d?toare fr?gezime! M? iubea a?a cum nume?ti o desf?tare. Cuvintele lui m? atingeau molatec. M? sim?eam poezie sub degetele lui. M? f?cea zeie ?i nu eram. Aveam doar o frumuse?e care din interior se ivea, într-un fel anume.
Nimic nu mai era al meu. Uitasem s? dorm, uitasem s? m?nânc, uitasem s? scriu. Uitasem s? m? bucur pentru mine. M? bucuram numai pentru el. Grijania mea de fiecare zi!
Schi?a din perete este tot el. Noaptea, nu pun capul pe pern? f?r? s?-l rog. El este locul de unde îmi iau iert?rile, în care îmi pun dest?inuirile. ?i totdeauna, fruntea aceea zdrelit? de gânduri putere se face pentru mine. Nu-l cheam? în vreun fel.
Eu îl numesc poet!
motto:
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro