Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Neferici?ilor nu le e fric? de moarte, vol. I, Vie?i paralele

de Paul Pietraru

- Bun? dragul meu
Acum am venit de la spital
Greu se mai aduce pe lume un copil
Mi-e a?a mil? de copila asta, a venit la mine în bra?e ?i mi-a spus: "Ajut?-m? Maria"
I-am dus ap? ?i suc
Acum am venit acas?, dar ea crede c? eu sunt acolo. Nu am avut cu cine stea. La doctor nu i-a dat nimeni nimic, iar ea na?te cu doctorul de gard?
Dac? a? fi avut ni?te bani s? caut doctorul , dar n-am avut
Stau ca pe ace
Greu venim pe lume ?i greu le e femeilor când aduc pe lume copii. Eu nu ?tiu cum e, acesta e regretul meu cel mai mare, n-am ?i eu puiul meu
nici nu m? bagi în seam?, domnu
mai e?ti?
sau te-ai pus la somn?

*

"- Par?ial fericit. Fericirea este mult mai complex determinat?. Via?a merge oricum mai departe. Hai cu mine! Nu mai fugi de prezent!"
HMM! Cam asta mi-ai scris atunci, s? vin cu tine. Acum nu mai vrei asta. Ce repede se poate schimba un om. DELETE ?i gata. Eu tot nu în?eleg, po?i da DELETE pe sentimente, pe iubire? E foarte ciudat. Nu vreau s? te obosesc cu sim??mintele mele ?i cu siguran?? nu-?i voi mai scrie, dar nu pot s? în?eleg cum un om se poate schimba brusc... O s? spui ca e vina mea, dar te contrazic. Cred c? nu m-a iubit nimeni niciodat?. Doar mi s-au spus cuvinte mari, iar eu am crezut. Când exist? iubire, oamenii chiar dac? se mai sup?r? unul pe altul se împac? ?i se bucur? c? pot fi unul lang? altul. De fapt clipele în care sunt desp?r?i?i sunt grele ?i chinuitoare. Mi-am dorit pu?in? iubire, mult, mult mi-am dorit s? apar? în via?a mea acel b?rbat care s? m? iubeasc? a?a cum sunt eu, "frumoas? ?i de?teapt?". Am crezut c? tu e?ti acela, dar îmi era ?i fric?, o fric? ce m? chinuia, îmi era fric? s? nu m? ata?ez prea tare de tine ?i apoi, DELETE, ?i totu?i DELETE.

*

- Te iubesc mult, nu merit nimic din ce faci tu cu mine acum.
Cu lacrimi în ochi î?i spun, ?i-mi pare r?u c? m? umilesc atât de mult, dar mi-e foarte dor de tine, ?i-mi lipse?ti mult, îmi pare foarte r?u, eu a?a sunt, m? ata?ez ?i apoi nu mi-e bine deloc, pe tine te vedeam cel mai bun om de pe p?mânt, m-a ?ocat ?i moartea tat?lui nepoatei, atât de mult aveam nevoie s? te am pe tine, s? fii lang? mine, mereu când mi-a fost greu am fost singur?, când m? uit la altele cât sunt de alintate doar c? au o simpl? migren?, sau vreo r?ceal?, iar eu mereu singur?, cum s? m? fac eu bine când tot a?a p??esc? auzi, ?tii cum m? tot sunau toate când aveau câte o problem?, acum eu cui s?-i spun? eu în domnul mi-am pus multe speran?e, apoi cum s? scad eu diabetul când cel mai mic stres mi-l cre?te?
Asta e, nu vreau s? fiu cu un om care nu m? dore?te, iubirea nu se cer?e?te, dar ce m? intrig? mai mult e tr?darea asta urât?, vorbele astea scoase din gur? a?a de u?or, ca apoi gata. Asta nu e corect. Spui te iubesc când e?ti sigur ?i când vrei s? fii cu cel pe care îl iube?ti, în orice condi?ii. Probleme de s?n?tate, în ziua de azi, are mult? lume, am ?i eu, dar nu le doresc eu ?i nu pot fi nici acuzat? c? nu fac nimic. Astea sunt pretexte. Po?i g?si cea mai s?n?toas? femeie de pe p?mânt ?i în scurt timp s? fie cu probleme mari de s?n?tate. Ce faci atunci? O p?r?se?ti? Cau?i iar? M? rog, fiecare face cum vrea. Mi-a? dori acum ni?te bra?e care s?-mi protejeze trupul, cineva drag s?-mi sufle în suflet s? treac? ?i s? m? lase s?-mi plâng durerea. M? simt sfâr?it?, niciodat? n-am fost mai sfâr?it? ca acum. Nimeni nu-mi va da un pic de suflu, nimeni nu m? va ?ine în bra?e s? simt c? u?or, u?or, trece . DELETE ?I ATÂT!

X

Cu Doria m? întâlneam zâmbind.
- Bun? diminea?a. Cafeaua e gata, abure?te ademenitor. E?ti invitata mea pe terasa "Casei de piatr?", în fragmentul urm?tor, pe care-l vei citi, sper, la cafea:
"- Bei o cafea? i-am strigat de pe teras?. Ieri uitasem complet de cafea, ?i cred c? ar fi avut nevoie.
- Chiar te rog, mul?umesc!
Am pus apa la fiert, ?i pân? s? pun cafeaua, i-am sim?it pa?ii lâng? mine.
- Am venit eu aici s? nu mai cari toate dup? tine, ?i vreau s? fumez o ?igar?.
- Foarte bine, ia loc. Nu te încurc? abandonul temporar al tabloului?
- Stai lini?tit, am atâta energie în mine, ?i abia îmi dezmor?esc gâtul ?i umerii, nu mai am foarte mult ?i vin s?-mi spui povestea Casei de Piatr?, nu ?i-am spus, dar cele dou?sprezece tablouri vor avea acela?i nume "Casa de Piatr?" ?i tare mi-ar pl?cea s? ?tiu povestea locului.
- "Casa de Piatr?"… eu îi spusesem "Cuibul de Cuci"… e frumos "Casa de Piatr?", minunat, e mult mai misterios.
?i-a aprins ?igara, a b?ut cu poft? din cafeaua fierbinte, m-a privit cu ochi verzi, gene imense, ?i mi-a spus, încet, aproape rugându-m?:
- Îmi poveste?ti mai târziu cum ai ajuns în Casa de Piatr?, ai promis!
- Va fi o sear? a pove?tilor, nu am nimic de ascuns, cu atât mai pu?in fa?? de tine, care mi-ai umplut via?a în ultimele dou? zile. Cu mare drag î?i voi povesti lucruri frumoase, la fel cum sunt tablourile tale."

*

-Bun? diminea?a! ?i mul?umesc-mul?umesc-mul?umesc! E asa de frumos textul t?u! L-am citit cu mare pl?cere ?i cu bucurie, la cafeaua de diminea??, ceva mai târzie decât cea de ieri! S?-?i fie frumoas?, ziua, ?i senine, gândurile!
- Bun? diminea?a, pl?cerea lecturii tale m? onoreaz?, sincer o spun. Azi te mai invit la o cafea în "Casa de Piatr?", cu voia ta.
- "Când am terminat, a ap?rut ?i Irina cu o pânz? nou? în mân?. Era îmbr?cat? cu un jerse sub?ire, gri sidefat ?i o rochie alb? cu imprimeuri de flori gri lucioase, cu multe pliuri, având pe cap o e?arf? legat? ce îi ?inea p?rul pe spate. Cercei mari, gri, în urechi, iar în picioare avea sandale gri, f?r? toc. Era proasp?t?, surâz?toare ?i foarte frumoas?.
Am pus apa la fiert pe aragazul de pe terasa lateral?, ?i m-am dus repede s? scap de tricoul ud de transpira?ie.
- Bun? diminea?a! Dac? fierbe apa, pune tu cafeaua, te rog, am întârziat un pic, i-am spus Irinei, pornind c?tre cas?.
Când m-am întors cafeaua aburea din c?ni ?i am adus din cas? ni?te brio?e cu fructe de p?dure.
- Î?i fac ?i o omlet? cu ciuperci ?i ?unc??
- Mul?umesc, înc? nu, ia loc, stai cu mine s? bem cafeaua.
- Bun? diminea?a înc? o dat?, bine ai revenit la Casa de Piatr?. Gata de lucru?
- Asear? când m-am culcat, m? temeam c? în diminea?a asta nu voi mai avea aceea?i poft? de a picta, dar abia a?tept s? ajung lâng? lac.
- E?ti superb? ?i ast?zi, ?i vei face un tablou la fel de minunat. Crede în tot ce ?i-am spus asear?!
- Cred Cristian, cred tot mai mult, de?i nu în?eleg pe deplin."
- Doamne, ce frumos-curg?toare sunt frazele tale! Mul?umesc-mul?umesc, sunt bucuroas? pentru aceast? ?ans? ?i încredere!
Î?i trimit ?i eu o "prostiu??" de-a mea, cu regretul c? nu reu?esc s? scriu mai bine, ca s? po?i tu s? te bucuri, citind, mai mult!

DOAR...

Doar te gândesc
?i mâinile tale
modeleaz? zboruri ?i izvoare
pe-ntinsul inimii mele,
…de tine, râvnitoare!

I-am r?spuns admirativ, propunându-i un experiment cu un text de-al ei.

- Ce zici de un experiment cu metafore? Tu scrii poezie ?i în proz?.

M? tem

m? tem de e?ec
fiindc?
îmi trebuie un secol
s? m? realc?tuiesc...
m? fac buc??ele mici,
m? sparg
ca un vas
de sticl?
când vreo iubire
neîmplinit?
m? trânte?te la p?mânt!..."

- Mul?umesc-mul?umesc!...

Înc? un "joc"... Doar un joc!...

AM SORBIT VIA??

Din c?u?ul palmelor de lapte ?i miere
am sorbit via??, am sorbit durere...
?i vindecare, ?i moarte,
început ?i sfâr?it…

Cu gând de bine, î?i doresc o zi minunat?...

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro