proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

- Frumoas? poveste, trist?, dar frumoas? ?i adevarat?, te-am l?sat inten?ionat s?-?i expui amintirile, cele mai multe îmi sunt familiare, pu?ine nu le cuno?team, oricum, esen?a am tr?it-o ?i eu. Revolu?ia ne-a prins în aceast? configura?ie social?, eram ingineri în marea uzin?, proasp?t cas?torit primisem apartament la bloc, dup? câteva luni de la angajare, viitorul p?rea previzibil, p?rea doar, cine s? ?tie ce avea s? urmeze?... Agita?ia din '89 s-a f?cut sim?it? destul de modest la noi în ora?, provincia nu era atât de expus? mi?c?rilor sociale, ce-mi amintesc dup? fuga dictatorului de pe acoperi?, sunt alarmele false, manipul?rile ce anun?au ?i la noi atacuri teroriste dinspre dealurile din jurul ora?ului, avertismentele pentru p?rin?i s? nu-?i lase nesupraveghea?i copiii, emo?ia incredibil? ce ne st?pânea la citirea ziarelor centrale, absen?a monitoriz?rii activit??ii specifice, cu precizie de minute, ce se f?cea înainte, ?i, mai ales, plec?rile cu marf? de vândut, în ??rile vecine, Ungaria ?i Cehia, apoi Moldova ?i Turcia, bi?ni?? profitabil?, pe termen scurt, pân? ce legisla?ia, dep??it? de evenimente, s-a armonizat cu acestea, limitând, reglementând posibilit??ile de contraband?.
- Frumoase vremuri, zic eu, îmi amintesc aievea de cele câteva excursii de afaceri-bi?ni?? f?cute împreun?, cu ma?ina noastr? supraînc?rcat? cu produse ce se vindeau bine în Ungaria în ora?ele de grani?? Debrecen, Bekes, Miskolc, Szeged, sau mai departe în Mohacs ?i Pecs, ora?e unde sârboaicele aflate la tratament se c?lcau în picioare s? cumpere, pentru treizeci-treizeci ?i cinci de m?rci, garnituri de pat f?cute pe fug?, dar frumos ambalate, era prima dat? când am realizat ce importan?? are ambalajul în prezentarea m?rfii ?i ce vânzare produce un ambalaj atractiv, v?d aievea disperarea, deopotriv? a noastr?, a vânz?torilor, cât ?i a lor, a cump?r?torilor unguri, care ne smulgeau din mâini, la pre?uri de dou?, trei, zece ori, chiar ?i de treizeci de ori mai mari decât cele de achizi?ie, produse comune, banale, bibelouri, sticl?rie, adida?i, b?utur?, conserve diverse, articole de sport, cutii de ?ah, mingi de fotbal, confec?ii ?i tricotaje, mobilier mai mare ?i mai mic, seturi de scaune ?i m?su?e, mese rabatabile de sufragerie cu scaunele în?untru, jocuri de mini biliard, rex cum îi spuneam, menghine de o?el, seturi de scule - pile, chei fixe, tubulare, cotite, fier?straie de toate tipurile ?i dimensiunile - lenjerii de pat, produse alimentare diverse - biscui?i, turt? dulce, paste f?inoase ?i banala hârtie igienic? - zece forin?i bucata, tiz forin?i cum r?spundeai tu, de cate ori ungurii întrebau - meni forin?i?
- Era primul contact cu o lume normal?, cu magazine pline de produse, cu rafturi înc?rcate de tot ce aveam ?i noi plus cele ce nu le aveam ?i ni le doream din toat? fiin?a. C?ram în ?ar? la întoarcere zeci de cutii de cafea solubil?, baxuri de Coca Cola, blugi de toate felurile, seturi de vase de inox, aparate de radio ?i casetofoane, tig?i teflonate, ceasuri electrice, pr?jitoare de pâine, aspiratoare, seturi de pixuri colorate, fructe exotice aromate, ?ig?ri str?ine de toate felurile, ceasuri de mân? ?i de perete în varianta electric? si electronic?, ?i, mai ales, valut?, m?rci germane, sute, mii de m?rci germane, care erau mai puternice decât euroii de azi, raportate la leul nostru abia trezit la via??, dup? lâncezeala comunist?.
- Am descoperit Turcia ca destina?ie de afaceri, zon? de achizi?ii, mai ales, marfa cump?rat? de la otomani vânzându-se bine în ?ar? ?i foarte bine, adic? dublu ca în ?ar?, în Polonia. C?ram de la Istambul sute de kilograme de haine, mai ales haine de piele, confec?ii cu o croial? modern? pentru limit?rile noastre comuniste de pân? atunci, luau fiin?? primele consigna?ii care vindeau orice pe baz? de comision, se îmbr?cau românii cu haine din Turcia, la pre?uri rezonabile, erau ?i bani mul?i în pia??, pe vremea aceea, o valorificare superioar? a turcismelor era asigurat? în Polonia, pre?urile ob?inute erau cel pu?in duble fa?? de cele din ?ar?, era destul de riscant s? porne?ti o excursie de acest fel în Polonia, cu autocarul, jum?tate sau mai mult chiar dintre pasageri nemaiîntorcându-se, ap?reau probleme la vama ceh?, se încerca evitarea acesteia mergând prin Ukraina, dar, în ceva timp, ?i aici au început problemele, bariere de tot felul, dep??ite doar prin acte de corup?ie, mai mici la început, apoi tot mai semnificative ca valoare, lec?ia corup?iei de grani?? înv??ându-se din mers, repede ?i temeinic. Cu o sut? de m?rci germane treceam vama din Bor?, cu ma?ina plin? ochi de garnituri de pat, vândute în Ungaria cu profit net de 300%, în pie?ele din sudul ??rii, cump?r?toarelor din Serbia, care erau mai avute, într-o lume ce se trezea haotic la o economie de pia??, forme incipiente ale rela?iilor comerciale libere, naturale, bazate pe cerere ?i ofert?, dar deopotriv?, ie?ite din orice reglementare ?i control. Cine s-a mi?cat repede, a f?cut averi serioase, atunci. Se vindeau frigidere, ma?ini de sp?lat, aragaze, orice obiect, indiferent de dimensiuni, era profitabil la vânzarea în Ungaria, prin jocul monedelor na?ionale, determinat de nivelurile diferite de evolu?ie economic? ?i de raportare la valuta forte din Europa, marca german?. ?i totu?i nu astea erau afaceri adev?rate, marile afaceri aveau s? urmeze abia dup? ce am intrat în combina?ia cu spa?iul acela din apropierea pie?ei, spa?iu comun, realizat prin creditare de c?tre B.R.D. Noi cei zece proprietari ai noului imobil, zece negri mititei, cum ne spuneau unii, nou mai ales ca destina?ie ?i modalitate de realizare, am fost primii beneficiari ai unui credit comercial acordat de o banc? în ora?, nu ?tiam nici noi nimic despre creditare, dar nici banca nu ?tia nimic, am fost rodul primului experiment, bancherii au înv??at din mers regulile jocului, to?i prietenii erau îngrijora?i pentru noi, chiar noi eram îngrijora?i datorit? necunoscutelor, nout??ii experien?ei, când de fapt, nu era decât o modalitate simpl? de dezvoltare economic?, larg r?spândit? în ziua de azi.
- Nu-mi mai amintesc ce spa?ii a?i avut voi atunci.
- Ini?ial aveam doar spa?iul de la parter, pe col?, magazin cu înc?l??minte, abia ie?i?i din s?r?cia comunist?, cererea era mult mai mare decât oferta, nu prea lucram pe stoc de marf?, se vindea foarte repede tot ce aduceam. Am înv??at ?i noi lec?ia comer?ului, a corup?iei ce înflore?te mai ales când cererea dep??e?te oferta, de fapt ?i invers sunt condi?ii la fel de bune pentru corup?ie, orice dezechilibru, generând acest flagel economico-social. Aveam rela?ii comerciale cu mai multe fabrici de înc?l??minte din Oradea, Timi?oara, Bac?u, Bucure?ti, dar dou? au fost cele care ne-au asigurat profituri imense, vreme de vreo doi ani, timp în care eram tari pe pia?a înc?l??mintelor din ora?.
- De ce doar atâta timp? Ce s-a întâmplat?
- A?a s-a nimerit s? mergem mai des la Oradea ?i Bac?u dup? înc?l??minte, cererea era mare în fiecare sezon, niciodat? nu reu?eam s? ob?inem înc?l??minte cât am fi avut nevoie în timpul optim pentru vânzare, am înv??at în scurt timp lec?ia corup?iei ?i tehnicile de corupere a celor care aveau decizia ?i astfel în doi ani veniturile ne-au crescut enorm, f?r? munc? foarte mult?, de fapt f?r? munc? pe m?sura rezultatelor financiare.
- De ce nu cre?te?i productia? l-am întrebat pe directorul comercial de la fabrica de înc?l??minte din Oradea.
- Simplu, nu avem piele. Piele de vit? nu se g?se?te suficient? pe pia??, aici este b?t?lia.
- Dac? v? asigur eu piele suficient?...
- Nu ai cum, dar dac? ar fi a?a, ti-a? da înc?l??minte la pre? de produc?ie, mi-a r?spuns gr?bit directorul, t?indu-mi întrebarea, anticipându-mi-o, de fapt. E greu, nu vei reu?i, a repetat el la desp?r?ire, neascunzându-?i neîncrederea.
M-am întors acas? ?tiind deja la cine aveam s? apelez pentru pielea v?cu?elor. Politician de vârf în ora?, mi-a spus când i-am solicitat ajutorul: - Se rezolv?, hai cu mine!
- Prietenul meu are nevoie de piele de vit?, i-a spus ?efului de la firma ce colecta pieile vitelor sacrificate în jude?.
- Nu pot! Totul este vândut, deja.
- Cred c? nu ?tii cu cine vorbe?ti, i-a spus el, directorului neascult?tor.
- Totul este contractat, a repetat directorul.
- Domnule! Prietenul meu are nevoie de piele de vit?! Cât? vrei, m-a întrebat, întorcându-?i privirea c?tre mine.
- Totul, i-am zis eu, jucând tare, peste orice limite.
- Când ai avea nevoie, m-a întrebat politicianul, doar s? aud? directorul.
- Ieri, am r?spuns în aceea?i not? de hot?râre clar?, f?r? nicio ezitare sau îndoial?.
- Ce înseamn? totul?
- Cincizeci de tone, ar fi bine, pentru început, am spus eu, privindu-l pe director.
- Când s? fie primul transport, ?i câte tone, a întrebat directorul, realizând c? nu are nicio ?ans?.
- Zece - cinsprezece tone, mar?i, i-am r?spuns, apreciind c? de joi pân? mar?i voi avea timp s? pun la punct detaliile afacerii. S? fi?i sigur, domnule director, c? nu ve?i regreta, ?tiu c? a?i început s? construi?i o cas?, s-ar putea s? o termina?i mult mai repede, dac? m? ajuta?i, i-am r?spl?tit str?daniile f?cute în ultima jum?tate de or?.
- Mar?i diminea?a, în urma telefonului meu, ?eful de la Oradea a trimis un camion dup? piei, delegatul lui a asistat la înc?rcare, evaluând calitatea, a stabilit valoarea total? a m?rfii ?i a comunicat-o directorului comercial pentru efectuarea transferului bancar, condi?ie a livr?rii propriu-zise. Pân? la intrarea banilor în cont, i-am dus pe cei doi, ?oferul ?i delegatul, la mas?, delegatul bucurându-se din plin ?i de pl?cerile licorilor lui Bachus. ?oferul a apreciat c? este nedrept s? nu se înfrupte gratuit ?i el din b?uturile generos servite de osp?tari, ?i a r?bufnit:
- Plec?m doar mâine! Vreau s? beau ?i eu!
Le-am pl?tit cazarea pentru o noapte ?i s-au f?cut praf, amândoi. Între timp banii au intrat în contul meu ?i a doua zi, motivând c? banii au intrat foarte târziu, au plecat ?i b?ie?ii cu pieile v?cu?elor. Am creat aceea?i rela?ie reciproc avantajoas? ?i cu directorul fabricii de înc?l??minte din Bac?u, treaba a mers foarte bine cu amândoi, directorul din Bac?u a decedat în scurt timp, succesorul lui era incoruptibil, a?a c? am r?mas pe varianta Oradea, directorul comercial anun?ându-?i el însu?i prezen?a pentru recep?ia m?rfii la înc?rcare, solicitând, pe lang? cinstirea devenit? regul? deja, pentru delegat ?i ?ofer, ?i o femeie, pentru o noapte. I-am asigurat ?i aceast? bucurie, treburile mergeau excelent, expeditorul din ora? ?i-a terminat casa în primul an de colaborare, comercialul de la Oradea prospera ?i el, ?i, cu toate astea, eu eram cel mai câ?tigat. Aveam acces la orice marf? în fabric?, la pre? de produc?ie, pe lâng? asta mai beneficiam ?i de sfaturile de expert ale directorului comercial, prietenul meu, în ceea ce prive?te stabilirea sortimenta?iei la achizi?ie, informa?ie deosebit de pre?ioas? dup? cum avea s? se dovedeasc?, vânz?rile mergând extrem de bine, cu profituri excelente.
- De ce ai spus c? a ?inut doar doi ani aceast? combina?ie?
- Asta-i economia de pia??, am fost primii în ora? cu magazin de înc?l??minte, am luat caimacul, dar lumea se schimb?, au început s? apar? ?i altele ?i, încet, încet ne-am v?zut nevoi?i s? ne reprofil?m, am transformat spa?iul în bar, doar ?tii.
- Da, îmi amintesc. A mers mai bine?
- Pe felia asta, iar??i am fost primii care am adus jocuri mecanice, ?i, pân? ce s-au r?spândit ?i astea în ora?, am f?cut bani frumo?i, dar ne-am diversificat, oricum, gama de servicii, f?ceam ?i transporturi pentru ter?i, era greu cu pl??ile, primeam ?i produse, ciment, metal, chiar ?i negru de fum am primit ?i apoi l-am vândut, ca s?-mi pot încasa banii pentru transporturile efectuate pentru directorii marii uzine, unde lucrai ?i tu.
- Îmi amintesc perioada, cel mai greu obstacol era lipsa lichidit??ilor, pl??ile se f?ceau greu, economia era blocat?. Parc? te v?d cum a?teptai la u?a directorului, un ordin de plat?...
Uite ce e... simt c? am lungit-o un pic cu pove?tile astea economice, interesante ?i ele, dar pe mine m? doare ?i m? intereseaz?... mi-e ?i greu s?-?i spun, desp?r?irea voastr?, incredibila voastr? desp?r?ire. P?rea?i ferici?i, cred c? era?i ferici?i, v-a?i dezvoltat spectaculos, se vedea dup? felul în care v-a?i transformat cele dou? case, dup? ma?ina ce o avea?i, dup? cum v? îmbr?ca?i, dup? atitudinea voastr?, sigur? ?i f?r? complexe, încrez?toare ?i optimist?. Toate astea tr?dau bun?stare ?i fericire. Pentru mine ar fi prea simplu, simplist de-a dreptul, s? m? gândesc, potrivit în?elepciunii str?vechi, c? v-a?i îmbuiecit, c? vi s-a urcat bun?starea la cap ?i de aceea a?i ajuns la desp?r?ire. Este frecvent? situa?ia în care, când cre?te bun?starea, drumurile celor doi se despart în cele din urm?, datorit? decant?rii unor nevoi diferite în min?ile ?i în sufletele celor doi parteneri. ?tii doar c? ?i eu am tr?it am?r?ciunea unei desp?r?iri, cauzele îmi sunt foarte clare, ?tiu precis, chiar dac? ea nu recunoa?te acest adev?r ?i are adev?rul ei, care sunt motivele desp?r?irii noastre. La voi este ceva uimitor, din ceea ce ?tiu eu, toat? lumea cunoa?te varianta care o condamn? pe Veronica, dar nimeni, absolut nimeni, nu mi-a oferit o explica?ie pentru tr?darea ei. Nici m?car tu, dar, ?ie nici nu pot s?-?i cer decât succesiunea faptelor, restul pun de la mine, filtrez evenimentele ?i trag propriile-mi concluzii.