proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

C?ldura lunii era ap?s?toare, aproape chinuitoare. În municipiu sosiser? delega?i din localit??ile din jur, iar comunele î?i trimiseser? reprezentan?ii pentru festivitatea de august – luna „victoriei”, celebrat? printr-o parad? impus? de ideologia socialist?. Obliga?ia, dar mai ales teama de repercusiuni în cazul absen?ei, îi adunase laolalt? pe oameni de toate vârstele ?i profesiile, al?turi de liderii clasei politice.
Înv?lm??eala tulbura lini?tea ora?ului. Traseul defil?rii începea din gara municipiului ?i continua pe câteva str?zi, în coloan?. Momentul central avea loc în fa?a tribunelor oficiale din centru, dup? care mul?imea era direc?ionat? spre periferie. C?ldura sufocant?, dublat? de lipsa de empatie a organizatorilor, alimenta emo?iile negative. Nemul?umirea se citea pe chipurile participan?ilor.
Îmbr?ca?i în costume, cu pantofii pr?fui?i ?i mi?c?ri rigide, cei din coloan? înaintau apatic. Convoiul p?rea alc?tuit din trupuri amorfe, grupuri eterogene de oameni care se mi?cau ca o turm? f?r? grab?. Parada era menit? s? creeze o imagine favorabil? ?i s? sporeasc? popularitatea autorit??ilor în rândul locuitorilor din câmpie, îns? atmosfera tr?da mai degrab? constrângere decât entuziasm.
Pierdut în mul?ime era un pu?ti care ?inea locul unui p?rinte absent. Îndura deplasarea al?turi de ceilal?i. Ar fi vrut s? simt? r?coarea, îns? r?coarea r?mânea doar o dorin??. Î?i amintea de umbra de pe prispa casei ?i de claia de fân în care se cuib?rea odinioar?.
Drumul pe care mergeau era greu, încins de asfaltul topit. Trotuarul lipit de casele masive d?dea impresia de înghesuial? ?i sufocare. Plictisit s? fie înconjurat de figuri triste, cu priviri resemnate, î?i muta gândurile de la realitatea fals? la lumea lui interioar?. Starea de deta?are nu era la îndemâna oricui, dar lui îi reu?ea. Îi cuno?tea pe cei din jur sau poate nu-i cuno?tea deloc. N?duful str?zii îl sufoca. Printre ceilal?i, drumul nu-i apar?inea; nu se reg?sea în prezen?a lor. Fe?ele lor taciturne îl plictiseau. Umbra îi era mai prieten? ?i, din înaltul ei, ar fi împ?r?it portocale ca într-un Cr?ciun fericit petrecut în sânul familiei. A?a putea suporta canicula: amintindu-?i frigul iernii.
Se elibera astfel din mijlocul lumii hapsâne, strâmtorate ideologic. Drumul coti brusc spre tribunele ce str?juiau intrarea în centrul ora?ului ca ni?te por?i masive.
— Sus pancartele!, se auzi o voce poruncitoare.
Din v?zduhul lui imaginar c?deau portocale, pr?bu?indu-se peste capetele adunate în public. Pe cre?tetul personajelor posace se izbeau portocale rotunde, zdrobindu-se de frun?ile p?trate ?i stropindu-le cu zeama galben? a fructelor. Vedea mutrele turtite cum se înv?luiau într-o cea?? ivit? din team?, din frica de a nu gre?i scand?rile.
— Ceau?escu, pace!, r?suna un cor de voci false, ca o ciread? fl?mând? ce-?i ascundea nevoile f?r? speran??.
Portocalele c?deau în imagina?ia pu?tiului peste tribune, peste to?i. Ar fi vrut s? descopere vreo emo?ie, dar nu g?sea decât furie. O furie care topea caractere. Nu contau oamenii, conta mul?imea. În tribune, publicul era fad. Secretara de partid se agita, r?spunzând scand?rilor cu bra?ele ridicate. Peste ea portocalele c?deau în cascad?, ca ?i cum ar fi vrut s-o acopere.
Pancartele erau ridicate doar în dreptul tribunelor. Odat? cu primii pa?i f?cu?i în afara razei oficialit??ilor, drumul de parad? se sfâr?i. Pancartele deveneau scut în fa?a cascadei de fructe care cucerea acum pia?a ?i umplea ora?ul cu galben, ca un imens reziduu menit s? lini?teasc? nelini?tea.
Pu?tiul privea distrat cum viitorul lui devenea ridicol de palid. Soarele, retras într-un col?, râdea.